3,282 matches
-
i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau invocate mereu de bunica, apoi de mama, ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă, dar numele străbunicului nu și-l puteau aminti. Aceste nume îi rezonau în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată, în timp ce nu-și putea nici măcar aminti numele propriilor iubite de adolescență sau ale amantelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cazuri este nevoie de o foarte bun... supraveghere prudențial... și de o intervenție la timp. Cum pot fi comb...tute deficitele cvasifiscale? Prin aplicarea ferm... a constrângerilor bugetare puternice (prin impunerea disciplinei financiare), mai ales acolo unde exist... posibilitate a onor...rii obligațiilor. Privatizarea poate ajuta mult când aceasta presupune eliminarea de pierderi curente și, în plus, fluidizeaz... pl...țile în sistemul economic de ansamblu. Acolo unde privatizarea nu este posibil... (la fel ca în cazul unor utilit...ți publice), este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
manie a exprimării sofisticate, care, în loc să impună respect, cum speră probabil autoarea, provoacă mai curând râsul. ‹ Iată și alte exemple de „traducere“ din limba română în limba română prețioasă: (Oamenii de joasă condiție, needucați, ocupă azi poziții înalte în societate.) „Onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia, / surclasează plasamentu’ / și intră-n forță pe centru. Cioplind așii-n mânecă, / stridențele-adulmecă / onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia.“ (Democrația este adeseori invocată pentru justificarea unor abuzuri.) „Nesperat, democrația / aromează anomalia / cu cinism emis fierbinte / de patronii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alte exemple de „traducere“ din limba română în limba română prețioasă: (Oamenii de joasă condiție, needucați, ocupă azi poziții înalte în societate.) „Onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia, / surclasează plasamentu’ / și intră-n forță pe centru. Cioplind așii-n mânecă, / stridențele-adulmecă / onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia.“ (Democrația este adeseori invocată pentru justificarea unor abuzuri.) „Nesperat, democrația / aromează anomalia / cu cinism emis fierbinte / de patronii de sorginte. // Tatuajul pe chelie / frizează o herghelie, / degradat, democrația / scoate Miss anomalia.“ (Situația din România se va
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
actul piesei fără sfârșit, pe care este obligat să-l joace până la capăt, și astfel, în actul următor...“ Ideile „filozofice“ ale poetului sunt de fapt locuri comune ale discuțiilor de fiecare zi, din restaurante, săli de așteptare sau trenuri. Toate onorurile pe care cineva le primește pe pământ nu au nici o valoare în cer, oamenii sunt mai răi decât crocodilii, întrucât crocodilii, oricât de fioroși ar fi, nu se omoară între ei, natura vindecă mai bine decât doctorii etc. etc. - acestea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o actualizare, eventual chiar printr-o răsturnare a sensului lor originar. Dar autorul cărții nu face decât să le repete încântat de sine, convins că are un fel de revelații pe care ține să le comunice semenilor: „La Cer / Nici un onor pământean / Nu ajunge. Ca florile / Se scutură / Onorurile“; „ Chiar dacă moare de foame / Crocodilul / Nu ucide crocodili“; „Doctorul naturii / Îmi este model.“ Mai lipsea cugetarea „Amorul e un lucru foarte mare“. De fapt, nu lipsește. O găsim în următoarea variantă: „Iubirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sensului lor originar. Dar autorul cărții nu face decât să le repete încântat de sine, convins că are un fel de revelații pe care ține să le comunice semenilor: „La Cer / Nici un onor pământean / Nu ajunge. Ca florile / Se scutură / Onorurile“; „ Chiar dacă moare de foame / Crocodilul / Nu ucide crocodili“; „Doctorul naturii / Îmi este model.“ Mai lipsea cugetarea „Amorul e un lucru foarte mare“. De fapt, nu lipsește. O găsim în următoarea variantă: „Iubirea este nemuritoare.“ Pret ´ iozitate Pe genericul unor filme
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra, apoi au venit cumanii, pecenegii, tătarii, mongolii, turcii, apoi au venit sașii. Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate foarte bine să guverneze fără a avea în slujba lui mereu pe aceiași nobili; el poate să numească în aceste slujbe în fiecare zi pe alții și apoi să-i destituie, poate să le ia și să le dea onoruri și strălucire doar după bunul lui plac. Și pentru a lămuri mai bine partea aceasta, vreau să spun că cei mari pot să fie considerați în mod principal în două feluri. Sau se conduc astfel încît prin modul lor de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dus o viață modestă, au iubit dreptatea, care au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blînzi, să aibă cu toate acestea, afară de Marcus, un sfîrșit trist. Numai Marcus a trăit și a murit bucurîndu-se de toate onorurile, pentru că numai el a urmat pe tronul imperial prin drept de moștenire, așa încît n-a avut nevoie să fie recunoscut nici de soldați, nici de popor; pe lîngă aceasta avea și multe însușiri care îl făceau demn de tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întotdeauna la principe și să nu-i vorbească niciodată despre altceva decît ceea ce îl privește pe acesta. Iar pe de altă parte, pentru a păstra bunele însușiri ale ministrului său, principele trebuie să se gîndească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe, și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce îl privește pe acesta. Iar pe de altă parte, pentru a păstra bunele însușiri ale ministrului său, principele trebuie să se gîndească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe, și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească altele, bogățiile mari pe care le-a primit să-l facă să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să se gîndească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe, și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească altele, bogățiile mari pe care le-a primit să-l facă să nu mai vrea altele, iar funcțiile înalte pe care le deține sa-l facă să se teamă de schimbări. Așadar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Acela care alege altă cale va fi, dacă este un personaj de oarecare importanță, expus perpetuu celui mai mare pericol. Nu va fi destul să spună: Nu doresc nimic, nu vreau decît să trăiesc liniștit, nu cer nici bunuri, nici onoruri. Aceste scuze nu sînt admise. Oamenii dintr-o anumită categorie nu-și pot alege modalitatea de existență. Dacă această alegere a fost făcută cu sufletul, iar ei sînt cu adevărat lipsiți de ambiții, nu vor fi crezuți. Dacă vor voi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
conspirat împotriva principelui sînt oameni cu putere sau prieteni ai principelui; or, adesea binefacerea excesivă inspiră acest plan tot atît de mult ca și cele mai crude jigniri. Toți acești favorizați fuseseră atît de copleșiți de către stăpînul lor cu averi, onoruri și demnități, încît nu le mai lipsea decît tronul pentru a-și satisface puterea și ambiția; au conspirat, deci, pentru a se urca pe tron. Comploturile lor au avut soarta pe care o merita ingratitudinea lor." (III, 6) "Un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac ambițiile cu provincii și regate; și, cum este mai ușor de dobîndit funcții și slujbe decît de cucerit regate, cei de rînd pot fi deci mai degrabă mulțumiți decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și cu ea și partidul Whig și acela al aliaților împăratului. Iată jocul celor mai grave lucruri din lume; Providența își rîde de înțelepciunea și onorurile lumești: cauze frivole și, uneori, ridicole schimbă adesea soarta unor întregi state și monarhii. În acest caz, meschinele intrigi ale unor femei l-au salvat pe Ludovic XIV de la un pas ce l-ar fi adus într-o situație din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de onoruri, laolaltă cu alte mizerii. Am dormit ca un prunc în noaptea aceea, pentru că știam că nu mă mai pândește, din apropiere, satrapul. A doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce am plătit daunele provocate în apartament, am dat fuguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau vânt înăuntru. Unii chiar se amuzau, atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar Lili o face fără perdea. Se dă-n bărci cu sportivul, în văzul cartierului. Numai prostănacul de bărbat-su nu-i pe fază. Vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adevăr Care este Iisus Christos"173. Prin urmare, arhimandritul se simțea un învingător, fiind eliberat de prejudecăți, de încorsetarea într-o structură ce o considera retrogradă, aceasta fiind și concluzia finală a articolului: "Mă dezbrac de orice demnitate; de orice onoruri; de orice câștig pământesc; de orice calcul omenesc și la căpătâiul meu, vreau să mi se scrie numai aceste cuvinte, adânc semnificative: "Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol m-am întors în pulberea din care am fost creat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și singura fericire statornică. Vreau să intru în Împărăția Adevărului și înfrunt toate prejudecățile nației mele, care niciodată nu mi-a putut da calea Adevărului, pe care o găsesc numai în Evanghelia Mântuitorului. Mă dezbrac de orice demnitate; de orice onoruri; de orice câștig pământesc; de orice calcul omenesc și la căpătâiul meu, vreau să mi se scrie numai aceste cuvinte, adânc semnificative: "Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol m-am întors în pulberea din care am fost creat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost găzduiți cu mai mult confort și cu toate onorurile În casa ambasadorului englez; iar a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]