531 matches
-
revista "Luceafărul" (1972) și editorial cu La marginea nimicului (1977). Colaborează cu numeroase eseuri, articole și cronici plastice la "Cronica", "Convorbiri literare", "Forum cultural", "Luceafărul", "Symposion", "Dacia literară". Volume de poezie publicate: La marginea nimicului, Editura Junimea, Iași, 1997; Iluzia ontică, Editura Gramma, Iași, 2002; Atelierul (Mocanorfoze I). Poem, Editura T, Iași, 2007; Atelierul (Mocanorfoze II). Poem, Editura Cronica, Iași, 2011. Primele două volume ale pictorului Traian Mocanu La marginea nimicului (Editura Junimea, Iași, 1997) și Iluzia ontică (Editura Gramma, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1997; Iluzia ontică, Editura Gramma, Iași, 2002; Atelierul (Mocanorfoze I). Poem, Editura T, Iași, 2007; Atelierul (Mocanorfoze II). Poem, Editura Cronica, Iași, 2011. Primele două volume ale pictorului Traian Mocanu La marginea nimicului (Editura Junimea, Iași, 1997) și Iluzia ontică (Editura Gramma, Iași, 2002) tematizează în genere fie îndoiala existențială, fie travaliul artistic, când nu combină ambele forme de reflecție într-un discurs în care lucirile autoironice capătă un relief nou, de tușă suprarealistă: "Vioara începu să cânte singură,/ un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
știință a concretului, care pleacă de la organizarea și exploatarea speculativă a lumii sensibile în termenii sensibilului. Regăsim aceeași abordare la Julia Kristeva, când stabilește locul semiotic pentru intertextualitate: gândire care gândește gândirile și se gândește pe sine. În semantica lor ontică, mitul și intertextul au sensuri care converg. "Istoria este lectura progresivă a lumii și a ei înseși; scriitura este un mod privilegiat al acestei lecturi" (Helbo:1978, 11). Intertextualitatea nu se limitează la rescriere, după cum mitul nu presupune doar reluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dar tot mai clar adeverită de experimentele fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
discursului metateoretic, autoreflexiv și înglobant al metalogicii. Forța comprehensiv-interpretativă a ipostazei metalogice a gândirii se explică prin faptul că metalogicul nu este doar o logică a logicii, ci, în primul rând, o filosofie a logos-ului. Dând spirit și sens onticului, logos-ul se împlinește ca ontologic (ontologic), iar metalogicul, ca filosofie a logos-ului, nu mai este doar gândire-despre-gândire, ci mai mult, gândire-despre-ființa-care-gândește. Astfel, metalogicul atinge limita logicului și, în același timp, o depășește pentru că se constituie ca loc (topos
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
alb, care zilnic trebuie clătit în apă și lumină și călcat cu fierul cald, pe cutele cuvenite, cu horbotele la margini. Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale "bizare" transpun nu doar un joc mental care insolitează prin alogicitate, ci și o concepție ontică vizionară, certificată tragic de propria conduită. Funcționarul justiției săvârșește gestul impus de deliberările conștiinței, după ce nenumărate probe au condus la verdictul "absurd" în privința sensului existenței. Mihai Cruceanu descoperea, în acest sens, drept cauză a sinuciderii prietenului său, chiar această conștientizare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără să știi cine ai fost cu o zi înainte...“ Tînărul Doctor avea dreptate. Încă înainte de a se dezvălui reciproc, găsise în tînărul V., scriitorul. Tînărul V., obsedat de eumnezia unei optime trăiri și de ceva ce se numea „latența ontică“, proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd se poate termina totul. Iată-l: visînd la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a fenomenelor puse în legătură analogică de procesul metaforizării. Chiar dacă între cele două fenomene există multiple puncte de contact, ele aparțin, în definitiv, altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate sustrage de la necesitatea inexceptabilă a acestei legități. Una dintre carențele analogice ce afectează imaginea palimpsestului ca metaforă a memoriei istorice derivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
precursor al aporeticului și antinomicului din propria sa gândire pe Ion Heliade Rădulescu, autorul teoriei echilibrului între antiteze, cu punct de plecare în filosoful francez Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), dar prelucrată în chip original de pașoptistul român, în spiritul dualității ontice din gândirea populară. Însă marele precursor care a transfigurat esențial antitezele lui Heliade (nehegelian) este Eminescu, din păcate rămas necunoscut lui Ștefan Lupașcu. Propoziția eminesciană antitezele sunt viața, care ne introduce într-un univers vădit nehegelian, cu consecințe onto-gnoseologice fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Evohe, Burebista!, Chișinău, 1990; Hoții Prutului..., Chișinău, 1991; Răzbunarea lui Nero, Galați, 1993; Cornul de Aur, Chișinău, 1994; Țara cu viță-de-vie, Chișinău, 1996; Sadoveanu sau Miracolul sufletului românesc, Chișinău, 1997; Mihail Sadoveanu sau Viziunea românească asupra lumii, Chișinău, 2000; Viziune ontică și artă poetică în proza românească - Mihail Sadoveanu, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Evocând istoria, LA, 1990, 27; Aurel Ciocanu, Lupul din noi, LA, 1991, 31; Lucian Chișu, Istorie și aventură, L, 1994, 11-18; Dumitru Micu, Poema vinului, LA
VICOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
Humanitas, 1992. Țuțea, Petre, Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992. Țuțea, Petre, Problemele sau cartea întrebărilor, Iași, Editura Timpul, 1992. Țuțea, Petre, Reflecții religioase asupra cunoașterii, București, Nemira, 1992. Țuțea, Petre, Sistemele sau cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întreguri ontice, Iași, Editura Timpul, 1993. Țuțea, Petre, Filosofia nuanțelor, Iași, Editura Timpul, 1995. Țuțea, Petre, Scrieri filosofice, București, Editura România Press, 2006. Țuțea, Petre, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Editura Timpul, 2001. Țuțea, Petre, Omul. Tratat de antropologie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este subordonată categoriei obiectului în sine. Însă obiectul, prin statutul său de fenomenalitate, pare să dobândească mai multe dihotomii în aparență contrare doar aparente, așa cum putem vorbi de un obiect concret, dar abstract ce oferă un contrast între două categorii ontice diferite. Un astfel de obiect pare să nu existe întrucât prezintă o contradicție în sine însă, când vorbim de opera de artă ca obiect concret, el poate fi testat prin diverse sensuri, iar caracteristica sa abstractă pare să fie dată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezenței este evidentă la nivelul semiozei. Pentru că și apariția și prezența deschid cercetările ulterioare asupra ființei, caracteristicul operei de artă va fi existentul care fundamentează diferențierea dintre ființă și existență. Opera de artă ca existent trebuie înțeleasă doar ca realitate ontică, adică o formă auto-suficientă ce va fi demonstrată și explicată în cadrul analizei tipurilor de artă. Ca simplă existență - obiect existent - nu mai depinde de nimeni și nici de o posibilă credință. Dacă realismul presupune ideea de căutare, atunci ceea ce se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ele depind și de alți factori externi, precum artistul sau auditoriul, ceea ce l-a făcut pe Ingaden să înțeleagă opera de artă ca obiect ideal - obiect pur intențional. Însă aceasta determinare ridică problema naturii materiale a operei deoarece la nivelul ontic opera prezintă o bază reală. Pentru a arăta procesul de aducere în existență a operei de artă, precum și natura obiectului ce precede opera de artă, trebuie să evidențiem factorii de care opera depinde, elementele compoziționale ale operei și modul lor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lucru sugerează că interogarea fenomenelor artistice de zi cu zi implică o caracteristică a ceea ce numim, în mod natural, un obiect al artei. Înțelegerea pre-ontologică a operei de artă survine din necesitatea de a înțelege structura sa analitică de tip ontic, revelată nouă în diferite forme. Starea pre-ontologică a operei de artă este obiectul lor natural, înainte de a fi aduse în existență prin intermediul creației spirituale dar și a experienței estetice. Cu alte cuvinte, la nivelul pre-ontologic, opera fie este obiect prim
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
discuție posibilitatea înțelegerii operei la nivelul ontologic, adică o înțelegere clară a existenței sale. O analiză de tip hermeneutic implică o anumită dezvoltare a înțelesurilor operei de artă, în istoricitatea sa, spre înțelegerea structurilor existențiale care stau la baza existenței ontice a operei de artă. Înțelegerea pre-ontologică a operei de artă ne dezvăluie prima trăsătură esențială a sa, anumea cea de fenomen în starea de existență obișnuită. Faptul că opera se află în "lume", concept ontic ce înglobează toate formele de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care stau la baza existenței ontice a operei de artă. Înțelegerea pre-ontologică a operei de artă ne dezvăluie prima trăsătură esențială a sa, anumea cea de fenomen în starea de existență obișnuită. Faptul că opera se află în "lume", concept ontic ce înglobează toate formele de existență, înseamnă că opera de artă are la bază o natură definibilă. Tot ceea ce există, funcționează în termeni ontologici și determină, în mod posibil, multipicitatea de entități ce preced formele existențiale de artă. La nivelul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
situații, termenii de mythos și lógos funcționează în același sens, conducând spre obținerea unei idei. Dar, în cazul operei de artă cei doi termeni nu trebuie văzuți decât ca termeni ai ontologiei, de înțelegere a operei de artă, și entități ontice petntru funcționalitatea sa. Dar pentru a vedea în ce sens termenul lógos ne poate fi de folos, trebuie să înțelegem rolul pe care îl joacă în cadrul artei în general. Una dintre interpretările acestui concept este a lui Anton Dumitru care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diferenței dintre ființă și prezență, uitarea diferenței trebuie înțeleasă ca parte constituientă a ființei. Istoria ființei începe cu uitarea ființei, în timp ce ființa poartă diferența dintre prezență și existență. Eliminarea diferenței înseamnă prezența ființei într-o prezență istorică. Prezența este elementul ontic al ființei care desemnează autonomia obiectului de artă. De aceea, "prezența auto-suficientă a operei de artă este similară, mai degrabă, cu simplul lucru care a luat formă de la sine și este autonom"19. Diferența există numai în prezență ca prezență-absență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
adevărul artei refuză opunerea totală față de realitate. Arta este apariția și arătarea a tot ceea ce se ființează în mod artistic având pretenția de a oferi adevărul. Ontologia obiectului estetic aduce în vedere, după Hartmann, aceleași straturi interioare ca ale realității ontice: "lucrul (sensibil) - viața - sufletul - lumea spirituală"38. Dar, straturile ontice au o natură diferită, una a posibilității metafizice. Această stratificare este diferită de la o artă la alta. În cazul picturii, stratul de bază este multiplul despicat (planul bidimensional al petelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și arătarea a tot ceea ce se ființează în mod artistic având pretenția de a oferi adevărul. Ontologia obiectului estetic aduce în vedere, după Hartmann, aceleași straturi interioare ca ale realității ontice: "lucrul (sensibil) - viața - sufletul - lumea spirituală"38. Dar, straturile ontice au o natură diferită, una a posibilității metafizice. Această stratificare este diferită de la o artă la alta. În cazul picturii, stratul de bază este multiplul despicat (planul bidimensional al petelor de culoare, adâncimea tridimensională a spațiului, împreună cu lumina, apariția mișcărilor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
momentele sale consistă în acțiuni și situații sufletești. După Hartmann, în cazul muzicii și al arhitecturii straturile exterioare și cele interioare au o formă de exprimare mult mai ambiguă și greu de recunoscut. Însă problema principală rămâne explicarea necesității stratificării ontice a obiectului de artă. Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]