442 matches
-
ea, cu multă dreptate, că o gospodărie fără câine este ca o casă fără împrejmuire. Deși ploaia măruntă și deasă începuse iar vântul se intensificase, am plecat fericit din ograda Miluței Cristea pentru că am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre noi, Pe timpul dintre noi. POT SĂ VĂD Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind mâinile Spre tine Și-Ți simt mâinile, Petale ofilite. Privesc și aud Lacrimi surde, Stropi de cristal... Orhideea moartă Dispare încet Strâng în mâini Lacrimi albe Și mă preling Dincolo de mine, Ușor mă sting Departe, Tot mai departe Pot să văd Dincolo de mine. PLOUĂ Demult, tare demult nu a
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
contez. Nu vreau nimic mai mult! AM CĂLCATĂ Am călcat pe urmele Lăsate de altcineva. Am visat un vis Visat de altcineva Și l-am sfâșiat În milioane de culori. Am încropit în grabă Pentru altcineva Un așternut Din petalele ofilite Ale trandafirilor însângerați Și am adormit apoi Pe aceeași parte Cu numele tău, Mi-am așezat inima În același loc Cu privirea ta. Am ales să nu cer Numai semne de întrebare Și am închis plânsul Într-un zâmbet. Acum
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită mâna dreaptă Ce mângâie o frunză ofilită Când nu mai știu ce mă așteaptă Când dreapta e tot amorțită. Mi-e mâna stângă ce așteaptă Să-mi fie scut pentru furtuni Tot amorțită-i mâna dreaptă Stânga mă apară de-așa nebuni.
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pâraelor de munte, dogorâte de căldura verii și pișcate de gerul cumplit al iernii următoare, încep să moară și să se închircească. Alături de holdele câmpului și de vite, coloniștii încep să sufere și ei resimțind din greu neprielnicia mediului. Descurajați, ofiliți și bolnavi, prind a se retrage grăbiți și triști către satele de unde veniseră cu ani în urmă.Acolo, altă descurajare: în gospodăriile și pe locurile de altă dată, nu pot să mai intre, deoarece mulți dintre ei și le vânduseră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
6 lei)! Alea nu sunt de nasul tau, costa mult (29 lei)! Dacă nu ar fi stigat în gura mare gestul “măreț” pe care vroia să-l facă, probabil acea femeie ar fi acceptat acel micuț ghiveci cu flori aproape ofilite, și s-ar fi arătat mulțumită în fața lui. Rănită mai mult în suflet decât în orgoliu, s-a îndepărtat de acel stand, care ar fi trebuit să-i aducă mireasma florilor respective în suflet și nu săgeți otrăvite. Rușinată de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
capăt, cu aceleași sentimente de culpabilitate și de frustrare. Este o reacție oarecum “normală” a unei femei “trecută”, în vârstă, și cu visele spulberate de un “măgar”, căruia i-a dedicat “viața”. Ce poate face o femeie când se simte “ofilită” de vreme și părasită de jumătatea vieții ei, iar cei din jur nu-i aud “suferința”? Nu sunt de condamnat că au cedat psihic la o asemenea încercare a vieții, ci trebuie ajutate să treacă mai ușor peste situație, de către
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
fata se vede în lumea pe care și-o tot imaginează. Cu toate acestea, locul își arată fața hâdă. Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-ar avea cum să-și spele faima de poponar confecționată de Angela și Doinița, decât culcându-se cu ele, sărmanele, femei serioase altminteri, măritate și cu copii, la treizeci și ceva de ani cât or fi avut, arătând destul de ofilite, mă rog, muncesc în draci, stresate, toată ziulica aleargă încolo și-ncoace pe teren, scriu, corectează, dactilografiază și stilizează și articolele altora. Angela cică ar fi fost asistentă la Spitalul Municipal și ar fi făcut și doi ani de Medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o stofă bună, ofițerească, spre deosebire de cea a colonelului Pietrosu, sau a maiorului Moga, pe care numai tresele de pe umăr îi deosebesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de vară din 1944. Theodora Zizmo, căreia toată lumea Îi spune acum Tessie, Își face unghiile de la picioare. Stă pe o canapea la pensiunea O’Toole, cu picioarele așezate pe o pernă, cu vată Între degete. Camera e plină de flori ofilite și de diversele lucruri Împrăștiate de mama ei: cosmeticale fără capac, ciorapi aruncați, cărți de teozofie, o cutie de bomboane, și ea fără capac, dar plină cu ambalaje de hârtie goale și, pe ici, pe colo, câteva bomboane Începute, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără sens ! se scuză el timid, și îi oferi un ciorchine de liliac. ”-Foarte mult...dar, să nu le rup de pe lujerul lor !” zise ea. ”- Și mie...dar, astă seară am făcut excepție... ! ” zise el jenat. Căci, cu fiecare floare ofilită, moare și câte o dragoste ! ”a spus cineva... !” ” - Vezi, că am dreptate !” ” - Care-i floarea preferată ?” o întrebă el direct. ”- Iubesc toate florile, dar mai ales trandafirul !” ”- Ai dreptate!... Perfect!... Se spune că trandafirul și-ar fi dobândit frumuseșea de la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de corpuri goale care se împreunau în cele mai fantastice moduri. Mă priveam uneori, gol, în oglinda de la baie. Coastele mi se înșirau ca într-o lecție de anatomie. Picioarele, aveam impresia, îmi erau ridicol de strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să facă, împreună cu mine, ceea ce făceau cele din fotografiile colorate. La treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era poruncă, așa că grasa, care tot mai purta zoreaua de ieri, acum ofilită, la piept, calcă peste linia de zece ani, căci avea deja unsprezece, și-o porni cu pași mici și rari de-a lungul aleii. Ca s-o "cronometreze", cum auzisem că se face la concursuri, Ada, de pe tronul ei, privi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav firișor de apă care să le permită să-și continue existența, el ar fi fost capabil să-l găsească, de aceea fiii săi aveau obligația de a lupta cu aceeași ardoare cu care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte, îmbibată cu mirodenii afrodiziace, izbește statornic în malul ceștii de teracotă. Iar zațul e hărăzit, mai ales dânsul!, hranei de dimineață. Dar mâna mea întârzie slabă, nedumerită-i de mușchii ei ofiliți. Primele trei degete nu se încumetă să-și strângă, neghioabă, puterea la treaba de caligraf. Unghia îmi leșina, palidă, la capătul lor... Desfă-mă de blestemul neîncrederii, scapă-mă de rușinea slăjită în tingirile mucede de vermină. Mă voi spăla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
bine se articulează părțile corpului meu când este bine îmbrăcat. Dar sufletul meu, n-am cu ce să-l îmbrac! El nu e corp, și dacă pui pe el îmbrăcăminte - cunoștințe care nu-i folosesc - el se topește înăuntru, devine ofilit, și abia atunci, ca formă rigidă și pietrificată, devine el însuși anexa „corporală“ a felului în care îl îmbrăcăm prost, pe dinăuntru. Am câteodată o tendință de nestăpânit de a da cu bâta-n baltă, de a spune ceva enorm
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas grațios : am ajutat-o să puie buchetul de camelii albe ce l avea în mână într-una din ulcele, scoțând niște cârciumărese ofilite. Doamna mi-a mulțumit cu un glas rauque, rămânând la fel cu fața acoperită, și probabil ar mai fi stat nemișcată acolo dacă un domn în vârstă (chipul îmi părea cunoscut, dar n am mai reușit să-mi amintesc de unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai fi adoptat un ton de profesor sau de mătușă bătrînă și le-ai fi Întrebat: spune-mi cu cine te-nsoțești și-o să-ți spun cine ești, toate florile și-ar fi Îndreptat privirile spre Susan. În schimb, nici o garoafă ofilită mi s-ar fi uitat la Celso, care mergea În spatele ei, așteptînd să-i Întindă foarfeca toledană, fiindcă trandafirul ăsta era tocmai bun pentru vasul de pe pian. De Îndată ce alegea o floare, i-o arăta lui Celso cu degetul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nu-și amintea unde. M-am temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept fiul lui Carax sau vreun alt tertip asemănător, Însă el se mărgini să Îngenuncheze lîngă bătrînă și să-i ia mîna tremurătoare și ofilită. — Jacinta, eu sînt Fermín, iar acest vlăstar e amicul meu, Daniel. Ne-a trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul sfinților, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și fața întoarsă către cer, de parcă ar dori să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre. Auzind zgomotul pașilor, deschide ochii și le zâmbește. Un surâs veșted pe o față ofilită. — Cât de mult mă bucur să te revăd, Iulius! Germanicus observă, cu o strângere de inimă, că primele cu vinte i-au fost adresate lui Agrippa, și nu lui, fiul ei. — Bună dimineața, mamă, o salută cu un sărut pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea că s-ar putea să fie, Într-adevăr, o fantomă, că ar putea deveni parte a texturii ofilite a casei, dizolvîndu-se În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]