5,006 matches
-
cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai auzit eu vorba asta? Aaa! La ruși... Da’ de ce la noi îi zice tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nimeni la noi, că suntem cam bătrâni pentru tăvăleală... Începuse să se desprimăvăreze... Într-o dimineață, la revista de front, colonelul nu a mai lăsat pe căpitan să-i prezinte raportul. A venit în fața noastră. Ne-a privit lung și, oftând - ca un bunic - ne-a spus: „A sosit ziua când - din nou - trebuie să arătăm ce putem... Deseară vom pleca spre front. Rusul a pus din nou cizma pe pământul nostru. De această dată, ca dușman declarat... Cine crede că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine. Ca un făcut, însă, pe nesimțite a venit înserarea... Și odată cu ea și despărțirea de Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-ar fi petrecut ieri... Am împărțit grupa în două. Jumătate sub comanda mea, jumătate sub comanda caporalului Tânjală. Plecare la interval de o oră între formații. Punct de întâlnire, colțul de nord al cimitirului... În ziua
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coloane... Numai că o coloană de tancuri, staționată mai sus, a deschis focul asupra noastră și rușii au început să curgă puhoi din spatele lor... Nu am mai putut face nici un pas... Am fost nevoiți să ne retragem - a reflectat Costăchel, oftând. Ce retragere? Dezastru! - a intervenit Petrache. Și asta n-o fost deajuns... Când am reușit să ne ținem copăcel - cum s-ar spune - hopaaa! Proclamația Regală de la 23 august... Ordinul de încetare a focului împotriva Națiunilor Unite ne-a adus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a ieșit, uitând să salute... Costăchel a rămas în prag, lăsând gerul să-i răcorească fruntea. Ardea ca un vulcan! Ce au vrut de la tine, Costăchele? - a întrebat Măriuca. Costăchel s-a lăsat să cadă pe laița de lângă sobă și - oftând ca un înjunghiat - a pornit să depene discuția avută cu securistul. Și ce-i de făcut? - a întrebat ea îngrijorată. Nu mă las eu călcat în picioare de bolșevici! Mă duc să vorbesc și cu Petrache!... Costache! Află tu că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un punct de sprijin, Teo tăcu. Își puse capul între mâini și oftă. Nu spui nimic? De atâta vreme englezoaica asta mă omoară cu telefoanele, cu insultele, cu amenințările... și eu, naiva, o tratam cu diagnosticul pus de tine, e o schizofrenică! Dar la coafor, niște femei mai bine informate decât mine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-i explice el maică-sii acum? Totul, în acest moment, era deja dat pe față, și încă în ce mod... În acele clipe, însă, fără să vrea, lăsă hârtia buclucașă să-i cadă din mână și, plecându-și capul, oftă doar pentru el, dar, tot atunci, el se suci cu tot corpul brusc către Victoria. Aceasta, gemând ca turbată, deja făcuse un pas înspre el cu toată viteza, ca să-i altoiască o lovitură năprasnică, dar iată că rămase numai cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu i în stare să-i vestească asta și Victoriei. Tot astfel, el încerca să-și păstreze mama liniștită. - Doamne ferește! Șerban, nu îmi aduc aminte de nimic din ceea ce-mi spui tu. Care ceartă, ce tot vorbești acolo? Șerban oftă, apoi zise: - Tu ai primit o scrisoare, se pare. Mi-ai și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici trebuie să doarmă mult” și pentru asta cel mai bun somnifer și la Îndemână era Întunericul. „Cu cât mai Întuneric, cu atât mai bine!” ofta mama, sperând că În acest fel, n-am să văd exact cum stau lucrurile și cine știe “Doamne-ajută “nici foame n-o să-mi fie. Ți-ai găsit! Tocmai moțăia pe marginea patului cu mâinile În poală, când am Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îl vedeau apărând în colțul străzii, ascuns după firele de lână împletite. El trecea cu privirea în pământ fără să salute, ca nu cumva să deranjeze cu vorbele lui false, mirosind a gură nespălată. Mulți comentau, alții se mulțumeau să ofteze, dar Slavko nu-și putea da seama dacă pentru el sau pentru ei înșiși. La intrarea în bloc scara are câteva trepte lipsă, e ca o dantură stricată. Mirosul de ghenă lasă urme adânci în haine, precum pisicile în călduri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
măritată, dar cum nu-și iubește soțul, ar fi simplu să divorțeze, ori să-l ia cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Umbli câteva zile în căutarea unui meseriaș priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să-i trebuiască musai. Normal că-i spui să și le cumpere chiar dumnealui, fiindcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Doamne-ajută? Iei poziția ghiocelului și recunoști spăsit că nu, n-ai așa ceva. Se uită la tine ca la ultimul fraier de pe pământul ăsta. Murmură scrâșnit: Dacă știam, îmi aduceam eu Bosh-u' meu, da' cine să-și fi închipuit așa ceva!?" și oftează. Te trimite prin vecini după scula respectivă. Dai din umeri. N-ai asemenea relații încât să-ți permiți așa ceva. În plus nu-i nici zece... Te privește ironic și zice cu un sarcasm greu de egalat: "Nu-i nici zece
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în general, nu folosesc nimănui la nimic, dar dovedesc cât ești de activ. Eram gata? Îi zic că mda, mai am un pic la el. Vrea să-l vadă, să știe la ce stadiu am ajuns și alte prostii. Am oftat aproape fără voie. Trebuia să ies de pe bridge și să caut cârnățenia aia de text. Scrisesem douăzeci și ceva de pagini la el. Norocul meu! I-l arăt pe ecran. "Da' pentru domnu' Dan C. Mihăilescu nu s-a inventat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pus cu o delicatețe otrăvită cartonașul care simbolizează "contra". Afirmația indubitabilă venită din partea mea că nu vor face în veci contractul licitat. Abia în clipa aceea am observat ochii rotunzi de uimire pe care Doru îi ridicase către mine. A oftat scurt și a pasat. Moldoveanul parcă se scufundase într-o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată excursie. Am oftat din adâncul plămânilor mei de insectă, iar suflul acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei perechi de picioare. Am luat-o la trap cu hotărâre. Dacă ar fi trebuit, ca om, să parcurg o distanță
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a părut că dinaintea mea se căsca o prăpastie. M-am retras instinctiv. Ce urma să fac? Puteam să cobor pe piciorul patului sau să-mi dau drumul de aici. Exoscheletul meu n-ar fi avut nici pe dracu'. Am oftat și m-am decis pentru a doua alternativă, chit că era ca și cum aș fi sărit de la etajul zece, cel puțin. M-am aruncat. Vorba vine. Mai degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e dă bine, fă", zice ca un adevărat cunoscător Vijulie. "Nu-i dă bine, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n Spania. Să care pân' i-o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu ele, bou'!" "Bou, bou, da' tot trimete bănusu' acas'!" "Las' să trimiță! Oricum, restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interesează pă tine? E problema mea!" "Dacă-i problema ta, atunsi de se mă basi la cap cu ea?" "Nu te bat la cap, vorbeam și io ca orișice om. Ei, comedica dracu'!", se ambală tot mai tare madam Cateluța. Oftă iarăși, pentru a treia oară în dimineața aceea. Nimeni nu o înțelegea. Încercă totuși o nouă și mai judicioasă explicație, deși destul de eliptică: "O pusesem în termos..." Tipul se încruntă total nedumerit. Dădu să întrebe ceva, dar renunță imediat. Madam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de probleme, dinaintea mea se ridica un mare semn de întrebare. De fapt vălurea un noian de asemenea semne și n-aș spune că mă puteam orienta prea clar prin vălmășagul ăsta de incertitudini și variante. Mai că aș fi oftat și eu ca virtuoasa Cateluța, dar nu prea-mi ieșea ca lumea nici măcar actul ăsta. Ce era de făcut? Urgențele foamea, de exemplu le rezolvasem. Dar mai departe? Puterea obișnuinței este, de cele mai multe ori, covârșitoare. Cu cât stăteam mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Revista asta a noastră o să fie un adevărat catalog al trendurilor, al trebilor cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
priveau blocați. Acum Țonți preluă inițiativa: "E greu. E greu de tot cu număratu' ăsta. Se vede că sunteți Șefu' și că sunteți, fuoarte, fuoarte deștept!" "Noi nu suntem", spuse cu o candoare senină și dezarmantă Dorinel. "Asta e", am oftat. "Șefu', de la număratu' ăsta mi s-a cam făcut foame. Matale nu?", zise simplu gândacul. Mi-am dat seama că, deși mâncasem cu o oră și ceva în urmă, mă atacase și pe mine o senzație asemănătoare. "Ba da. Unde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]