75,240 matches
-
târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins o țigară și s-a așezat pe
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
nu prea mă pricep. Dar sunt aici în sat oameni care știu mult mai multe decât mine și v-ar putea spune lucruri interesante. Bunăoară, Ramirín, țiglarul, ori tușa Paula, care merg pe nouăzeci de ani. Căutătorul de minuni a oprit magnetofonul. - N-ai putea să vorbești cu ei? Fă-mi, te rog, acest serviciu. Cheamă-i aici, ca să stau de vorbă cu ei. - Bineînțeles, a răspuns bunicul. Cum să nu pot? Ei o să fie încântați. O să le trimit vorbă să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pe bolta cerului și, în dimineața aceea răcoroasă și luminoasă, era o atmosferă de mare puritate și se auzeau limpede primele glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
drumul și n-am răspuns nimic. Ea a coborât, a ajuns la casa aceea și a intrat. M-am mai apropiat cu câțiva metri. Casa era învăluită în tăcere, deși pe sub ușă se vedea tremurând o lumină gălbuie. M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
tare imaginea. Căci greșelile abundă. Aproape nu există fișă (de scriitor) fără greșeli. Dacă admitem că aproape totul - inclusiv greșelile -, dar mai ales grosul informației, aprecierile, concluziile și măsurile (preventive ori represive) sînt opera fostei Securități, atunci nu ne putem opri să constatăm că aceasta era pe cît de prost informată, pe atît de incapabilă să ordoneze și să utilizeze ceea ce afla. N-a apucat, se pare, să apeleze la computer. Dar, și dacă a făcut-o într-o anumită măsură
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
organismul teatrului românesc, decisă să forțeze barierele puse în numele imunității de către persoane care apără, de fapt, patologia senectuții. Intenția de a face un teatru consonant cu preocupările, visele și dezamăgirile celor care deocamdată trec pe lângă ușa teatrului fără să se oprească, corespunde proiectului de continuitate necesar oricărui organism viu. Intenția devine realitate prin propria ei creație, dar și prin capacitatea de a coagula energii creatoare în structuri care depășesc cadrul dialogului de specialitate, adresându-se direct aliatului firesc - publicului. Probabil că
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
volume de versuri: Cartea Claudiană (1999), Declanșatorul de plăceri (1999), Călimara goală și gândacul de bucătărie... (2001), Cartea inimii albastre (2001), precum și o antologie cu un titlu cam neinspirat: Cartea cu ele, cele din elegii... Dintre toate acestea ne-am oprit asupra celei mai interesante, volumul care adună "101 poeme antologice", proiect și selecție care aparțin lui Eugen Negrici. Criticul semnează în deschiderea cărții și un argument asupra căruia merită să ne oprim. G. Țărnea se află - o știe și Eugen
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
cele din elegii... Dintre toate acestea ne-am oprit asupra celei mai interesante, volumul care adună "101 poeme antologice", proiect și selecție care aparțin lui Eugen Negrici. Criticul semnează în deschiderea cărții și un argument asupra căruia merită să ne oprim. G. Țărnea se află - o știe și Eugen Negrici - într-o situație ingrată. Pe mulți dintre cei care nu i-au uitat activitatea politică de dinainte de '89, numele lui G. Țărnea "adunat pe-o carte"îi va opri azi să
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
să ne oprim. G. Țărnea se află - o știe și Eugen Negrici - într-o situație ingrată. Pe mulți dintre cei care nu i-au uitat activitatea politică de dinainte de '89, numele lui G. Țărnea "adunat pe-o carte"îi va opri azi să o mai deschidă și să-i citească versurile. Având "mai mult talent decât tărie morală"și cedând "cu voioșie tuturor tentațiilor", e conștient E. Negrici că G. Țărnea "ar putea rămâne în conștiința istoricilor literari drept autorul de
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
pentru că perioadele de tranziție au abundat, iar rolul politic nemijlocit al scriitorilor și artiștilor mai ales în asemenea perioade a fost evident. În principiu, nimic nu silește pe protagonistul umanioarelor să se angajeze în viața politică, dar nici nu-l oprește. Devenită profesie, politica și-a recrutat cadrele, în toate țările, aproape exclusiv din intelectuali. La nivelul liderilor, procentul se apropie de sută la sută. Acești intelectuali au fost, în Franța, de exemplu, în majoritate, fie absolvenți ai Școlii Normale Superioare
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
spațială 2084 și Planeta mediocrilor. Din lectura acestei serii, ne dăm seama că ultimul este și cel mai reușit, adăugîndu-i aceluiași an 2084 înfățișarea sa terestră, de tranziție. Miza cărții este și de această dată satirică, dar nu ne putem opri să nu vedem în peripețiile personajelor din prima marți din aprilie 2084 (care cade pe 4, nu pe 1 cum am fi tentați să credem) în încercarea lor de a realiza integrarea județului Vaslui în N.A.T.O. un soi de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cineastul la 64 de ani: "Ieșeam de la Martinez cu Jean-Louis Trintignant și ne îndreptam spre Carlton, unde se anunțau rezultatele. Am văzut un tip fugind pe stradă, trecînd în trombă pe lîngă noi și urlînd: A cîștigat Lelouch! Ne-am oprit și ne-am îmbrățișat în stradă. Seara, la ceremonie, înainte de a fi strigat pe scenă, îl văd în culise pe Orson Welles, care băuse zdravăn. Aveam 28 de ani și eram fericit că, în fine, puteam să-i spun cît
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
ca o cantată. În cazul de față, instrumentele diferite fiind cele ale scrisului, efectele ce decurg din ele își multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
subterane ruse (începând de la Pușkin), a criptării unor scrieri de către scriitori contestatari aflați sub urmărire, până la rețeaua samisdat-ului ce alcătuia o adevărată rețea a solidarității umane, împotriva terorii și în ciuda ei. Asocierea Soljenițîn - Gulag, adevărată, dar insuficientă, ca în matematici, oprește cititorul la definiția Gulag-ului, sistemului de lagăre de exterminare sovietice, dar nu dezvăluie adevărata dimensiune concentrațională, întreg teritoriul sovietic, cu spălarea aproape generală a creierelor, cu incultura, abuzurile și corupția autorităților de la orice nivel, cu lipsa de scrupule și
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
cunoscuți să-l șicaneze, iar pe împricinat să renunțe la participarea la balul oferit de pașă la București, tocmai pentru că nu știa ce haine se cuvine să îmbrace. Primul merit al autorului e acela de a ști cum să se oprească asupra unui subiect în mod ciudat destul de ocolit, deși lasă loc unor cercetări care pot fi extrem de interesante, tocmai pentu că subiectul e interesant și cu implicații mai ample decît ar părea la prima vedere. Stilul în care e scrisă
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
și era Mircea Dinescu. Alerga disperat spre mine... Era Trepădușul angelic (pe atunci) al lui Marin Preda. Un înger de renaștere, cu părul superb, castaniu, lung, revărsat pe spate, și care pe vremea aceea ținea la mine, - un înger ialomițean. Oprindu-se și trăgându-și sufletul, exclamase bucuros: Nene Țoiule, ce bine că te văd!...Azi dimineață, la Mogoșoaia, Preda mi-a zis: Ai auzit ce-a pățit Țoiu?... Aoleo!, am făcut, credeam că te-a călcat mașina... Și a zis
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
oficialii noștri. Nu. Reacția este aceeași: "cum au îndrăznit "ăia" să scrie așa ceva despre noi sau despre mine?", se oțărăsc barosanii? Nu este departe ziua în care ziariștii vor sta după gratii, jupuiți de bani, în care circulația să fie oprită din nou cînd trec mai marii noștri (și-așa polițiștii devin fiare care stau să-ți sară direct la carotidă dacă mai clipești cînd se scurg pe bulevard luxoasele mașini ale conducătorilor iubiți), în care familiile vor suporta represalii pentru
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
vina mea. Să iau floarea, să las floarea, să o iau... Las floarea pe pămîntul despicat de secetă și fug la mașină. Scap. Mai merg ce mai merg, mă apropii de oază. Verdele se arată și schimbă peisajul, aerul, lumina. Opresc mașina într-o ușoară curbă și îl întreb, într-o doară, pe bărbatul de dincolo de gard: "Aveți flori de vînzare?", ca fiind cel mai normal lucru duminica, la ora 13.00. " Intrarea în împărăția florilor este pe uliță", vine răspunsul
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Conservator) la trompetă. Rezultatul este o semiotică a claxonatului care ar putea intra în tratatul lui Eco. Iată o mică parte din rezultatele cercetării mele asupra implicațiilor semnalizării sonore în viața cotidiană. 1. La semafor. întotdeauna prima mașină din șirul oprit la stop dă impresia că e prea înceată. Din a doua mașină se aude un țîrr-țîrr, scurt, de atenționare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Șoferul din prima mașină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
silită să "concentreze toate valorile" într-o singură mînă. Este uimitor cum un om inteligent și cultivat ca dl Borbély se poate crampona de o idee pe care o minimă discriminare intelectuală ar arunca-o la coș. Nimic nu-l oprește pe dl Borbély să parieze pe critica multiculturală de tip american. Ea are deja reprezentanți notorii și la noi. Și e departe de a-și fi epuizat resursele. Problema este dacă dl Borbély a auzit ce i-a spus, la
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
a simula sau a adula sînt primejdii capitale pentru un autor ce-și propune, precum cel de care ne ocupăm, nu doar a stîrni interesul cititorilor, ci și a înfățișa, "în filigran, o morală a timpului nostru". Constantin Călin se oprește elocvent asupra conceptului de "idee neconvențională", pe care-l aproximează astfel: "Ce e o "idee neconvențională"? Un răspuns potrivit, așteptat, la o întrebare nepotrivită, surprinzătoare. Punerea de întrebări nepotrivite, pentru a primi răspunsuri potrivite, a fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
După douăzeci de ani, la începutul discuției dintre Athos și ducesa de Chevreuse, citim, de pildă, următorul interludiu (însă nici un interludiu nu e de prisos): "- Acest Athos era prieten cu trei tineri muschetari: D'Artagnan, Porthos și... Athos s-a oprit. - Și Aramis, a spus, prompt, ducesa." Pentru Athos, cei trei sînt, prin urmare, D'Artagnan, Porthos și Aramis. Pentru ducesa de Chevreuse, fosta amantă a lui Aramis, cei trei muschetari sînt Athos, Porthos, D'Artagnan. La finele ultimului roman, în
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cazuri Dan Petrescu pune la colț fără milă cărțile mult prizate în ultimii ani ca documente zguduitoare și mărturii emoționante. Așa se întîmplă cu Cartea albă a securității, cu Anatomia mistificării, cu Această dragoste care ne leagă. Demonstrația nu se oprește însă aici, cercul se închide, cu mare satisfacție pentru cititor, prin aducerea în atenție a altor exemple din aceeași categorie, a cărților uitate în vîltoarea isterică a mărturisitorilor la modă. Așa se întîmplă cu cartea Sandei Golopenția căreia Dan Petrescu
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]