337 matches
-
Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun... Să observăm că statul divin are o organizare politică riguroasă (un păstor omnipotent, Înconjurat de miniștrii-angeli etc.) și că forțele În opoziție (acelea grupate În jurul trufașului mare-arhanghel) pun la cale o rebeliune Înăbușită de ostile fidele Domnului, conduse de Mihael și Gabriel. Căderea (pedepsirea) Îngerilor este precedată de păcatul Însoțirii Marelui-arhanghel Satan cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el intră în conflict cu Constituanta, care intenționează să-l țină departe de elaborarea Constituției. În legătură cu dezbaterea asupra creditelor apărării naționale, la 31 decembrie 1945 el pune dilema: "se dorește un guvern care să guverneze sau se dorește o Adunare omnipotentă?" La 20 ianuarie 1946, el demisionează, sperînd probabil să creeze situația care i-ar permite să facă să triumfe ideila sale, după ce ar fi fost rechemat. De fapt, doar o mică parte dintre francezi (27% după IFOP) dorește atunci reîntoarcerea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nivel global. Lumea a Treia trebuie să își asume rolul de forță socială majoră a unei mișcări contrahegemonice de proporții. Numai așa, argumentează autorul, se pot pune bazele depășirii blocului istoric global și poate începe procesul de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu s-au abătut cu nimic de la modelul leninist-stalinist, astfel că reprimarea brutală și chiar exterminarea fizică a celor etichetați drept „dușmani ai poporului” a devenit un obiectiv prioritar, obiectiv a cărui îndeplinire reclama un instrument adecvat: o poliție politică omnipotentă - Securitatea. Totuși, chiar de la bun început, un instrument atât de puternic ridica o problemă esențială: păstrarea sa sub control și împiedicarea unei emancipări în raport cu conducerea partidului. Urmăriți ani la rând de către Siguranță și de către alte structuri informativ-represive ale statului, liderii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
care Ceaușescu beneficia pe plan extern, în urma atitudinii afirmate în conflictul de la Praga. în 1974, la nouă ani de la instalarea la putere, partidul domina total guvernul și își asumase deja inclusiv puterea economică. Pe de altă parte, conducerea partidului devenit omnipotent în stat și dominând guvernul a început să fie restrânsă la un număr tot mai mic de indivizi, ajungând ca în 1974 să fie inițiat un Birou Permanent de Partid (BP), format din cinci persoane apropiate lui Ceaușescu, membri ai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu era în acord cu deciziile lui. Cultul personalității pe care l a generat și l-a încurajat nu avea prea mult de-a face cu marxism-leninismul, ci poate cu cultura orientală, asiatică, a promovării figurii liderului unic și omniscient, omnipotent (Tismăneanu, 2005). Violența ideologiei marxist-leniniste însă legitimă propria violență și disprețul lui Ceaușescu și ale clanului său față de popor. Dând expresie acestui dispreț, în discursurile și documentele ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
poate s] dea prescripții morale, având statutul suplimentar de obligații absolute prin voința Să de a fi respectate (Opus Oxoniense III). Ockham merge mai departe în localizarea sursei moralei din voința divin], afirmând c], având în vedere c] Dumnezeu este omnipotent, el poate face orice, în afar] de ceea ce este imposibil din punct de vedere logic. Criteriul imposibilit]ții logice este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din cauza unor motive prezentate prin teoria legii naturale. Dar el a v]zut, ca și Scot, faptul c] aceast] teorie întâmpină greut]ți în susținerea caracterului legislativ al unor cerințe morale. De asemenea, el a sustinut c] acea credinț] în omnipotenta absolut] a lui Dumnezeu trebuie s] implice faptul c] ordinea moral] ar putea fi schimbat] numai de c]tre voința lui Dumnezeu de a face astfel (Reportatio, IV, q9). iv. Pluralismul Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spunsul la întrebarea „Ce face un lucru s] fie bun?” (Harrison, 1971, ofer] o expunere mai detaliat]). Principala obiecție care se ridic] împotriva primei teorii, explicând voia lui Dumnezeu în termeni de bine, este c] pare s] încalce suveranitatea și omnipotenta lui Dumnezeu, f] cându-L subiectul unei norme morale independente. Alte asemenea constrângeri legate de libertatea și puterea lui Dumnezeu ar fi criticabile pentru cei care susțin c] nu exist] nici o limit] cu privire la ceea ce Dumnezeu poate dori sau porunci. Că r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constrângeri legate de libertatea și puterea lui Dumnezeu ar fi criticabile pentru cei care susțin c] nu exist] nici o limit] cu privire la ceea ce Dumnezeu poate dori sau porunci. Că r]spuns exist] de fapt dou] modalit]ți de a dovedi c] omnipotenta lui Dumnezeu nu este inc]lcat]: fie pe motiv c] El ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s] doreasc] altceva decât binele, faptul c] nu este capabil de acest lucru nu împiedic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu nu este inc]lcat]: fie pe motiv c] El ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s] doreasc] altceva decât binele, faptul c] nu este capabil de acest lucru nu împiedic] omnipotenta Să. Primul dintre aceste r]spunsuri ar fi c] Dumnezeu poruncește binele nu dintr-o incapacitate de a face altfel, ci deoarece dorește acest lucru în mod deliberat. El are cu sigurant] puterea de a alege altceva, dar fiind atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o incapacitate de a face altfel, ci deoarece dorește acest lucru în mod deliberat. El are cu sigurant] puterea de a alege altceva, dar fiind atât de binevoitor, El dorește-deliberat-binele (vezi Nelson Pike, „Omnipotence and God’s inbility to sin” [Omnipotenta și incapacitatea lui Dumnezeu de a p]c]tui] (1981). A doua modalitate de a împ]că omnipotenta lui Dumnezeu cu dorința Să de a face numai bine este prezentat] de R.G. Swinburne care pleac] de la o distincție între adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puterea de a alege altceva, dar fiind atât de binevoitor, El dorește-deliberat-binele (vezi Nelson Pike, „Omnipotence and God’s inbility to sin” [Omnipotenta și incapacitatea lui Dumnezeu de a p]c]tui] (1981). A doua modalitate de a împ]că omnipotenta lui Dumnezeu cu dorința Să de a face numai bine este prezentat] de R.G. Swinburne care pleac] de la o distincție între adev]rurile morale necesare și cele contingențe (1974). Adev]rurile morale necesare sunt înțelese că adev]ruri morale care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respecta promisiunile, este contingent deoarece este un exemplu de principiu general doar în virtutea împrejur]rilor care ar fi putut fi diferite. Aceast] distincție îi permite lui Swinburne s] susțin] c] cel putin adev]rul moral necesar nu poate inc]lca omnipotenta lui Dumnezeu prin restricționarea voinței Lui, nu mai mult decât poate adev]rul logic. La fel cum incapacitatea lui Dumnezeu de a face un cerc rotund nu-i submineaz] omnipotenta, la fel se întâmpl] și cu incapacitatea Lui de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cel putin adev]rul moral necesar nu poate inc]lca omnipotenta lui Dumnezeu prin restricționarea voinței Lui, nu mai mult decât poate adev]rul logic. La fel cum incapacitatea lui Dumnezeu de a face un cerc rotund nu-i submineaz] omnipotenta, la fel se întâmpl] și cu incapacitatea Lui de a porunci c] în general nu ar trebui s]-ți respecți promisiunile. Cealalt] parte a dilemei în Euthyphros a fost concepția potrivit c]reia a gandi bine este bine deoarece Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intuițiile despre Dumnezeu, despre bun]tatea și puterea Să. În mod normal, aceste argumente au cea mai mare semnificație pentru cei care împ]rt]șesc percepții și intuiții a c]ror consistent] este în joc (de exemplu, existența unui Dumnezeu omnipotent și binevoitor a c]rui voinț] este identic] cu binele). O semnificație mai general] poate fi atribuit] argumentelor care doresc s] întemeieze o teorie teist] a eticii pe presupunerea c] Dumnezeu exist] și c] are atributele care îi sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european la care România se arată (în sondaje) dornică a se include impune, prin multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminenței reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani, nu? și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tehnice" (demonstrație etc.); din acest motiv, am socotit această idee ca fiind doar o condiție imposibilă relativ în sensul de a susține că întreaga cunoaștere se întemeiază pe identitate. Ne putem întreba însă acum dacă nu cumva, în universul judecății omnipotente, schițat deja în cele câteva teme deschise de la începutul acestei lucrări, enunțul judicativ S este P are sensul unui principiu formal al gândirii "egal" cu al celor trei principii aristotelice (și al celui leibnizian); răspunzând, ne-am putea lămuri în privința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schemele de toate felurile care intervin "condiționant" în fenomenologia constitutivă a lui Husserl pot fi socotite aici, într-un sens analogic; ca și formele a priori care intervin constitutiv în dobândirea cunoștinței, despre care vorbește Kant. Oricum, în orizontul judicativului omnipotent, enunțul S este P constituie cel mai simplu și, totodată, cel mai problematic enunț. Principiile logice (cele trei amintite) au și ele un conținut (un "obiect"), nefiind funcții pure a priori sau acte constitutive neintenționale, fenomenologic vorbind (imposibile, de altfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe, funcții, poziții, tipuri de legături între componentele acesteia etc. Contextul "existențial" omenesc în care enunțul S este P devine temeiul întregii cunoașteri și, în genere, al gândirii, rostirii și făptuirii, delimitându-se astfel spațiul judicativului omnipotent, poate fi interpretat, așa cum s-a apus mai sus, ca rezultat al unei "opțiuni". Deoarece, ca început al cunoașterii nu se poate afla o formă vidă, dar nici un conținut de cunoaștere ne-format, ci mai degrabă o unitate sintetică. Elementele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem constitui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a vedea cum se modifică aceasta. Acest tip de restructurare va alimenta faza comportamentală. Ei studiază dovezile care vin în sprijinul schemei prin intermediul mecanismelor de menținere (cerc vicios) și al reinterpretării intențiilor protagoniștilor. De exemplu, ei analizează statutul tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care depinde de privirea celorlalți, atitudinile sale de fanfaron (supracompensare) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fabricat prin practicile politice, sociale și culturale inventate de regim. Reconstituirea lor e o „cronică a genezei comuniste”, a drumului prin care s-a imaginat și plămădit omul adaptat și docil, disponibil oricând „comenzii sociale”, capabil să aplice „comenzile statului omnipotent”. O refacere a drumului și mecanismelor psihologice prin care s-a construit un „inconștient colectiv” ce a marcat și încă marchează atitudinile sociale și comportamentele actorilor sociali. Cartea e și un protest la adresa amneziei sociale de care suferă societatea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
scandinav, ce vor fi creștinate ulterior.69 Orientul va rămîne fidel concepției imperiale moniste despre putere, pe care o stabilește în 337 împăratul Constantin și conform căreia autoritatea religioasă a patriarhilor se subordonează autorității politice a unui împărat devenit astfel omnipotent. Confirmat și de către Justinian în 532, acest ordin imperial subordonează Jus sacrum dreptul Bisericii lui Jus publicum dreptul statului, redu-cînd poziția patriarhului Constantinopolului la rangul de ca-pelan al împăratului. Însăși teologia este astfel supusă rațiunilor statului. Dincolo de acestea, puterea bizantină
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]