1,335 matches
-
altă imagine. — Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu, a deschis ochii și a privit tavanul. — Tâmpitul dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu, s-a ridicat și s-a Întins după sticlă. După Încă un pahar, a dat frâu liber luxoasei plăceri a lacrimilor. În mod intenționat, a Înviat amintirea micilor Întâmplări din primăvara dispărută, și-a formulat În sinea sa emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încet, imperceptibil, în jos, atingând din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim împreună. Gândește-te la mine. Ne vom întâlni acolo, în vis. Vei vedea că ne vom cunoaște mai bine. Domnul Popa scoase un oftat de durere, se întinse în pat, închise ochii și începu să numere contese mici care săreau goale peste gard. * Mișu își trase fermoarul la blugi. Îmbrăcă invers tricoul cu „I love New York”. Se uită în oglindă, se enervă, înjură, îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu râdă din toată inima de rătăcirea celei mai bune eleve ale sale, care se va mărita în curând cu un tânăr bogat, deși încă nici nu vrea să audă de măritiș. Uneori, în filmul ăsta, Conny scoate câte un oftat zgomotos care, de altfel, nu se potrivește cu firea ei veselă și lipsită de griji - așa cum trebuie să fie tineretul (seriozitatea vine oricum destul de devreme) - dar suferința din dragoste îi dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși un om pe care nu-l interesa câtuși de puțin acel loc. Și ce făcea acolo? — E un vagabond printre atâția alții, am răspuns eu fără ezitare. De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de hohotit: „E din cauza fetei ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
voi?!“. Însă n-am putut deschide gura. Eram foarte confuz, Îmi simțeam trupul ca de piatră și o sudoare rece mi se scurgea pe sub subsuori. În timpul acesta, cei doi se uitau fix la mine. Apoi bărbatul În canadiană scoase un oftat prelung, se ridică În picioare și Îmi aruncă liniștit În față: — Dacă tot ai venit În America, Învață măcar un pic de engleză! Nu pot să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sentimentul de gelozie evaporându-se În neant. După ce mai priză o linie, Yazaki se Întoarse către mine și mă Întrebă: — Keiko ți-a vorbit și despre o fată pe nume Mie? Am dat din cap, la care Yazaki scoase un oftat prelung. Era un oftat ca acelea pe care le auzi des prin filmele americane, din gura unui detectiv particular care nu se dă bătut. Ce ți-a povestit Keiko că s-a Întâmplat cu Mie În final? — S-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-se În neant. După ce mai priză o linie, Yazaki se Întoarse către mine și mă Întrebă: — Keiko ți-a vorbit și despre o fată pe nume Mie? Am dat din cap, la care Yazaki scoase un oftat prelung. Era un oftat ca acelea pe care le auzi des prin filmele americane, din gura unui detectiv particular care nu se dă bătut. Ce ți-a povestit Keiko că s-a Întâmplat cu Mie În final? — S-a sinucis, nu-i așa? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kindermann, mă gândesc. Am aprobat-o dând din cap. — Bine, i-am zis. Și acum dați-mi voie să vă pun o întrebare mai dificilă. Cred că știu ce ai de gând să zici, Herr Gunther, spuse ea scoțând un oftat adânc. Dacă am luat în considerare și posibilitatea ca însuși fiul meu să fie făptașul, nu? Mă cântări cu privirea și apoi completă: Nu m-am înșelat în privința dumitale, nu-i așa? E exact genul de întrebare cinică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care acoperi telefonul. — Pentru ce e aia? — Telefonul este ascultat. De Heydrich cred, dar cine poate ști? Pernuța ne asigură că discuția noastră rămâne privată. Se lăsă pe spate în scaunul aflat sub un tablou al Führer-ului și scoase un oftat lung și obosit: Era unul dintre oamenii mei, care suna de la Berchtesgaden, zise el. Discuțiile lui Hitler cu premierul britanic nu par să meargă prea bine. Nu cred că mult iubitului nostru cancelar al Germaniei îi pasă dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am urcat scările și am bătut la ușă. Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
expresie serioasă și încercând să mă concentrez la drum și nu la amintirea coapselor ei. Nu, nici nu credeam că aveți, zise ea pe un ton egal. Sunt aproape patru săptămâni, nu-i așa? — Nu vă pierdeți speranța. Un alt oftat, mai degrabă nerăbdător: Nu o s-o găsiți. E moartă, nu-i așa? De ce nu admite cineva asta pur și simplu? — Este în viață până când descopăr contrariul, Frau Steininger. Am cotit spre sud pe Potsdamerstrasse și pentru o vreme am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îmi făcu pielea de găină și îmi ridică părul în cap: — Am aici un rege înțelept de foarte, foarte demult, zise el, strânsoarea lui devenind brusc mai puternică. Dintr-o vreme când trei sori străluceau pe cerul nordului. Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub tensiune, apoi, cu un oftat, trecu el însuși pe baterii. Rămasă singură, Getta 2 așteptă până când beculețul roșu din creștetul comandantului începu să pâlpâie regulat, semn că Felix S 23 adormise buștean, apoi se apropie tiptil de Stejeran 1. Îi ridică precaută husa, îl pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Toate Articolele Autorului Sunt un colț de stea luminez adâncimea ochilor tăi vrăjiți. tăcerea nopților cu lună plină de așteptare nu-ți mai întunecă surâsul de flori. îți împodobesc inima, cu trandafiri albaștri înveșmântați în cuvinte încă nerostite. îți alung oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă furișez în odaia
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie eternul clipa Când plină de gânduri întinde
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
cu farmece, spre rele, Se pierd apoi în noaptea din pădure. Patru lumini mai ard pe fan, în sura, Și strălucind mai tare că cerul înstelat Flăcăul, fecioria fetei când i-o fură Se-aude blândă luna cum scoate un oftat. Referință Bibliografica: Pastorala / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
mei, părinte sunt și eu, De undeva, de dincolo de stele, Se uită înspre mine Dumnezeu! Nu spun că I-am văzut vreodată fața, De auzit îl tot aud mereu De când mă poartă pe pământ viața Și-L simt acolo, în oftatul meu... Referință Bibliografică: Dumnezeu / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DUMNEZEU de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361384_a_362713]
-
toporul de după ușă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă. Sângele începu să țâșnească roșu și vâscos din cap și dintr-un picior. Se făcu liniște de mormânt; doar gemetele cuminți ale Sofincăi se auzeau ca un oftat. Liniștea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată: -Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut, ce-am făcut, Doamne? Tata își prinsese capul în mâini și alerga de nebun; începu să plângă și să râdă, ieși
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
în aceeași situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe notele primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului" pe lângă care se tot duce-n dor și jele cu lacrimile lui, izvorul fermecat... chemat în albia Râului Doamnei - mamă iubitoare a domniștenilor. Pe lângă cele relatate despre măiestria autorului, înrobit
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! N-am să uit vreodată mâinile lor bune... Deși-s duși acuma din această lume, Alte mâini crescut-au din mâinile lor, Mâini ce-or să înseteze de același dor ...! Referință Bibliografică: Alte mâini / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
pe-ntuneric? Impozitați și vântul ce adie! Ar fi păcat să ezitați în crimă De-a confiscă și sângele din vine, Continuați prăpădul cu ardoare Și răul ce vă face-atât de bine! Taxați iubirea, somnul, nostalgia, Penumbra, deznădejdea și oftatul Și unghiile care cresc într-una, Distrugeți tot, de-a lungul și de-a lațul. Nu-i logic să nu puneți niște biruri, Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă, Lucrați neiertător și echitabil, Impozitați și laptele de mamă. Dar
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
prea adâncă în care amintirile ies la suprafață și lovesc asemenea unui upercut, traversând ca un fulger ascendent întreaga ființă. Așa l-am simțit cufundându-se instantaneu într-o amintire tristă, mult prea profundă... Ne-a dezvăluit, ca-ntr-un oftat eliberator, trăiri dramatice din viața sa, pe care noi am decis să le păstrăm confidențialitatea. Dar sentimentul a rămas asemenea unei lovituri primită în plin, dar suportată cu bărbăție așa cum doar un luptător din arenă își poate permite... Gabriel Todică
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
adunat vreo câțiva lei. Fusese pusă dimineață, o Doamne,ce pot lua cu ei?! Întinde o mână tremurândă să ia covrigul dat în dar. Puțin și gura e flămândă, ce va fi mâine? Tot coșmar! Din piept îi iese greu oftatul. Trotuarul s-a udat de ploaie, la noapte unde-și pune capul când apa hainele-i înmoaie? Și frigul îi pătrunde-n oase, de unde cald aici,pe stradă?! În țoale rele și soioase doar Dumnezeu poate să-l vadă Unde
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]