429 matches
-
Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să părăsesc iar lumina? [1933] * COLINDĂ pentru Dorli Doarme colo în poiată pruncușor fără de tată. Și măicuța mama lui se tot plânge boului c-a născut în Vifleim, n-are scutece de in, n-are apă, n-are fașă, nici opaiț, nici nănașă. Iosif cercul de pe cap în cuier și 1-a lăsat și-a plecat unde-a plecat ca să-1 latre cînii-n sat. Noaptea-i neagră, ceasu-i lung, stă măicuța lângă prunc. Să le ție de urât înger nalt s-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și-a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și În vremurile acelea totul era posibil. Ideea m-a tulburat rău. Dacă Îmi Încordam privirea, mi se năzărea că printr-o fereastră se Întrezărea ceva ca un abur de lumină, de parcă Înăuntru s-ar fi aflat cineva cu un opaiț aprins; Însă din poziția mea nu puteam fi sigur. Așa că m-am hotărât să mă apropii cu mare grijă, ca să mă conving. Eram cât pe ce s-o iau Într-acolo când, prin una din acele inspirații cărora uneori le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dincoace de geamul meu), zgomotul apei trase la closet în alte apartamente, țipetele limpezi ale băiețeilor ce joacă fotbal între mașinile parcate în fața blocului... Scriu acum în inima nopții. Lămpița de pe masa mea nu dă mai multă lumină ca un opaiț, așa că ungherele camerei sânt întunecate, iar patul dispare într-un triunghi de smoală. Un abur de alcool umple odaia, alcool și transpirație. Fiindcă în casa mea, în patul meu se află, prima dată după luni de zile, cineva, complet obliterat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apoi în pat, și-i arătase cum să-și împingă țeava de carne în locașul umed, anume făcut, mirosind nu a pește, cum se zicea, ci a știmă a apelor, a fărmăcătoare. Băiatul văzuse atunci prima dată, la lumină de opaiț, țâțele groase, fundul înduioșător ca de fetiță, crăpătura cu franjuri de carne dintre pulpe, corpul cu piele dulce al celuilalt om, al omului străin și dorit numit femeie, și curbele și umezinle acelui altfel de om îi schimbaseră ochii, din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vișiniu din jurul] lor prin borangicul străveziu, se lipi de el și lăutarii o luară de la capăt. Vasili nu mai știu dacă e-n rai sau în iad. Muierile și spirtul îl duseseră, oricum, pe ceea lume. La lumina posomorită a opaițelor vedea funduri mari și roze de muieri, cu cămeșa ridicata pân-la brâu și cu rotunjimile pipăite nu doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apropiase de femeia din centru și-i rămăsese alături, la fel de monumentali, la fel de nemiloși, la fel de eterni, așa cum pruncul Vasili îi văzuse mereu, în bordeiul pierdut în văgăunile munților Rodopi, pe maica și pe taica lui de pripas în lumina rotundă-a opaițului. Căpitanului îi picurau acum lacrimi mari pe obraji, răsfrângând fiecare-n sticlirea ei cuplul străluminat. Pluti și el prin gelatina acelui spațiu obscur, se văzu la picioarele giganticului monument, simți pe piele presiunea strivitoare a privirilor albastre și căzu în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
medic și a căzut prizonier și a avut tifos și un italian l-a Învățat să bea praf de oase arse amestecate cu apă de ploaie și așa a scăpat. În final, Îți arată cărțile vechi În latină și slavonă, opaițele neolitice, vasele de Cucuteni, o statuie de jad a zeului Shiva și vasele grecești aduse de la Corint. Tu te uiți la vasul acela grecesc și domnul Doctor Îți arată pe fundul lui o zvastică și spune că semnul ăsta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise ușa, pe sală nimeni, în firidele lor ardeau opaițele și frigul pătrundea aspru de undeva de la vreun ochi de geam rămas deschis. Închise ușa în urma lui fără nici un zgomot. Dacă o să pășească pe furiș, careva o să-l vadă, dacă întâlnește pe cineva, o să-l bănuie și o să-l recunoască
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deprindă ochii cu întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră, vechimea ei mai arhaică si mai austeră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să se trezească peste vreo oră, două. Dar a dormit șapte. Lumina nu l-a supărat decît acum, spre ziuă, pentru că între orele zero și patru jumătate se întrerupe întotdeauna. El a renunțat la lumînări și și-a confecționat un opaiț, cum trebuie să fi avut cei din antichitate (de altfel, ideea a preluat-o dintr-o carte de artă). A topit mai multe lumînări într-o cană, iar firul de bumbac l-a înlocuit cu unul de azbest. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
venit imediat, lipindu-i-se de picioare. Mihai înțelege că-i este foame și-i aduce resturile de la masa din ajun. Apoi își face un ceaun de mămăligă, frige cîteva bucăți de carne și mănîncă pe săturate. Stinge unul din opaițe cît se odihnește după masă, timp în care așteaptă să fiarbă apa pentru cafea. Odată aroma puternică instalată în toată cămăruța, ridicîndu-se continuu din ibricul tras pe marginea plitei, aprinde celălalt opaiț și se lasă pe spate, rezemîndu-și umerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
carne și mănîncă pe săturate. Stinge unul din opaițe cît se odihnește după masă, timp în care așteaptă să fiarbă apa pentru cafea. Odată aroma puternică instalată în toată cămăruța, ridicîndu-se continuu din ibricul tras pe marginea plitei, aprinde celălalt opaiț și se lasă pe spate, rezemîndu-și umerii de sobă. Gustă încet din cafea și se concentrează asupra întregului roman. Îl privește detașat, ca pe o construcție a cărei arhitectură îi aparține. Cunoaște fiecare colț, are știință de toate bolțile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sperăm că și Ucraina va face parte) facilitează și încurajează colaborarea reciprocă, cu evidente beneficii. În regiunea Cernăuți sunt aproximativ 24 de organizații ale românilor: Societatea ”Mihai Eminescu” (cu sediul în Cernăuți și condusă, până nu demult, de scriitorul Arcadie Opaiț); Societatea ”Golgota” și alte asemenea, care avansează frecvent preocupări, proiecte și realizări viabile. În ce ne privește, nu suntem străini de sprijinirea publicațiilor care apar aici în limba română ori de oferirea unor burse și sprijin celor care doresc să
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe fiica dumitale Nuria, am spus ca din Întîmplare. E bine. Muncește mult, dar e bine. Îți trimite salutări. — Da, și săgeți otrăvite. Ce netalentat ești la minciuni, Sempere. Dar mulțumim pentru strădanie. Hai, intrați. Odată ajunși Înăuntru, Îmi trecu opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul proiecta un halou vaporos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ajunși Înăuntru, Îmi trecu opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul proiecta un halou vaporos la picioarele noastre. Bea se opri În pragul labirintului, uluită. Am zîmbit, recunoscînd pe chipul ei aceeași expresie pe care tata trebuie că o văzuse pe chipul meu cu ani În urmă. Am pătruns În tunelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o pe un coridor Îngust care părea o pasarelă Întinsă spre beznă. Am Îngenuncheat lîngă ultimul raft și mi-am căutat vechiul prieten ascuns Îndărătul rîndului de tomuri Îngropate sub un strat de praf ce strălucea precum chiciura În lumina opaițului. Am luat cartea și i-am Întins-o Beei. — Ți-l prezint pe Julián Carax. — Umbra vîntului, citi Bea, mîngîind literele spălăcite de pe copertă. — Pot s-o iau cu mine? Întrebă ea. — Pe oricare alta, În afară de asta. — Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat, și am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bani s-au dat pe ele. Procuratorul se decide: — Am să-i dau ordin lui Ganymedes să-i supravegheze. — Ganymedes? se sufocă de indignare Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foarte grav. Încearcă să zică și el ceva, dar glasul nu-l ascultă. A amuțit. Și trupul pare că-l trădează. Se simte incapabil de cel mai mic gest. Doar ochii și-i mai poate roti. Privirea îi fuge la opaițul ce zace sfărmat la picioarele lui. Îl recunoaște cu o strângere de inimă. E venit de departe în locurile astea, ca și el. Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]