337 matches
-
a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale cerului pentru mine au încetat să mai existe de multă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despre viață, câmpul de forțe ce-i structurau conștiința și dorințele aparțineau Întregii sale generații. La fel cum pregătirea unui experiment și alegerea unei sau mai multor observabile permit să se atribuie sistemului atomic un comportament dat - când corpuscular, când ondulatoriu -, la fel Bruno putea să apară ca un individ, dar dintr-un alt punct de vedere nu era decât un element pasiv În desfășurarea unei mișcări istorice. Motivațiile, valorile, dorințele lui - nimic din toate astea nu-l deosebea, câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se află acum nu la Berlin, de unde vă trimit aceste vorbe și unde trăiesc de aproape patruzeci de ani, ci acolo, la Bârlad, împreună cu dumneavoastră. Sunt convinsă că, împreună cu spiritul meu și cu profunda mea recunoștință, se află și structurile ondulatorii ale celor care au fost și la care m-am gândit cu emoție și dragoste când am scris „Bat clopotele”. Sunt convinsă că și ei, cei care au fost cândva, vă mulțumesc pentru că ați dat importanță acestei cărți și că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
serie de corpuri absorbante -; partea a doua prezintă "o metodă directă pentru studiul încetinirii razelor alfa în gaze, cu aplicație la aer, hidrogen, heliu, neon și argon"; interesantă este partea a treia, în care "se compară teoriile fondate pe mecanica ondulatorie cu rezultatele experimentale obținute atât de autor, cât și de alți cercetători". George Manu subliniază cu îndreptățire că "atât timp cât razele nu sunt prea mult încetinite, curbele experimentale ale încetinirii urmăresc cu precizie ecuația lui Bethe-Bloch, cu condiția de a alege
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
limbajul plastic fundamental și, atunci când sunt aplicate judicios, imprimă caracter și semnificație temelor abordate. VIII. Compoziția cu linii curbe și contracurbe Max Ernst Prin eleganta mișcare a liniilor în imagine, universul acestor forme plastice ne invită spre imagini cu caracter ondulatoriu, unduios, vălurit. Fie că este vorba de linii curbe cu un traseu semicircular sau de trasee cu segmente parabolice sau elipsoidale, liniile cu o mișcare vălurită ne propun o dinamică mai blândă, mai liniștită, mai cursivă în imagine. Ele nu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
lipsește cruzimea acestor întâlniri tensionate, de orientări și întâlniri de linii și forme oblice. Studiind relațiile care se nasc între curbe, constatăm că ele sunt de atracție sau de respingere. De asemenea, ele pot să nască în imagine o mișcare ondulatorie sau circulară. Arta barocului este cel mai elocvent exemplu de compoziție cu linii curbe și contracurbe, din care se realizează o neliniștitoare mișcare a formelor în imagine. Tensiunea acestor relații a dat naștere dramatismului baroc și a iluzionismului pictural, în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
plan și în spațiu. Cromatica este gingașă, delicată, suavă, bazată pe tonuri de roz, albăstrui, vernil, violaceu și neliniștitorul auriu, simbol al regalității și al opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură colorată a unui univers de forme și de personaje construite prin jocuri de trasee curbe
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
scara diferitelor societăți, fără a fi însoțită, cel puțin deocamdată, de vreo instanță punitivă. Nimeni nu-i scapă însă și - ca să revenim la Deleuze -, în comparație cu omul din societățile disciplinare, cu o identitate mai puternic marcată, „omul controlului este mai degrabă ondulatoriu, așezat pe o orbită, pe un fascicul continuu” (p. 244). El nu știe ce e discontinuitatea, fiind supus permanent ubicuității controlului, a cărui expansiune nu mai cunoaște limite: controlul definește condiția vieții moderne. Întreprinderile care-i furnizează material prosperă, serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Pământ. Identificarea și intrpretarea acestora a deschis calea spre cercetarea astrofizică. Aceasta stabilind elementele chimice din cosmos și a condițiilor fizice în care au fost absorbite radiațiile respective. LUMINĂ Lumina este un flux de fotoni, particule care posedă atât proprietăți ondulatorii cât și proprietăți corpusculare. Proprietățile ondulatorii se manifestă mai ales în fenomenele de propagare (reflexie, refracție, interferență, difracție, polarizare), iar cele corpusculare în fenomenele de emisie și de absorbție, în efectul fotoelectric, efectul Compton. Spectrul radiațiilor luminoase este cuprins aproximativ
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
deschis calea spre cercetarea astrofizică. Aceasta stabilind elementele chimice din cosmos și a condițiilor fizice în care au fost absorbite radiațiile respective. LUMINĂ Lumina este un flux de fotoni, particule care posedă atât proprietăți ondulatorii cât și proprietăți corpusculare. Proprietățile ondulatorii se manifestă mai ales în fenomenele de propagare (reflexie, refracție, interferență, difracție, polarizare), iar cele corpusculare în fenomenele de emisie și de absorbție, în efectul fotoelectric, efectul Compton. Spectrul radiațiilor luminoase este cuprins aproximativ între 4000A (lumina violetă) și 7500A
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
instrument matematic de bază în teoria relativității a lui Einstein, în 1910, 20 de ani de la dezvoltarea funcțiilor proprii ale operatorilor diferențiali și integrali de către David Hilbert în 1906-1910 (continuând teoria lui Sturm-Liouville din 1840) până la aplicarea lor în mecanica ondulatorie în anul 1927. Referitor la tema aplicațiilor surprinzătoare, permiteți-mi să vă ofer un exemplu istoric remarcabil, cu un caracter ușor diferit. În anul 1931, tânărul matematician austriac Kurt Gödel și-a demonstrat celebra teoremă a incompletitudinii, una din cele
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mici spații, prin care să poată trece puțină lumină. Priviți un bec prin unul dintre aceste spații și veți vedea linii întunecate slabe, mai ales în partea de sus și de jos a crăpăturii. Aceste linii se datorează tot naturii ondulatorii a luminii.) Undele interferează în acest mod; particulele, nu. De aceea, fenomenul de interferență a părut să rezolve pentru totdeauna problema naturii luminii. Fizicienii au ajuns la concluzia că lumina nu era constituită din particule, ci din unde ale câmpurilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
electric și magnetic. Așa stăteau lucrurile pe la jumătatea secolului al XIX-lea și ele păreau să fie în deplină concordanță cu legile mecanicii statistice. Mecanica statistică ne vorbește despre modul în care oscilează moleculele din care este constituită materia; teoria ondulatorie a luminii sugera că oscilațiile moleculare duc la generarea, într-un fel sau altul, a unor radiații - a undelor electromagnetice. Mai mult decât atât, spunea că, pe măsură ce un obiect este mai fierbinte, moleculele sale se mișcă mai repede; în același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
moleculelor și cele ale undelor de lumină. Ea stabilește o relație între temperatura unui obiect și cantitatea totală de energie luminoasă pe care o radiază acesta, relație care a reprezentat cea mai mare victorie a mecanicii statistice și a teoriei ondulatorii a luminii. Ecuația spune că energia radiată este proporțională cu temperatura ridicată la puterea a patra. Ea nu ne indică doar cuantumul de radiații emis de un corp, ci și cât de mult se încălzește un corp atunci când este iradiat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc la concluzia că era nevoie de ceva energie pentru a desprinde un electron dintr-un atom. Însă, conform teoriei ondulatorii a luminii, există un alt mod de a obține radiații de mare putere: fă-le mai strălucitoare. O radiație albastră foarte strălucitoare, de exemplu, poate avea tot atâta energie cât o radiație ultravioletă slabă; drept urmare, cea albastră, strălucitoare, trebuie să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o particulă de lumină nu are destulă energie pentru a elibera electronul, acesta rămâne pe loc; în locul său, ricoșează fotonul. Ideea lui Einstein explica efectul fotoelectric într-un mod genial. Lumina era cuantificată în fotoni, contrazicând în mod direct teoria ondulatorie, care nu fusese pusă la îndoială timp de mai bine de un secol. Într-adevăr, se dovedea că ea are și natură ondulatorie, și corpusculară. Deși uneori se comportă ca o particulă, alteori se comportă ca o undă. De fapt
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
explica efectul fotoelectric într-un mod genial. Lumina era cuantificată în fotoni, contrazicând în mod direct teoria ondulatorie, care nu fusese pusă la îndoială timp de mai bine de un secol. Într-adevăr, se dovedea că ea are și natură ondulatorie, și corpusculară. Deși uneori se comportă ca o particulă, alteori se comportă ca o undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă la baza teoriei cuantice. Conform teoriei cuantice, totul - lumină, electroni, protoni - are atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare. Dar dacă obiectele au comportament de particulă și undă în același timp, ce ar putea fi ele oare? Matematicienii știu în ce mod să le descrie: sunt funcții de undă, soluții ale unei ecuații diferențiale, cunoscută sub
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de o parte, efortul oricărui sistem, oricărui tip de organizare, de disciplinare și de definire a individului că producător de gesturi tip, acceptând normele, canonul, rigoarea, iar, pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1961 și 1963. Andrei Sabin nu mai e pur și dur, aidoma tinerilor eroi comuniști de până atunci. Invitat în casa Varga, el studiază cu vădit interes pe trepte fundul generos al servitoarei, filmat secunde bune în toată splendoarea lui ondulatorie. Când delicatul coleg burghez Lucian îi atrage atenția asupra unei eleve frumoase care e chiar Sonia, Sabin replică macho : „Da, m- aș distra cu ea...”. Pe deasupra mai și bea, fumează și chiulește de la ore. Cu toate astea e un elev
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
radicală a atitudinii fizicianului față de realitatea fizică, Niels Bohr propune să se vorbească despre "fenomene", dînd o definiție precisă acestui termen: "efectele observate în condiții experimentale date." Ce este lumina? Un anumit dispozitiv experimental o face să apară de natură ondulatorie, un alt dispozitiv o face să apară de natură corpusculară. Fizicianul nu poate atribui o realitate independentă unui "fenomen". Fizica studiază nu realitatea fizică, ci acte de observație care produc "fenomene". Bohr crede că raționamentul științific trebuie să părăsească ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie să alegem între cele două viziuni, sinteza nu este posibilă între teorii care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie să alegem între cele două viziuni, sinteza nu este posibilă între teorii care se opun, fizica nu poate rezolva contradicțiile, fizicianul trebuie să le accepte și să le expliciteze. Bohr dă termenului de "complementaritate" un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aspect se referă la imposibilitatea unei reprezentări unificate. Exhaustiv nu însemnă imagine unică: fizica nu poate construi o reprezentare unificată a luminii (există, pe de o parte, imaginea luminii ca fenomen corpuscular, și, de cealaltă parte, imaginea luminii ca fenomen ondulatoriu). "Complementaritatea" reprezintă, pentru Bohr, o idee care se aplică tuturor științelor (biologia comportă o viziune mecanicistă și una finalistă), tuturor cunoștințelor și experiențelor umane. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este "complementară" în sensul în care ea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]