935 matches
-
la o șuietă! 3 Suflete-pereche pot fi probabil și niște prieteni peste timp,dincolo de orice interes,decât pura prietenie și ajutorul în privința progresului spiritual. Cunosc deaproape doi prieteni adevărați.Doi prieteni care se vedeau ,în ultimii ani,doar la ziua onomastică.Fiecare cu familia sa,cu preocupările existenței materiale. Unul era inginer cu preocupări de ordin tehnic ,altul om de artă și literatură.Preocupări diferite,limbaj diferit. Ambii s-au pensionat.Nu locuiesc aproape.Au hotărât că e prea puțin ,chiar
PRIETENIE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371741_a_373070]
-
este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și asupra miniromanului La Polul Paradis (Romanul căutării). Ca să nu rămîn prea mult în culise, să văd cum îi cheamă, în scenă, pe cucii lui Irinescu. (Numai cine nu știe rîde vorba ardeleanului nu poate rîde de hazul colosal al onomasticii din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul unde se însoară Dumnezeu", să înșir personajele: Japardelea, Bulboacă, Neață, Espadrilă, Parpalea, Magiun, Bilă, Motănescu, Regele nebunilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
America)......................... libertate spectrala lege deterministică.....................................antilege deterministică Fig. 2 Dinamică plenitudine-absență reflectată în dialectica (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă plenară androginică♂☼♀]-Spectru, echivalentă cu dinamică materie-[energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. (Vezi notă despre Spectru / Spectre: Vala, I, 75). TABELE ONOMASTICE ȘI DE INTERPRETARE Tabelul 1. Onomastica lui Blake de proveniență sanscrita NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA ETIMOLOGIA SANSCRITA Ahania: Emanația lui Urizen, Ziua [după modelul grecesc al cuplului Aither(Urizen)-Hemere(Ahania)] Ahan-ia: sanscr. áhan, ahanya-hani áhan subst.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numele Enitharmon să fie derivat din numele Enion și Tharmas, nu invers. Udan Adan: Lacul de Spații, Devoratorul arhetipal (al apelor cosmice); echivalent mitic: Tartar; aprox. "gaură neagră" cosmologica udán subst. val; apă; ádana subst. mistuire, consumare, mîncare Tabelul 2. Onomastici de alte proveniențe NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA LIMBA ETIMOLOGIA Adam: mentalul conștient (cf. S.F. Damon) EBRAICA adamah subst. pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul primordial, arhetipal; Anglia Albi-on: afinitate cu albedo alchimic (etapă a 2-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
muladhara cakra centrul rădăcina situat la nivelul sexului. În sanscrita există verbul lubh = a dori foarte mult, a ispiti, a ademeni; și substantivele lobha = pofta, dorința de posesiune, si lobhana = ispitire. Concordanță de sensuri este evidentă și relevanță pentru sistemul onomastic folosit de Blake. 289 Sfera spiritual-psihică, în care se poate intra în timpul somnului (lucru relatat pe larg de R. Steiner), despre care Blake spune: "fiecare [Fiica a Albionului]/ Are trei Porți înspre cele Trei Ceruri ale lui Beula, care strălucesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe lună, cu începere din iunie 1994. Redactor responsabil este D. Vatamaniuc, secretar redacție - Vasile I. Schipor. Se ocupă de problemele Bucovinei și are rubrici permanente pentru toate domeniile de cercetare: viață politică, culturală, literară și artistică, istorie, demografie, toponimie, onomastică, statistică, folclor, etnografie, științe naturale, ecologie. Publică în fiecare număr documente, evocări de personalități și prezentări de cărți și reviste consacrate Bucovinei. Colaborează academicienii Radu Grigorovici, Liviu Ionesi, Gheorghe Platon, Ștefan Ștefănescu, Vladimir Trebici și un mare număr de cercetători
ANALELE BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285333_a_286662]
-
7.IX.1973, București), eseist și traducător. Este fiul lui Savel Argintescu, medic, și al Elenei (n. Popescu), descendentă a unei familii de ardeleni. Pentru a atrage atenția asupra originii sale pe linie maternă, criticul își va completa identitatea cu onomasticul Amza. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, va activa, între 1930 și 1932, ca profesor de filosofie, interesându-se, în paralel, și de cercetarea sociologică. A colaborat astfel cu echipele conduse de D. Gusti la
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
au întemeiat sate libere, așa încât alături de satele vechi de tip dacic, intrate în parte în stăpânirea boierilor, s-au întemeiat satele de moșneni medievale, cu pământ cucerit pe seama pădurii. Aceste sate pot fi recunoscute (identificate) după numele lor-plural al unui onomastic (Onești, Albești, Berivoești), numele propriu este al moșului, adică al conducătorului (întemeietorului) genealogic al cetei colonizate (apoi, al boierului). Această denumire denotă că numele se referă la oamenii obștei, nu la pământul stăpânit de ea. Aceste nume sunt răspândite pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
știință, prinzându-se cu toate puterile de credință și de biserică. Noul stat era condus de aristocrația bulgară și slavă, dar, în 763, un Sabinus, ginere al hanului bulgar, ajunge el însuși han. Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de persoane) din sânul clasei boierești și cneziale la români până în secolul al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând clasei stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavă din Oltenia, Craiova, 1947. Idem, Păstoritul românesc și problemele sale, în Studii, 1966, nr. 2, p. 281-305. Dragomir S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, București, 1959. Drăganu N., Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii, București, 1933. Idem, Toponimie și istorie, Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anterioară („desfrâul divin”) la cea ulterioară (anunțul Sf. Petru). Dar aici este implicată și credința populară în virtuțile magice ale cuvântului. O credință atât de fertilă în sfera folclorului românesc și care a generat atâtea superstiții și tabuuri lingvistice și onomastice (24). Ea este bine definită de proverbul : „Vorbești de lup, și lupul la ușă”. Și poate nu este o coincidență faptul că Sf. Petru este considerat „patronul lupilor”, „mai mare peste lupi” etc. (8, p. 306). Probabil că datorită acestei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
majoritatea cercetătorilor este acela că unele trăsături ale figurii solomonarului au fost preluate din ciclul de legende canonice și, mai ales, apocrife referitoare la regele biblic Solomon (secolul al X-lea î.e.n.). Influența este evidentă, în primul rând la nivel onomastic : solomonar = Solomon + (sufixul profesional) -ar. Acest fapt nu a fost însă evident pentru toți cercetătorii care au abordat această problemă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu, în decurs de numai 15 ani s-au formulat nu mai puțin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorul tuturor popoarelor și a atras în jurul personalității regelui biblic o sume- denie de superstiții și legende din alte cicluri” (27, II, p. 63). Deși astăzi este în general acceptat faptul că tradiția solomoniană a influențat-o (inclusiv la nivel onomastic) pe cea referitoare la solomonari, merită totuși să stăruim puțin asupra perioadei pro- babile și a cauzelor care au determinat sau doar au favorizat exercitarea acestei influențe în spațiul carpato- dunărean. Sunt în măsură să propun o ipoteză de lucru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dată (în 1758), împărăteasa Maria Tereza i-a alungat pe reprezentanții Ordinului Iezuiților și a pus capăt execuțiilor de acest fel (39, p. 88). Persecuțiile vrăjitorilor din Ardeal au determinat, probabil, sau doar au favorizat intrarea acestora sub patronajul inclusiv onomastic al semilegendarului rege Solomon. Perioada sângeroaselor campanii antivrăjitorești din Transilvania (1565-1753) premerge și se supra- pune perioadei probabile (circa 1650- 1750) în care s-a produs fenomenul folclorico- lingvistic de care mă ocup. Chiar dacă Biserica Ortodoxă Română nu i-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă (circa secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic și onomastic al semilegendarului rege biblic. Conform tradiției talmudice, Solomon era în posesia unui inel conținând un talisman („Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis Solomonos) pe care era săpat numele taumaturgic (sl. ciudotvoreț) al lui Dumnezeu. Acest inel îi dădea regelui puteri nelimitate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin romanele populare, în aceeași perioadă), generând sau doar reformulând motivul „Cartea solomonarului”. Fenomenul s-a produs în aceeași perioadă, prin aceeași filieră și în aceleași condiții (prezentate într-un paragraf anterior) în care vrăjitorul popular a trecut - simbolic și onomastic - sub patronajul legendarului rege Solomon. Probabil că, înainte de această epocă, vrăjitorul popular cu atribuții meteorologice rostea un descântec și nu îl citea. Astfel, în unele enclave etnice conservatoare (cum este, de exemplu, zona Munților Apuseni) - în care contaminările și alterările
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui arhetip anume. Gândurile de față mi-au fost declanșate de o afirmație aș spune provocatoare : „Labirint înseamnă Ordine” (1). Cu această afirmație se deschide un număr al remarcabilei reviste internaționale de arhitectură Daidalos, număr dedicat în întregime patronului său onomastic și, bineînțeles, Labirintului. Nu știu dacă Norbert Miller - cel căruia îi aparține aserțiunea - a aruncat astfel mănușa, sau doar i-a căzut din mână. Ceea ce știu este că o astfel de afirmație apodictică este în măsură să devină un oportun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
valorifică; • 0: element neutru (nu există într-o formă identificabilă sau utilizabilă); • -1: element necesar, dar existent într-o formă concretă parțial inadecvată; • -2: element ce trebuie eliminat (împiedică noua strategie). Pe baza elementelor anterioare se trasează următorul profil: • imagine onomastică +2 • simbol +1 • slogan - 1 • eroi cunoscuți +1 • mituri +2 • rituri și norme - 2 • limbaj specific 0 • istoria firmei +2 • istorie dominantă 0 • tabuuri - 1 • sistem valori (media) - 1 • vechimea personalului +1 3. Alte caracteristici ale firmei justifică aprecierea că
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
între firmele românești ale industriei, dat fiind faptul că firmele străine sunt fixate prin preț într-un alt grup strategic, se caută adaptarea culturii organizaționale în sensul accentuării elementelor distinctive. Se vizează pentru următorii trei-cinci ani profilul caracterizat de: • imagine onomastică +2 • simbol +2 • slogan +1 • eroi cunoscuți +1 • mituri +2 • rituri și norme +1 • limbaj specific +1 • istoria firmei +2 • istorie dominantă 0 • tabuuri 0 • sistem valori +1 • vechimea personalului 0 5. Se apreciază că modificările legate de imagine, cum
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ajunge să fie o altă specie; cu toate acestea, ea este încă de același gen cu regalitatea. Faptul că Aristotel nu menționează explicit existența celor două genuri structurale, în afară de monarhie, nu este deloc un mister. Problema sa ține de instabilitatea onomasticii celor două genuri, instabilitate determinată de două aporii ale criteriului împărțirii lor. Prima aporie se referă la faptul că, dacă se adoptă criteriul numărului, atunci ar putea exista un caz în care o cetate să fie condusă de cei mulți
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dialogurile care îl au drept personaj principal pe Socrate reprezintă un fel de «memorial», iar cele în care el apare doar episodic sau deloc constituie pentru Platon un mod de a-și înfățișa propriile idei”. Pe scurt, Diotima este strategia onomastică a lui Platon. Se pare că ipoteza potrivit căreia Diotima e purtătoarea de cuvânt a lui Socrate capătă consistență în chiar interiorul Banchetului. Să vedem și cum. Agathon vorbește de iubirea în sine și Socrate îl ia peste picior făcându
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rânduri, diferite stări afective, ele tind a se combina, dând naștere unui sentiment nou, mai complex. De exemplu, imaginii casei în care ne-am petrecut copilăria i se asociază mereu tot felul de emoții: bucuria jocurilor copilăriei, serbările de ziua onomastică, necazurile prilejuite de meditațiile la matematică, după cum și tristețea profundă din familie cauzată de moartea bunicii, o femeie veselă și inimoasă... Dacă plecăm din orașul acela și ne continuăm studiile în altă parte, când ne întoarcem, peste ani, în orașul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Un astfel de elev va dezvolta, tot mai mult, comparațiile cu ceilalți din jur și, cum nu va putea evita până la urmă ironiile unora dintre colegi sau unele situații de viață jenante (de exemplu, ore de educație fizică, excursii, zile onomastice), el va ajunge să-și centreze tot mai mult atenția asupra propriului corp și să simtă nevoia de a se izola. Nesusținut afectiv de către cei din jur, elevul respectiv va deveni tot mai suspicios și timorat în situații școlare, evitând
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]