2,025 matches
-
Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul e muritor. Între România
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd cu anti-teatrul reprezentat de pionierii absurdului: „Urmărind limbajul absurdului, absurdul limbajului, consider că verbalizarea insipidă semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind lipsite de căi de acces către ceilalți” conchide Inocențiu Dușa. Urmează un capitol dedicat perioadei de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră, absurdul realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care „participă“ semnele realului (perceput mai ales olfactiv) și semnele avatarurilor realului (percepute auditiv), călătoria onirică, motivul camerei-sicriu, care concentrează spațiul și timpul etc. În critica literară iraniană contemporană există aproape 50 de interpretări ale „Bufniței...“, în care se apelează la idei din teoria culturii, filozofie, morală, mitologie, religie, epistemologie, literatură, semiotică, drept islamic, psihologie, psihanaliză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un fățeag solemn, ca și cum și-ar fi prezentat interpretarea: "Pușca și cureaua lată, domnilor și doamnelor!". Curând, un fârnâit din ce în ce mai sonor anunță că portarul pășise într-o lume onirică. Atunci am dat semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
emoțională și recuperarea puterii personale. Este un motiv bine întemeiat și explicabil, pentru care eu am decis să scot pe piață această carte? Există prietene, un motiv bine analizat și sintetizat, pentru că în liniștea vieții în care II vaticinare iar oniricul are un rol pozitiv. Pe parcursul volumului prezentat de mă aflu acum, totul mi se pare complet și perfect și trebuia să spun asta și altora”. Criticii de ocazie și cârcotașii ar putea găsi aspecte encomionice în capitolul dedicat Forever-ului, dar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
concomitent de Litsa Kiousi și Camille Mutel. Astfel, la un moment dat, un corp gol, întins pe o velință de culoarea ierbii, corp străjuit de câteva măști, a avut o desfășurare a mișcărilor de o poetică senzualitate, aceasta fiind secvența onirică cu cea mai prețioasă plasticitate. Suita de momente desfășurate în această țară a viselor a avut și faze mai puțin inspirate și s-a resimțit și lipsa unui legato între părți. Cosmin Manolescu a folosit și o tehnică pe care
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do minor, au constituit punctele de special interes; ...ci realizarea celor Trei piese pentru orchestră de Alban Berg, momente ale unei virtuozități orchestrale ce investighează expresia oniric expresionistă a muzicii. în rest, la nivelul dinamicei cotidiene, nu de azi, nu de ieri, continuă zarva disputelor mai mult sau mai puțin mărunte dintre comunitatea valonă francofonă și cea flamandă. Pe motive lingvistice, de inscripționare a indicatoarelor, privind traficul
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n‑a fost soțul meu, mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale frontului. Scout se uita fix pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta într-o mișcare precum cea a frunzelor pe un iaz mare, ornamental. Mintea mea se pierdu într-o melodie veche pe care n-o știam prea bine, repetând fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cultura română. La revistă, evitam sa propun spre tipărire poezie politico-patriotică. Mergeam pe sistemul fii dificil pentru cenzură. După tezele ceaușii, din '71, Leandru-Diță-Lerești mi-a zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
revistă, evitam sa propun spre tipărire poezie politico-patriotică. Mergeam pe sistemul fii dificil pentru cenzură. După tezele ceaușii, din '71, Leandru-Diță-Lerești mi-a zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scrisul este autoproiecție. Act artistic, bineînțeles, dar, implicit, și act existențial. Asemenea poemelor, prozele Roxanei Pavnotescu propun (firește, mult mai explicit, dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna lâncedă de un trup ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai mult loc păcatului, fie el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită și înșelată am intuit imediat șansa mea de salvare. La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
azi era tot ieri, mâine era azi, noaptea de alaltăieri se scurgea prin stereotipie în cea de peste un ceas. Ora 2 după prânz sau 2 după miezul nopții era aceeași cifră numai că una era diurnă, cealaltă nocturnă, în spațiul oniric ceasul arată aceleași cifre. Deci timpul, când trecea Ea, se învârtea pe loc, iar în mijloc Alimentară era dresoarea orelor care nu mai simbolizau trecerea, ci locurile fixe pe unde minutul și secunda trebuiau să se oprească o clipă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate, unde mimetismul se conjugă ca manifestare a atracției spre un altceva până la identificare, până la uniunea cu acesta, fiind atracția către unicitate!“ La rândul lui, Cristian Livescu pretinde că romanul „delectează prin marea lui gratuitate, îndemnând la reflexie pe seama resurselor onirice ale genului“. Dar gratuitatea nu poate fi mare sau mică. Poate, doar, să fie sau să nu fie. Pe de altă parte, la ce ne ajută să reflectăm pe seama resurselor onirice ale genului? Romanul lui Bică N. Căciuleanu tot neizbutit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin marea lui gratuitate, îndemnând la reflexie pe seama resurselor onirice ale genului“. Dar gratuitatea nu poate fi mare sau mică. Poate, doar, să fie sau să nu fie. Pe de altă parte, la ce ne ajută să reflectăm pe seama resurselor onirice ale genului? Romanul lui Bică N. Căciuleanu tot neizbutit ar rămâne, oricât am reflecta. Inventatorul plasmilor a avut grijă să despartă printr-un N prenumele său, Bică, de numele de familie, Căciuleanu, pentru a evita o cacofonie. Este o dovadă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
carbon • focalizând punctul fecal poți oare spera să țâșnești din altul pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar că plutesc de obicei Într-o vizualitate impură. Mă mișc prin spații de pete maronii și de penumbre de cenușă, altfel spus, tocmai printre repere reale, dar vagi, greu de distins, cufundate În nuanțele din pragul Întunecării. Ochiul meu oniric e la fel ca acela din starea de veghe: percepe mase informe, mai mari sau mai modeste, de fum translucid. Alteori, văd limpede arborii pe lîngă care trec, Însă pînă nu-i ating cu mîna nu pot fi sigur de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreme la ei e altfel decît la restul lumii... Se lăsau greu, de parcă tema ar fi fost rușinoasă, ezitau, retractau cele spuse inițial, se refu giau În clișee. Abia după ce le-am descris felul meu de a rătăci pe cîmpii onirice, au prins a da drumul mărturiilor. Se molipseau unul de la altul, se Încurajau fără cuvinte, ideea timidă a celui dintîi o prelua al doilea și o ducea mai de parte. Așa am ajuns să aflu că, În visele lor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1,3). Pentru revelația în stare de „trezie extatică”, prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu, Daniel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică a Ninetei, am asistat la cursuri savante de interpretare a viselor. Nu știu cum se face, dar ninetistele, niște ființe speciale fără îndoială, visau atât de mult, încât, dacă puneai cap la cap istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele, saga viselor lor nocturne depășea cu mult bugetul de timp alocat de Cronos unei nopți obișnuite... Se făcea, zicea o ninetistă, că fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acestui rigid exercițiu de contemplație, descopăr, nu fără o undă de mirare, un cerșetor citind. Surprinzător nu este, propriu-zis, ce lecturează el (o revistă zdrențuită, înfățișând mașini de ultimă generație, la care nu ar avea acces nici măcar în proiecțiile sale onirice), ci poziția firească de semilotus, care, în ochii unui hindus credincios, l-ar înfățișa pe omul pubelelor drept un ascet rătăcitor, în căutarea obstinată a iluminării depline. Cerșetorul stă nemișcat în lumina orbitoare a soarelui, imun la mirosurile pestilențiale și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner, la Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la Simfonia Fantastică a lui Berlioz, la Tannhauser a aceluiași Wagner, la Vonnegut, încearcă o exfoliere onirică: „Încerc să înțeleg de ce scriu mai ales noaptea și un prim răspuns ar putea fi că, după o anumită oră, îmi simt veghea nocturnă ca pe o altă formă de somn, cu o multitudine de scenarii imaginative relevîndu-se progresiv“. Cu toate că
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
pregătească pentru viață cei trei copii. Pelicula este încărcată de secvențe suprarealiste. Unul dintre momentele cele mai așteptate ale filmului a fost secvența în care regizorului Terrence Malick arată originile Universului în incredibile imagini care amestecă eclipsele solare cu viziunile onirice și amintirile primordiale, potrivit Realitatea TV.
"The Tree of Life", Palme d'Or la Cannes 2011 () [Corola-journal/Journalistic/69952_a_71277]