468 matches
-
accentul să devină elementul principal în înlăturarea omonimiei cu prezentul indicativ: cânt°/cântă, apropiè/apropie etc. Observații generale: Verbele cu flexiune neregulată, la nivelul rădăcinii și al temelor verbale, prezintă neregularități, atât în realizarea lor concretă morfo-fonetică, cât și în omonimiile pe care le provoacă acestea din urmă. Aceste neregularități ale dezinențelor caracterizează numai formele verbale de la tema prezentului: Cele mai multe din verbele neregulate prezintă omonimia indicativ-conjunctiv și la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcinii și al temelor verbale, prezintă neregularități, atât în realizarea lor concretă morfo-fonetică, cât și în omonimiile pe care le provoacă acestea din urmă. Aceste neregularități ale dezinențelor caracterizează numai formele verbale de la tema prezentului: Cele mai multe din verbele neregulate prezintă omonimia indicativ-conjunctiv și la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia; a bea: bea - să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea lor concretă morfo-fonetică, cât și în omonimiile pe care le provoacă acestea din urmă. Aceste neregularități ale dezinențelor caracterizează numai formele verbale de la tema prezentului: Cele mai multe din verbele neregulate prezintă omonimia indicativ-conjunctiv și la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia; a bea: bea - să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului a fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la persoana a III-a singular, omonimie conținută și cauzată de dezinența -Ø, și aceasta, prin urmare, aberantă: a lua - (el, ea) ia - să ia; a bea: bea - să bea; a vrea: vrea - să vrea. În structura verbului a fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât temele verbale la cele două moduri sunt diferite, supletive: estE - să fiE. Verbele a da și a sta prezintă doar o dezinență aberantă, -Ø, pentru conjunctiv, persoana a III-a singular și plural: să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale la cele două moduri sunt diferite, supletive: estE - să fiE. Verbele a da și a sta prezintă doar o dezinență aberantă, -Ø, pentru conjunctiv, persoana a III-a singular și plural: să dea, să stea, ceea ce duce la anularea omonimiei indicativ-conjunctiv, dar de pe alte baze: -|/-Ø Aceleași neregularități caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimiei indicativ-conjunctiv, dar de pe alte baze: -|/-Ø Aceleași neregularități caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia indicativ-conjunctiv, persoana a III-a singular, în baza omonimiei de dezinență, asemenea verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia indicativ-conjunctiv, persoana a III-a singular, în baza omonimiei de dezinență, asemenea verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și distinge singularul de plural: perfectul simplu: cânta-și (sg.)/cântară-ți (pl.), mai mult ca perfectul: cântase-i (sg.)/cântaseră-ți (pl.) și la persoana I, perfect simplu: (I) cânta-i (sg.)/cântară-m (pl.). Morfemul -ră-, înlătură, însă, omonimiile singular/plural la mai mult ca perfect, persoana I: cântase-m (sg.)/cântaseră-m (pl.) și persoana a III-a: cântase (sg.)/cântase-ră (pl.) și, la o parte din verbe, la persoana a III-a - perfect simplu: veni (sg.)/veniră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu persoanele I și a III-a; el este, sub acest aspect, unipersonal. În consecință, în planul expresiei, prezintă forme (la ambele variante; afirmativ și negativ) numai pentru persoana a II-a (singular și plural), cu dezinențe intrând în diferite omonimii cu indicativul: (pers. a II-a, imperativ-pers. a III-a indicativ: sg. cânt-ă (tu) - cânt-ă (el), pl. cânta-ți (voi) - cânta-ți (voi), dar dezvoltând, la unele verbe, și dezinențe (sau structuri) specifice: vin-o, în paralel cu vin-ă, ambele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rând, sunt moduri autentice: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul și prezumtivul; toate sunt moduri personale. Dintre ele, însă, imperativul este unipersonal și în plan semantic, și în planul expresiei (defectiv de persoanele I și a III-a), iar conjunctivul perfect prezintă omonimia tuturor termenilor corelativi de persoană și număr (Eu, tu, el, noi să fi cântat.) Celelalte „moduri” sunt forme absolute, cu caracter verbal și nominal. Dintre acestea, rămân în afara categoriilor de persoană și număr participiul și supinul; ar rămâne singurele în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urâ-m, păre-m etc. • persoana a II-a: -ți; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cânta-ți, lucra-ți, dormi-ți, sosi-ți, coborâ-ți, urâ-ți etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de cele două omonimii, acestea depinzând de apartenența verbului la tipul de flexiune și la clasele flexionare și de structura lui fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două omonimii, acestea depinzând de apartenența verbului la tipul de flexiune și la clasele flexionare și de structura lui fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ă; la verbele din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și a scrie (plus compușii), păstrând aceeași omonimie, între pers. a III-a, plural = pers. I, singular: ști-u, scri-u
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și a scrie (plus compușii), păstrând aceeași omonimie, între pers. a III-a, plural = pers. I, singular: ști-u, scri-u, descri-u etc.; -e: la verbele cu dezinența -i, la persoana I, singular, care reprezintă omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular, în general nespecifică tipului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și a scrie (plus compușii), păstrând aceeași omonimie, între pers. a III-a, plural = pers. I, singular: ști-u, scri-u, descri-u etc.; -e: la verbele cu dezinența -i, la persoana I, singular, care reprezintă omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular, în general nespecifică tipului de flexiune din care fac parte: apropi-e, îndoai-e, târâi-e, jupoai-e etc. Accentul cade pe rădăcină, la verbele din tipurile IV și V de flexiune: vând, vinzi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub aspect morfologic, sufixul este -a-: tă¥-a-m, mer©-a-m etc. Dezinențele imperfectului sunt aceleași pentru toate verbele și numai în parte deosebite de dezinențele de număr și persoană de la alte timpuri verbale. Specifică imperfectului nu este nici o dezinență, doar omonimia pers. I plural = pers. I singular, omonimie determinată de prezența la singular a dezinenței -m, pe care imperfectul o are în comun cu mai mult ca perfectul: (eu, noi) cântam, dormeam, păream, făceam, mergeam etc. Omonimia se anulează la nivelul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a-m, mer©-a-m etc. Dezinențele imperfectului sunt aceleași pentru toate verbele și numai în parte deosebite de dezinențele de număr și persoană de la alte timpuri verbale. Specifică imperfectului nu este nici o dezinență, doar omonimia pers. I plural = pers. I singular, omonimie determinată de prezența la singular a dezinenței -m, pe care imperfectul o are în comun cu mai mult ca perfectul: (eu, noi) cântam, dormeam, păream, făceam, mergeam etc. Omonimia se anulează la nivelul pronumelor personale, în spațiul relației sintactice dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este nici o dezinență, doar omonimia pers. I plural = pers. I singular, omonimie determinată de prezența la singular a dezinenței -m, pe care imperfectul o are în comun cu mai mult ca perfectul: (eu, noi) cântam, dormeam, păream, făceam, mergeam etc. Omonimia se anulează la nivelul pronumelor personale, în spațiul relației sintactice dintre verbul-predicat și pronumele-subiect. Celelalte dezinențe sunt comune cu ale altor timpuri: la persoana a III-a singular, dezinența -Ø, ca la perfectul simplu și mai mult ca perfect: cânta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma temei de gerunziu, la celelalte moduri, sub forma temei de participiu: (el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a preveni etc.): fă! (desfă! etc.), du! (adu! etc.), zi! (prezi! etc.), vino!, vină! (previno! etc.). La plural, dezinența este omonimă cu cea de indicativ (prezentă, de altfel, la toate modurile și timpurile verbale, variabile în funcție de număr și persoană): -ți; omonimia formelor este înlăturată de intonația deosebită a imperativului: cântați!, lucrați!, coborâți!, faceți!, mergeți! etc. Structura imperativului diferă în funcție de tipul de flexiune al verbelor la nivelul temei de prezent și la nivelul dezinențelor. La nivelul temei de prezent, diferențele sunt aceleași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt lăudat etc.; tema absolută împlinită se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca singura marcă a identității funcționale a termenilor lexicali și, prin aceasta, a naturii relației sintactice. Se distinge în felul acesta complementul direct de subiect, atunci când amândouă funcțiile sunt realizate prin termeni lexicali aparținând sferei semantice a umanului și prezentând omonimia morfologică: nominativ-acuzativ. În enunțul: Studenții iubesc studentele. numai topica marchează funcția de subiect a substantivului studenții și de complement direct a substantivului studentele. Schimbarea topicii este cauză și semn al schimbării funcțiilor sintactice: Studentele iubesc studenții. În interiorul relației de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin pronume personale (care prezintă o serie de omonimii în flexiunea cazuală), forma lungă a pronumelui sau substantivului care anticipă sau reia forma pronominală scurtă prin care se realizează o anumită funcție sintactică (complement direct sau indirect) fixează identitatea acestei funcții. Astfel, în versurile eminesciene: „Căci perdelele-ntr-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că nu toți membrii clasei au aceeași frecvență. Cel mai des apar numeralele multiplicative corespunzătoare cardinalelor de la doi la zece; unii membri ai clasei nu sunt folosiți deloc (din motive semantice - numeralul multiplicativ corespunzător lui unu - sau din cauza creării de omonimii - numeralul multiplicativ corespunzător lui nouă), iar alții (corespunzători numeralelor cardinale mai mari de zece) întâmpină dificultăți de utilizare. Un alt aspect privește distribuția seriei vechi în raport cu seria neologică. Deși se constată o anumită specializare în funcție de registrul stilistic (de exemplu, seria
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]