682 matches
-
în anii de grație 1990-1991. Pentru Estonia anului 2000 independența contează, ea este chiar o realitate, nu bluf propagandistic sau articol într-o Constituție vlăguită. La noi, din contra, independența constituie o perdea de fum pentru afacerile ilicite ale unei oligarhii de sorginte sovietică. Ne-am obișnuit, în Moldova, să ne fabricăm mereu justificări pentru condiția noastră umilă, să căutăm vinovatul în altă parte - în ocupația străină, în poziția geopolitică, în împărțirea sferelor de influență ș.a.m.d. Dar, după cum vedem
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
l-au prea făcut. În România, din păcate, grupuri de interese nu se îngrijesc decât de propriile interese, uitând de interesul general. Când spun "grupuri de interese" nu mă refer numai la ceea ce românii denotă prin asta, și anume "mafioții", "oligarhii", "baronii locali", ci și la grupuri mari de oameni care și-ar putea capilariza interesele individuale printr-un anumit program comun, sub stindardul unui partid, al unui sindicat independent sau al unei asociații civice. La noi, chiar articularea intereselor celor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care a pus stăpânire pe "elitele" politice. El a încercat să identifice și cauzele înstăpânirii acesteia în România. Le găsea în sistemul rotativei puterii între liberali și conservatori, instaurat de regele Carol I: "Rotativa a dat țara pe mâna unei oligarhii lacome și corupte, organizată în asociații pentru exploatarea avantajelor puterii. Cele mai hotărâte bunăvoințe individuale, spre cinstea noastră acestea nu ne-au lipsit, rămâneau neputincioase în fața sistemului."172 Primejdia rusească este pusă de Stere și-n lumina unei teorii personale
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
privește pe rușii de azi. Golubițki reamintește uitucilor că, după ce s-a pornit revoluția din octombrie, la 26 ianuarie 1918, Leiba Davidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat cinic, în mod public: "Activele românești, plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român." Nici o "returnare" care să depășească cinismul nu s-a mai produs, chiar și după ce bolșevismul a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este doar vîrful aisbergului, nici acela tot timpul vizibil. Adevărata bă-tălie se dă pentru cucerirea puterii economice și aceasta este problema actuală a Rusiei. Reforma declanșată ireversibilă, după pă-rerea mea a condus la polarizarea avuției, la constituirea unei foarte influente oligarhii finan-ciar-bancare, a unei puternice mafii economice și la crearea și accentuarea unor importante de-zechilibre în societate. S-a creat un original "parteneriat public-privat", organizat, în bună mă-sură, după principii de tip mafiot. Deși s-a vorbit despre un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prieten, căruia fosta Uniune Sovietică îi trimitea ajutoare frățești constînd din spărgătoare de gheață (!)... O situație econo-mică deplorabilă, o corupție feroce, o evaziune fiscală de o anvergură inimaginabilă și o criminalitate dezlănțuită. Comunismul și perestroika au falimentat, făcînd loc noilor oligarhii financiare și mafiei, cu concursul activ al finanței mondiale și complicitatea puterii. P.I.B.-ul Rusiei reprezintă doar 1,1% din P.I.B.-ul mondial, după surse ale O.N.U. Peste jumătate din populația rusă trăiește actualmente sub pragul sărăciei, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În Rusia există aproape 2000 de bănci. Dintre acestea, cam 40% înregistrează pierderi masive. Cel mai grav pentru sistemul bancar rus nu e pierderea banilor, ci a încrederii. Clientela existentă se reorientează spre bănci mici și mijlocii, care amenință fosta oligarhie. În acest sens, guvernul rus este dispus să recurgă la măsuri disperate pentru amnistierea capitalurilor transferate ilegal peste hotare, sau asigurarea pentru toți cetățenii țării a dreptului de a-și deschide conturi anonime în bănci străine ce lucrează pentru Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
descurajate sau sancționate, diferențele de salarii între șefi și subalterni sunt foarte mari, comunicarea dintre superiori și inferiori are un caracter formal, stilul de conducere în instituții este autoritar și paternalist. Inegalitatea este statuată prin doctrinele economice (ierarhie, stratificare), politice (oligarhie, autocrație, schimbarea sistemului prin revoluție) și religioase (supunere, contemplare). În culturile în care distanța față de putere este mică, indivizii consideră ierarhia o structură care asigură buna funcționare a societății și au conștiința posibilității de a accede în poziții de putere
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de acest tip a produs mult mai multe consecințe contrare eficienței. Birocrația este maximizatoare (tinde să crească în dimensiuni și să consume resurse dincolo de optimul social) și disfuncțională (tinde să înlocuiască scopurile cu mijloacele), riscă să se transforme într-o oligarhie și adesea scapă controlului politic. Problema fundamentală este că, acționând în calitate de agent al societății, birocrația (prin actorii ei relevanți: birocrații și birourile pe care le conduc sau în care activează) servește adesea scopuri proprii în dauna celor sociale sau acordă
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
de corespondență îngrijite de fiica și nepotul acestuia, Gelu Ionescu rescrie filmul unei cariere care n-a dus lipsă de umilințe din partea dictaturilor de dreapta, dar mai ales de recriminări (din pricina grilei nemarxiste a operei) și de abuzuri jignitoare din partea oligarhiei comuniste. Lăsat totuși la catedră, deși ca subaltern al odiosului Novicov, Tudor Vianu este aproape interzis în viața publică; revine abia în 1954 în presa literară, și în Academie în 1955, ca membru titular, o dată cu Arghezi, Perpessicius, Al. Graur. Din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
clasă de proprietari suportând treptata lor sărăcie, produsă în avantajul avidei categorii a arendașilor mai mari, un comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela lor, apoi speculanții industriei politice, o oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
IV, Scena IX) Viteza schimbării nu provoacă nici un fel de surpriză pentru guvernamentali. Trahanache o acceptă cu satisfacție: Și așa zi, ai? D-ai noștri, stimabile? Bravos! mă bucur. Se dezvoltă, de-a lungul piesei, o atmosferă specifică de complicitate. Oligarhia funcționează ca o mare familie de interese și de sânge. Complicitatea se manifestă la diferite niveluri. Astfel, Farfuridi și Brânzovenescu admit trădarea, dacă cer interesele partidului. Farfuridi definește clar ce înseamnă partidul: Madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi și ai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lor, fiindcă ei fac parte dintr-o epocă profund realistă, iar calitatea comică nu este decât un înveliș al lor. Ridicolul personajelor caragialiene subliniază elementul odios din ele. O scrisoare pierdută este apreciată de N. Barbu ca sacră sistemă a oligarhiei burghezo moșierești, sinteza calităților odioase ale politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ani mai tîrziu, același Institut al economiei mondiale de la Moscova publică noi teze, în număr de treizeci și două, despre Piața Comună. Dacă opoziția este în continuare evidentă, el recunoaște totuși realitatea CEE: Piața comună uniunea etatistă și monopolistă a oligarhiei financiare din șase țări ale Europei occidentale a devenit o realitate politică și economică 22. În sînul partidelor comuniste, o evoluție este, de asemenea, perceptibilă. Unii participanți la conferința economiilor marxiste, din 27 august pînă pe 3 septembrie 1962, își
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
preocupările statului, este considerată optimă următoarea ierarhie: 1) hrană: 2) meserii: 3) arme; 4) bani; 5) cultul zeilor; 6) jurisdicția. Aristotel analizează și aspectul social al bogăției, modul său de repartizare, ridicîndu-se împotriva concentrării excesive a acesteia în mîinile unei oligarhii, deoarece bogăția excesivă, ca și sărăcia excesivă ar conduce la demagogie și tiranie. La filosoful grec întîlnim o primă analiză a valorii. El arată că forma bani a mărfurilor nu e decît aspectul dezvoltat al formei valoare simplă, adică expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întunecat", la cumpăna dintre milenii. 5.4.2. Individ și comunitate Ceea ce se cere astăzi este o revenire la izvoare, la tradiția premodernă. "A fi modern înseamnă a fi antimodern" (Marshall Berman). Democrațiile liberale actuale sunt văzute de comunitarieni ca oligarhii deghizate, politica slujind elite nedreptățite. Aceștia (Michael Walzer, de exemplu) visează la o comunitate de indivizi uniți prin loialitatea lor față de "binele comun". Aceasta nu înseamnă respingerea integrală a liberalismului, matca și matricea de va-lori pe care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
membru al unui colegiu putea să opună dreptul său de veto actelor colegilor săi. După Aristotel, în cele trei tipuri de guvernare principiul fundamental sublinia autoritatea majorității, întrucât importanța deliberărilor depindea de consimțământul majorității membrilor celor care guvernează, atât în oligarhie cât și în aristocrație și democrație. La Atena regimul majorității a căpătat o formă mult mai dezvoltată, întâlnindu-se într-o serie de instituții: Ecclesia, Consiliul celor 500, Areopag etc., într-un cuvânt peste tot. La Atena nu mulțimea, nici
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
supusă controlului unui Consiliu format din 15 baroni, Parlamentul va fi convocat de trei ori pe an, iar între sesiuni va funcționa o Comisie de 12 persoane numite de adunarea Parlamentului. În consecință, Prevederile de la Oxford subordonau activitatea monarhului unei oligarhii a baronilor. Orășenii, clerul și cavalerii, nemulțumiți de perspectiva instaurării unei tutelări baroniale și rămași mai departe excluși de la guvernare, au redeschis conflictul. În încercarea de a rezolva noua situație, Henric al III-lea și fiul său Eduard se vor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Aceștia din urma devin practic stăpâni din anul 1434. După moartea lui Lorenzo Magnificul (1492), în timpul căruia s-a desăvârșit trecerea de la Republica florentină la tiranie sau la Principatul medicean, de câteva ori florentinii nemulțumiți i-au alungat pe Medici. Oligarhia patriciană își exercita autoritatea prin mijlocirea Signoriei, organ colectiv de conducere a statului. În 1531 se restabilește puterea familiei Medici la Florența, proclamându-se duce, cu sprijinul împăratului, Cosimo de Medici. Continuând politica de centralizare, se încoronează la Roma în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regulate. Ele se află la originea Dietinelor (seimiki ziemskie), instrument al puterii politice a șleahtei. Cazimir al IV-lea Jagellon (1447-1492) și-a dat seama că nu poate conduce regatul fără concursul șleahtei și o va asocia la guvernare desființând oligarhia laică și ecleziastică. Din timpul domniei lui magnaților li se va substitui mica nobilime războinică, pe care nici un mijloc de intimidare nu o mai putea opri. În anul 1454, înaintea unei noi campanii contra teutonilor, regele a fost obligat să
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
era totală. Domnia Jagellonilor se înscrie în istoria Ungariei ca un tip de "regalitate fantomă", iar în istoria dietală maghiară ca o perioadă de adunări numeroase, în care nobilii reclamau participarea în totalitate, pentru a-și putea impune voința asupra oligarhiei. Punct culminant al supremației stărilor, perioada 1490-1526 este deschisă de Vladislav al II-lea Jagellon (1490-1516)528. Acțiunea centralizatoare a lui Matia Corvin s-a destrămat. Noul rege a fost nevoit să accepte tot ce i s-a impus: renunțarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
scopul principal al statului este să mențină și să îmbunătățească poziția oligarhilor, care dețin majoritatea capitalului din țara respectivă. Creșterea economică reprezintă un obiectiv periferic. Revoluția constituie singura cale de ieșire din acest sistem. Există cîteva trăsături comune ale acestor oligarhii. În primul rînd, veniturile și avuția sunt distribuite extrem de inegalitar. Apoi, se remarcă existența unei puternice economii subterane. Competiția este, în general, foarte slabă. De asemenea, aceste economii sunt, de obicei, foarte corupte, deși corupția nu este străină nici unui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economică. Energia antreprenorială este deviată de la activități productive spre altele mai puțin utile pentru societate. Astfel, multe oportunități sunt ratate, inovațiile obstaculate, iar investițiile descurajate, mai ales cele străine. Unele țări oligarhice se bazează pe importante resurse naturale, ceea ce întărește oligarhia. În acest sens, Thomas Friedman consideră, de pildă, că prețul petrolului și libertatea se deplasează întotdeauna în direcții diferite. Exemplul tipic aici este Arabia Saudită, dar și Kuweit, Oman, Dubai, Emiratele Arabe Unite, Bahrein ș. a. Pe scurt, economiile guvernate de capitalismul oligarhic reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este doar vîrful aisbergului, nici acela tot timpul vizibil. Adevărata bătălie se dă pentru cucerirea puterii economice și aceasta este problema actuală a Rusiei. Reforma declanșată ireversibilă, după părerea mea a condus la polarizarea avuției, la constituirea unei foarte influente oligarhii financiar-bancare, a unei puternice mafii econo-mice și la crearea și accentuarea unor importante dezechilibre în societate. S-a creat un original "parteneriat public-privat", organizat, în bună măsură, după principii de tip mafiot. Deși s-a vorbit despre un anumit succes
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]