498 matches
-
pentru specia basmului, se regăsește vag, prin câteva repere convenționale (ostrovul florilor, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului, pădurea cerbului fermecat, locul unde se bat munții în capete etc.). Evenimentele proiectate în acest orizont spațio temporal sunt relatate din perspectiva omniscientă a unui narator heterodiegetic, subiectiv, care nu mai este o instanță supraindividuală, ci o prezență textuală subiectivă, un eu narator care își asumă explicit rolul de povestitor: ...să încep a depăna firul poveștii; Eu sunt dator să spun povestea și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se transmit lectorului concepțiile scritorului însuși. Item 2: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru tema aleasă Destinele personajelor prin care se ilustrează tema banului sunt urmărite întro narațiune heterodiegetică, dintro perspectivă narativă omniscientă, obiectivă. Acțiunea nuvelei este situată întrun spațiu geografic real, în pusta arădeană (Fundureni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat de un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spațiul ficțiunii (În câmpia Dunării), tema timpului și tema familiei. Finalul reia, contrapunctic, supra tema: Trei ani mai târziu, izbucnea cel deAl Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare. În volumul al doilea, finalul este deschis, iar perspectiva narativă omniscientă este înlocuită cu perspectivele interne, subiective, ale personajelor. Principala temă a romanului urmărește destinul familiei țărănești întrun plan narativ centrat asupra familiei Moromeților. Al doilea plan, al destinului individual, este un plan epic și analitic, focalizat mai întâi asupra lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
interese, legate de moștenirea averii lui moș Costache. Străpungând opacitatea existenței lor banale, naratorul heterodiegetic dezvăluie liniile de forță ale caracterelor, sondează psihologii, deplasând adesea accentul de pe evenimentul exterior pe cel interior. Dea lungul celor douăzeci de capitole, perspectiva narativă omniscientă este, în general, obiectivă. Ea este însă frecvent substituită de pers pectiva subiectivă a unui personaj focalizator. Astfel, în incipitul descriptiv ce fixează repere spațio temporale (Bucureștiul anului 1909) descoperim treptat, odată cu Felix, strada Antim, casa lui moș Costache (secvențele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
compoziție ale prozei psihologice selectate semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Particularitățile de construcție a celor două personaje sunt determinate de viziunea realist obiectivă a lui Ioan Slavici, de opțiunea sa pentru narațiunea heterodiegetică și pentru perspectiva narativă omniscientă. Firul epic care urmărește evoluția relației dintre Ghiță și Lică plasează acțiunea întrun spațiu geografic real, în pusta arădeană, întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat însă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Din perspectiva situării, a locuirii universului romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei posibilități, și alegem formularea (mai recentă, din volumul eseistic Scrisori către un tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ și în eternitate. În tabloul I, cadrul nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului), dar și a timpului universal, când ea "varsă peste toate voluptoasa ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încărcătură. Răscoala e un roman al răscoalei și în același timp, un roman al vieții bucureștene, al boierimii și arendășimii rurale (redacția ziarului "Drapelul", iubirile lui Titu Herdelea, evocarea preotului Belciug, aventurile erotice ale Nadinei). Naratorul acestui roman obiectiv este omniscient și omniprezent. Având ca temă răscoala din 1907, romanul înfățișează o serie de aspecte sociale care au un deznodământ tragic: Titu Herdelea este invitat de Grigore Iuga la conacul de la moșia Amara, unde ia cunoștință cu problema țărănească și asistă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Vitoria aștepta ca acesta să se adapteze la rânduieli, la legile nescrise, ale colectivității arhaice, să iasă întărit din călătoria inițiatică, să descifreze semnele, să restabilească circuitul existenței. Frații Jderi Frații Jderi e un roman tradițional, care respectă convenția naratorului omniscient și a textului accesibil. Romanul are trei volume: "Ucenicia lui Ionuț", "Izvorul Alb", "Oamenii Măriei-Sale". Având un caracter epopeic, romanul reprezintă o cronică a vieții sociale a epocii în viziune mitică, din Moldova, în timpul lui Ștefan cel Mare. Frații Jderi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru Breb. În cele 17 capitole, planul real alternează cu planul fantastic, în care se desfășoară evenimente din perioada 780-797. Sunt aici motive mitice, istorice, filosofice, erotice, religioase, de aventură etc. repartizate în trei secțiuni: mitul, basmul și istoria. Naratorul omniscient relatează la persoana a III-a, este un erudit, cunoscător de practici arhaice, magice sau religioase. Acțiunea se petrece în Dacia prefeudală, pe Muntele Ascuns, în Bizanț. În primul capitol apare concepția sadoveniană de tip arhetipal. Aflăm că autorul manuscrisului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
părtaș la fărădelegile lui Lică. Ana va fi sacrificată și prin inocența și puritatea ei poate fi un personaj de tragedie. Mara Mara e un roman tradițional care evidențiază interesul pentru social, istorie, natură, datini, folclor și are un narator omniscient. Este un roman social și psihologic un bildungsroman. Titlul indică numele protagonistei romanului, iar tema o reprezintă viața târgului transilvănean. La începutul romanului sunt câteva informații despre Mara: "A rămas Mara, săraca văduvă cu cei doi copii, sărăcuții de ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Scena IX) În cadrul acestui raport dintre realitate și ficțiune, Nae Ipingescu este mijlocitorul principal. În contrucția comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; întreaga construcție are la bază un nivel superior care este realitatea comună a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat la maximum. 2.3. Moartea - automatism de limbaj sau dimensiune existențială? După descrierea făcută magistral a lui Jupân Dumitrache, prezentarea personajelor este condusă cu mare artă de dramaturg. Fiecare personaj care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
crede în Dumnezeu este, cel puțin în primă instanță, să vrei că acesta să existe, să dorești existența lui Dumnezeu"35. Unul din personajele malefice ale lui Sábato, Fernando, spune că ideea că am fi guvernați de un Dumnezeu omnipotent, omniscient și generos i se pare atât de contradictorie, ca "nici macar nu era de luat în serios". Elaborează, în consecință, propriile sale teorii asupra existenței lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu nu există; 2. Dumnezeu există și este o canalie; 3. Dumnezeu există
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
limita la, depunerea documentațiilor necesare, declararea eventualelor incidente survenite etc.), și un cercetător - care este responsabilul științific al proiectului și care nu poate fi decât un medic. În prezent, nu mai este posibil ca unul și același medic să gestioneze, omniscient, studiul, în toate aspectele sale administrative, metodologice, științifice și logistice, până se ajunge la faza finală și, respectiv, la publicarea rezultatelor. Sunt necesare cunoștințe aprofundate, uneori de natură pluridisciplinară, precum și un număr consistent de voluntari, pentru obținerea unor rezultate cu
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
a învins, în vreme ce cărțile se vor dovedi mereu incomplete, stranii, dar mereu înrudite. Nu atât prin începuturile variabile, cât prin sfârșitul lor impus. De la Calvino citire, sfârșitul povestirii este suma sfârșiturilor închipuite de Cititor, în fine eliberat de tutela naratorului omniscient. Prin urmare, cititorul își va redobândi dreptul de a se amuza ca de un joc de societate, dezlegând șarade, enigme de felul: dacă într-o noapte de iarnă un călător ș.a.m.d. Portofoliul narativ al lumii și tarotul Desenate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește "obiectivi tatea" autorului omniscient tradițional. Faptul că Dickens vrea să ne asumăm această perspectivă este argumentat de ultima treaptă a inițierii lui Pip, cea a adevărului propriu-zis, cînd el își cunoaște binefăcătorul real. Personajul în chestiune, Magwitch (Provis), e chiar evadatul pe care, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
averii lui Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic știe secretele tuturor, de la Miss Havisham și Magwitch, pînă la Pip și Estella, fără ca alții să știe ceva despre el). În fața noutății, Pip rămîne blocat. Fuge la "omniscientul" și "omniprezentul" Jaggers pentru a primi confirmarea sumbrei realități. Jaggers o face cu un anume cinism, invitîndu-l să nu mai creadă în vise, ci în fapte. O afirmație, să recunoaștem, cu ramificații filozofice cam subtile pentru un simplu contabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Jaggers, misteriosul spectator "nejucător"? Aici Dickens ne solicită, indubitabil, întreaga atenție. Poziția privilegiată (în raport cu celelalte personaje) îi conferă taciturnului administrator de averi și avocat (cîndva pledant), cu siguranță, un aer de autoritate. El stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mod absolut, cu cel al lui Pip așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității ca stare de spirit în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. Bibliografie Charles Dickens Marile speranțe. Traducere de Vera Călin. București: Editura Leda Corint, 2004. Feminitate și victorianism Apariția simultană (inițial, sub pseudonime masculine "Currer Bell" și "Ellis
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dincolo de barierele raționalității. În acest "joc", Oamenii Mici creează "clone" ale indivizilor reali (în "crisa lide de aer"), cu care, ulterior, populează lumea. Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rezultatul unui meci de fotbal între un club de fotbal italian și unul francez, noile înregistrări muzicale ale unei actrițe în vogă și progresul medicinii în tratamentul unei boli ereditare. Ce se poate spune despre privire? Că este periferică, aproape omniscientă. Televiziunea ne transportă într-un colț de lume oarecare și adună în doar câteva secunde informații pe care, într-o viață de colindat Pământul, nu le-am putea aduna singuri. Și asta de întâmplă 24 de ore din 24. În
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
care devine atotcuprinzătoare, și planul central, care are un caracter imperativ. Cea mai mare parte a resurselor economice sînt alocate centralizat, agenții economici neavînd libertatea necesară folosirii lor. Totuși, se impune să prezentăm critica lui Murray Rothbard împotriva legitimității statului omniscient și colectivismului, precum și față de așa-numitul concept de proprietate de stat. Potrivit acestuia, "statul este o instituție inerent ilegitimă, consacrată agresiunii organizate, crimei organizate și sistematizate împotriva persoanelor și a proprietăților supușilor săi... Astfel, din perspectiva dreptății și a moralității
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
prețurilor în sfera economiei, ca semn că piața corectează eroarea și manipularea induse prin diferite politici monetare. Din această perspectivă, sînt numeroase vocile care demonstrează că deflația înseamnă curățirea întregii economii de boala emisiunii iraționale de bani (la îndemnul statului omniscient, prin intermediul băncilor centrale etc.). Cu amendamentul că masa monetară nou creată nu s-a născut dintr-o economisire precedentă prin "cenzurarea" consumului prezent. Necesitatea apariției deflației este evidentă deoarece, fără aceasta, eroarea ar rămîne în economie și va spolia resursele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]