914 matches
-
totdeauna. Să nu rănești nicicând un suflet blând Cu interesele-ți meschine! El în tăcere suferă plângând, Căci te iubește doar la tine. Floarea, de n-o iubești,tu ai să vezi Că nepăsarea ta o doare. Și se va ofili pe ramuri verzi, Scăldată-n razele de soare. La fel s-a întâmplat cu viața mea , Când soarta mi te-a scos în cale. Mereu tu m-ai rănit cu vorba grea Și mi-ai făcut zile amare. Chiar dacă te-
TESTAMENT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369079_a_370408]
-
poezie sau ilustrație. Doar atunci când jocul copiilor se îngemănează cu cel al adulților, într-o unică și neprihănită exprimare artistică, te minunezi, înțelegând că, dincolo de aparențe, fiecare om, indiferent de vârstă, păstrează, în sufletul lui, o floare care nu se ofilește niciodată. De ce, oare? Fiindcă, cel puțin din când în când, primește hrana de care are nevoie. Iar această hrană se găsește, din abundență, și în cartea pe care, tocmai, o țineți în mână. O hrană care nu se va sfârși
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
Pe picioare-l faci beteag. Tu ești Roza mea frumoasă, Dar ești prea orgolioasă. Ai petale parfumate, Mângâieri catifelate, Până-n seară scuturate, Când au gust de frunze moarte... Frumusețe trecătoare, Pe brumă-nfiorătoare, Cine-n mână mult te ține Se-ofilește, ca și tine! Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRANDAFIRUL de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370880_a_372209]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FLORILE DEȘERTULI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Florile deșertului, plâng în ochii cerului în lumina sorilor și tăcerea norilor se ofilesc de timpurii, prizoniere în pustiu... nu au timp să mai trăiască, ruga sfântă s-o împlinească raza soarelui le doare, sufletul n-are culoare, și se sting boboc de floare se topesc de supărare, și visează adieri, închid ochii spre
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
-i omenesc dragostea, ce odisee ruptă din homer cel orb un fel de corint în flăcări populat de zeul corb toți zarafii din bizanț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate trandafirii-s ofiliți încă cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
pe care să se așeze și să își tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-și o parte din micile petale. Petalele s-au ofilit, puful lor a încărunțit... conturându-se doar punguța cu semințele, dovadă că s-a consolat cu reala lege a naturii care o va adormi sub zăpadă până la primăvara viitoare când viața se va trezi din nou iar micile bobițe vor
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
da mie bani să-mi iau rochia, atunci cu banii aceia să-i ia cosciug lui fi-su!”. Aceasta este miau, miau cea inteligență și delicată, cu mult mai de dorit decât soția de acasa care, deh, s-a cam ofilit crescând singură copilul, căci domnul are alte zone în care-și consumă energia, timpul și banii. E oribil să vezi așa o urâțenie, bietul om, ai spune, dar.... el, soțul cu jurământ mincinos de căsătorie, el, tatăl ce batjocorește încrederea
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
pe litere-n cuvinte, în iarna-nflăcărată. DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina îmi va ofili păsările și ele nu vor mai deveni îngeri care să ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E atâta muzică în
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
pus pe gânduri, încât doream să lupt cu ele ca el să iasă biruitor în fața vieții unde și-a dăruit osteneli mari. Gândeam că viața lui atât de scurtă a-nflorit ca o minune și tot la fel s-a ofilit, neapucând să se bucure de toate roadele. - Ți-am vorbit atât de mult, începu Nicu să-mi spună; despre toate problemele mele încât n-ai mai avut timp să-mi spui ceva despre însemnătatea lor. Dar să știi că am
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
emblematică pentru ideea de panta rhei, de circuit etern deschis. Viziunea sumbră, accentele metalice se păstrează și în Campanie electorală prin versuri ce surprind flash-uri ale destrămării:,,viața asta miroase a hoit”, ,,pe stradă/ din țevile de eșapament,/ gazele ofilesc iarba” ori ,,un câine bolnav/ caută umbra./ a vomitat/ își păzește osul/ deja sfărâmat”. Latura religioasă e abordată și în Ochiul curat, cea de-a patra parte a volumului, semnificative fiind aici poemele Drumuri, respectiv poemul omonim - Ochiul curat - creație
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
ne cheamă, iar, afară Și ne propune alte jocuri, noi. Culori și sunete ne înconjoară Și mai uităm de griji și de nevoi, Vin adieri de fluturi și apoi Ninsoarea de petale ne-nfioară. Când se usucă în pământ rizomii, Se ofilesc, în codru, toporașii, Dar clorofila înverzește-atomii Și florile atrag bondarii, grașii. Când ramurile-și scutură, iar, pomii, Abia ți se aud, prin iarbă, pașii. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TOPORAȘI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TOPORAŞI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368218_a_369547]
-
spus „sayonara”! Luându-ne la revedere... Dar eu știam că-i pentru totdeauna... Cântecul trist al insulei nipone, Într-o clipit-a inundat Oceanul, Dar aripi albastre, măiastre, de păsări Libere zboară, străjeri între zări. Florile de cireș s-au ofilit, În iarbă zac, ofrandă pe Pământ. Cu tine m-am plimbat În parcul de lângă râul Sumida Și-acum ne despărțim, Însă eu știu...că-i pentru totdeauna... „Sayonara” Japan! „Sayonara” Cristina! Au înflorit cornii-n pădure Lângă Puranii mei de
PRIMĂVARA 2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353471_a_354800]
-
acum trebuie să plec! Te iubesc mult, măicuța mea! Speranța lăcrimă, șoptind: - Lasă! Fii fericită, fata mea! Apoi o luă de mână, o duse la vornicei, zicându-le: - Să aveți grijă de ea ca de cea mai gingașă floare! Se ofilește la cea mai slabă adiere de răutate. Vorniceii o luară cu sfială de mâini și plecară spre poartă. Lăutarii reîncepură cântecul „Ia-ți, mireasă, ziua bună!” La poartă, Mărțișor întinse mâinile să-și primească mireasa, dar vorniceii se opuseră: - Stai
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferența dintre apa ordinară care ofilește petalele sub dogoarea arșiței și boabele diamantine de rouă, care le purifică și le dau strălucire. Crezi că îți speli părerile de rău cu o cană de apă fiartă? Află dumneata, că petalele se purifică numai prin suferința frigului provocat
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
trebuie să ai grijă de tine. Oamenii sunt asemenea plantelor, daca nu sunt udate și îngrijite ele vor face buruieni , acumulează praf și impurități care fac ca lumina soarelui să ajungă mai puțin la ele pentru că în final să se ofilească. În acest prim capitol am încercat să îți arăt că dacă înșeli sau ești înșelată nu există un vinovat, amândoi sunteți în aceiași măsură vinovați, așa că: “Dacă iubești pe cineva, lasă-l să plece, fiindcă dacă se va întoarce, va
PARTEA A2A) de DIANA ILIA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354328_a_355657]
-
întâmplare, ramura plină de alb-rozaliul unui cireș înflorit, culegând o petală pe care o strecurase în plicul cu scrisoarea de dragoste. O scrisese cu gândul de a i-o da iubitului la aeroport. Fata se reîntorcea în România. Petala se ofilise înainte de a ajunge ca el să citească cele scrise, dar păstra încă o dâră tandră de parfum care-l făcea pe iubitul japonez să zâmbească ca și cum ea ar fi fost de față. El strângea scrisoarea la piept cu dragoste și
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
Te adoră un spirit mai aparte, Care doar ție îți va aparține. Mergi cu optimismul împreună, Ca dragostea să te însoțească, În nopțile cu lumină de la lună, Astfel lumea o să te iubească! Floarea carpatină din tine, Prefer să nu se ofilească, Mențineți privirile senine, Astfel lumea o să te iubească! Referință Bibliografică: TU NU ȘTII / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TU NU ŞTII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353965_a_355294]
-
ți-am spus cît te iubesc Întreabă florile de primăvară, Doar ele știu cum înfloresc Cînd inima se-nfioară, La tine dacă mă gîndesc! De nu ți-am spus cum te doresc Întreabă luna cînd răsare Să-ți spună ea cum ofilesc, De dorul tău și mă topesc Pînă ce soarele apare! De nu ți-am spus că te aștept Întreabă drumurile toate Doar ele știu cît rătăcesc Cînd te aștept târziu în noapte Cu dorul cuibărit în piept! De nu ți-
DE NU ŢI-AM SPUS de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353637_a_354966]
-
așeze pe o parte, pe saltea, cu capul pe pernă. O înveli cu un cearceaf și dădu să plece. Se opri și se uită spre glastra cu flori. - Când vin diseară o să-ți aduc niște flori proaspete, astea s-au ofilit! - Mulțumesc, Stela, ești o femeie minunată! De toate ai grijă! Dumnezeu să te ocrotească și să te țină sănătoasă, ai un suflet bun! - O avea și Dumnezeu grijă de mine pe lumea ailaltă, că pe asta, tare sunt chinuită! - Taci
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
El a venit la întâlnire cu un buchețel de floricele de câmp, de toate culorile, le-a cules din pădurea Băneasa, înainte de a pleca. - Ce frumoase sunt și proaspete! Mulțumesc! și îl sărută pe obraz. Mă tem că se vor ofili până ajung cu ele acasă! - Nu-i nimic, ți le-am adus să te bucuri acum, cât ești cu mine! Ți-am promis că mergem la film. Azi-dimineață a fost un coleg în oraș și a cumpărat bilete la cinematograful
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
acum mai stă-n fereastra cu mușcate Chiar dacă ai plecat așa departe... Se mută-n poarta veche, ce stă mereu deschisă Chiar și cu școli mai multe iubirea e permisă. Ce dor i-aduce drumul, privind de la fereastră? S-au ofilit mușcate, aflate într-o glastră... Mai speră în iubirea cea oferită-odată, Căci mama-i mamă. Își caută copilul de-altă dată. Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF POEME DIN VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENȚEI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1076, Anul
ELISABETA IOSIF POEME DIN VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354589_a_355918]
-
și funcționale - ea este, mereu, “ca prima dată” - solaritatea ei neînsemnând tranziție temporală, ci însemnând doar statornicia întoarcerii luminii la origini; de aceea și autorestricția sa, de consubstanțială, până la identitate, cu SOARELE/FLOAREA/VEGETALUL!), deci, evadare spre istorie-ofilire: “S-au ofilit mușcatele, aflate într-o glastră.../ Mai speră în iubirea cea oferită-odată.../ Iar mama-i mamă! Își caută copilul de-altă dată” (cf. La fereastră) - și : “Spune-i mamei că o iubești, într-o zi datată,/ Împarte-i soarele din priviri
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
vorbă de-a tinerilor ... nu trebuie să te superi! Glumeam. -Ce tot sporovăiești acolo, micuțule? auzi vocea profundă a Crinului Imperial. -Chiar așa! Ne tulburi somnul de frumusețe, nesuferitule! se zburli Păpădia. -Ei lasă, madam Zbârlici, că nu ți se ofilesc „fulgii”! Nu mai face atâta tam-tam. E un copil, o admonestă morocănos mai vârstnicul Mărăcine. Frumusețe? Ești înfoiată ca o curcă înfuriată. Hmmm.. -Ia uite la el, uscătura ... -Nu vă mai ciondăniți! Mai bine să punem la punct programul pentru
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]