330 matches
-
cazul de față avem Iapa lui Vodă, povestirea suport pentru întreaga suită de 8 povestiri care urmează. Limbajul specific lui Sadoveanu constă în îmbinarea epicului cu liricul. De asemenea este de remarcat oralitatea textului, acesta fiind răsfirat cu arhaisme, regionalisme, onomatopee. Hanu Ancuței de M. Sadoveanu
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
a piesei "People Are People", prezentă pe single-ul "Master and Servant" și pe ediția de trei CD-uri a albumului "Remixes 81-04" unde până acum nu se știe cu exactitate a cui voce este, versurile fiind o înșiruire de onomatopee care se repetă) și de piesele care inițial sunt cântate de Dave Gahan, dar în anumite concerte au fost cântate de Martin Gore. Dave Gahan a avut piese compuse de el (în colaborare cu Christian Eigner și Andrew Phillpott) pe
Dave Gahan () [Corola-website/Science/306280_a_307609]
-
constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a (se) înroși”, "bis" → "bisser „a bisa”, "miaou" → "miauler" „a mieuna”. În maghiară, sufixul formator de adjective "-talan/-telen " se aplică adjectivelor, substantivelor și verbelor: "bátor" „curajos” → "bátortalan „fără curaj”, "öröm
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
negație nu sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor funcționale. Aceste cuvinte, printre care nu se includ verbele, se caracterizează prin faptul că pot constitui singure propoziții neanalizabile. În afară de interjecții și onomatopee, prezente și în gramaticile limbii române, în cele maghiare se iau în seamă și alte două categorii de cuvinte. Cuvântul propoziție de interacțiune este folosit pentru a interacționa cu destinatarul comunicării. În această categorie intră formule de salut ("szervusz" „salut
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
interjecții au fost derivate alte cuvinte, mai ales verbe: "jaj" „vai” → "jajgat" „a se văicări”, "ó" → "óhajt" „a dori”. Aceste cuvinte au ca rădăcină imitarea unor zgomote prin complexe sonore compuse din sunete ale limbii, fără ca acestea să fie totdeauna onomatopee folosite și autonom. Majoritatea lor sunt verbe derivate de la asemenea complexe sonore. La majoritatea lor, legătura este evidentă între forma sonoră și zgomotul imitat ("pukkan" „a pocni”, "sziszeg" „a sâsâi”), la altele s-a estompat această legătură: "hasad" „a crăpa
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
a este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă. În gramaticile limbii române onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în toate, diferențele
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșului: În general, onomatopeele nu se integrează în sistemul gramatical, dar sunt și excepții. Unele pot avea funcții sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă: O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
dar nu în toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșului: În general, onomatopeele nu se integrează în sistemul gramatical, dar sunt și excepții. Unele pot avea funcții sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă: O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșului: În general, onomatopeele nu se integrează în sistemul gramatical, dar sunt și excepții. Unele pot avea funcții sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă: O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se astfel și în sistemul sintactic. Astfel "splash" „pleosc” (onomatopee) devine "splash" „împroșcare
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se astfel și în sistemul sintactic. Astfel "splash" „pleosc” (onomatopee) devine "splash" „împroșcare” (substantiv), "to splash" „a împroșca”; a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb). În română este cazul lui "tic-tac" devenit substantiv ("tic-tacul ceasornicului"), sau al lui "pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
splash" „împroșcare” (substantiv), "to splash" „a împroșca”; a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb). În română este cazul lui "tic-tac" devenit substantiv ("tic-tacul ceasornicului"), sau al lui "pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
este cazul lui "tic-tac" devenit substantiv ("tic-tacul ceasornicului"), sau al lui "pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]