1,583 matches
-
eremit al optzecismului. Anxietăți hieratizate, „Cuvântul”, 1995, 5; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Aurel Pantea, Întâmplări în realitatea esențială, VTRA, 1995, 7; Ion Urcan, Împotriva realului, F, 1995, 10-11; Perian, Scriitori, 23-28; Pop, Pagini, 249-254; Bucur, Poeți optzeciști, 138-141; Cistelecan, Top ten, 21-23, 152-155; Grigurcu, Poezie, II, 194-196; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 204-206; Dicț. analitic, IV, 115-117. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
Negoițescu, Scriitori contemporani, 233-237; Ulici, Lit. rom., I, 89-92; Dumitru Augustin Doman, Poetul, „Calende”, 1996, 4; Radu Mareș, Dreptul la disperare, TR, 1997, 13-14; Theodor Codreanu, Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1997; Dicț. analitic, II, 318-319, IV, 46-48; Bucur, Poeți optzeciști, 116-117; Dicț. esențial, 426-428; Manolescu, Lista, I, 235-243; Popa, Ist. lit., II, 530-533. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
1948 și reeditate în anii ’90 (secțiunea Întoarcerea acasă, în care sunt analizate romanele lui Mircea Streinul, Mihail Villara, Ion D. Sîrbu), ultimele producții ale „seniorilor epicului” din perioada postbelică (Nicolae Breban, Augustin Buzura ș.a.). Nu sunt omise nici scrierile optzeciștilor (generația ar fi, judecând după titlul capitolului, într-o dilemă de creație, acesteia rezistându-i doar Mircea Cărtărescu), nici ale autorilor care debutează în această perioadă (Generația P.C., unde sunt incluși Dan Perșa, Cătălin Țîrlea, Alex. Mihai Stoenescu). Totuși, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
manieră originală, printr-o lectură artistică, la poezia românească de azi, luând în vizor nume ca Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Adrian Popescu. Încă două serii de parodii, Parodii optzeciste (2000) și Noi parodii optzeciste (2001), au în vedere poeți congeneri, de la Viorel Mureșan, Ion Cristofor și Gheorghe Iova la Traian Ștef și Dumitru Chioaru. Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
artistică, la poezia românească de azi, luând în vizor nume ca Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Adrian Popescu. Încă două serii de parodii, Parodii optzeciste (2000) și Noi parodii optzeciste (2001), au în vedere poeți congeneri, de la Viorel Mureșan, Ion Cristofor și Gheorghe Iova la Traian Ștef și Dumitru Chioaru. Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este filtrată printr-o fină sită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
Noi, sudiștii (în colaborare cu Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii din lumea basmelor, Călărași, 1997; Animale combinate adunate într-o carte, Călărași, 1998; Mesaje pe robot, pref. Dan Cristea, București, 1999; Parodii optzeciste, Pitești, 2000; Noi parodii optzeciste, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Cine este Liviu Capșa?, SLAST, 1987, 2; Doina Tudorovici, Liviu Capșa, „Hipodromul cailor de mare”, CNT, 1993, 51-52; Nicolae Prelipceanu, O carte cu doi autori, RMB, 1995, 1669; Gabriel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii din lumea basmelor, Călărași, 1997; Animale combinate adunate într-o carte, Călărași, 1998; Mesaje pe robot, pref. Dan Cristea, București, 1999; Parodii optzeciste, Pitești, 2000; Noi parodii optzeciste, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Cine este Liviu Capșa?, SLAST, 1987, 2; Doina Tudorovici, Liviu Capșa, „Hipodromul cailor de mare”, CNT, 1993, 51-52; Nicolae Prelipceanu, O carte cu doi autori, RMB, 1995, 1669; Gabriel Grigore, Un parodist, „Calende”, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
L, 1994, 41; Codrin Liviu Cuțitaru, Pledoarii în contumacie: nouăzeciștii, CNT, 1994, 43; Mircea Țuglea, Proematicon: îngerul Luca printre mutanți, CNT, 1999, 45; Radu Andriescu, Ovidiu, ,,Timpul”, 2000, 2; Radu Pavel Gheo, Poetul meu Pierrot, O, 2000, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 149-153; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 226-228; Tudorel Urian, Ucigaș fără simbrie, RL, 2003, 32; Andrei Bodiu, Disperare impură, OC, 2003, 126. Ș.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
ezitările vârstei, va fi primit cu unele rezerve de critici, care îi reproșează lipsa de mesaj și de imaginație, gustul excesiv pentru cenușiu și marginal, precum și aparenta neglijare a travaliului literar. De fapt, această proză a vieții imediate, premergătoare celei optzeciste, reține mai cu seamă gesturile sadice, iresponsabile ale unor declasați, pentru a descoperi tensiunea din cotidian atunci când sunt înfățișate, fără implicare afectivă, întâmplări banale. Refuzând constant idilicul și sentimentalul și apelând la tehnici de ciné-vérité, M.-S. scrie o literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
1990, 38; Ioan Moldovan, Miza pe fragilitate, F, 1991, 1; Cornel Ungureanu, Vasile Dan, O, 1991, 9; Ulici, Lit. rom., I, 189-190; Ruja, Parte, I, 214-218; Dicț. scriit. rom., II, 20-21; Andrei Bodiu, Călătorie neîntreruptă, OC, 2000, 9; Bucur, Poeți optzeciști, 61-62; Gheorghe Grigurcu, Efectul copilăriei, RL, 2003, 22; Iuliana Alexa, Alte poezii, RL, 2003, 36. A.Ct.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
poate confunda cu poemul, portretul ei fiind produsul unui amalgam insolit: „era un infern de inocențe/ și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra/ în miriadele/ de blițuri senzitive ale mâinilor”. Expresia calofilă intră în opoziție cu textualismul propriu grupului optzecist, căruia poetul, totuși, îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino - Wall and Neutrino, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, Pitești, 1994; Axolotul - The Axoloth, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, postfață Florin Vasiliu, București, 1998; Improvizații pe cifraj armonic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă la cotidian sunt „mărcile optzeciste”, care se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a scepticismului ca „semne nouăzeciste” (Laurențiu Ulici). A publicat mai multe cronici la volume ale scriitorilor români și articole polemice. SCRIERI: Martorul, Chișinău, 1988; Peisaje bolnave, Chișinău, 1990; Personaj în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
merge de la Geo Dumitrescu și Ștefan Aug. Doinaș până la Daniel Bănulescu și Marius Ianuș (la secțiunea de poezie) și de la Marin Preda și Titus Popovici până la Horia Gârbea și Ioana Drăgan (la cea de proză), cuprinzând, evident, numeroși șaizeciști și optzeciști importanți. Publicînd, în „Adevărul literar și artistic”, o substanțială serie de cronici despre volume de debut - ale unor autori, în mare majoritate, de vârste apropiate de a lui -, C.-E. a făcut-o în calitate de examinator imparțial, atent să depisteze și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie curentului oniric, mai precis spus, în faptul că el este un reprezentant - așa-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
de ani, în vreme ce promoțiile pot fi decenale. Astfel, Laurențiu Ulici, în anii ’90, într-un text de susținere a generației sau a promoției nouăzeciste, opina că „promoția ’90 este prima promoție a unei generații noi (admițând că șaizeciștii, șaptezeciștii și optzeciștii fac împreună o singură generație, iar cincizeciștii sunt ultima promoție a generației zise «a războiului»”. Totuși, sintagma „generația ’80” s-a impus în panoplia conceptuală a exegezei și a istoriei literare consacrate perioadei contemporane, existând convingerea larg împărtășită că promoția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
și mai ales prin caracterul radical novator al demersului literar al acestora, definit de caracteristici comune dincolo de fireasca diversitate a scrierilor lor - una cu totul excepțională, învederând apariția unei noi generații literare. Denumirea a fost promovată în primul rând de optzeciștii înșiși, conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent că un optzecist marcant, Mircea Cărtărescu, opina retrospectiv în 1999 - în postură de istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
noi generații literare. Denumirea a fost promovată în primul rând de optzeciștii înșiși, conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent că un optzecist marcant, Mircea Cărtărescu, opina retrospectiv în 1999 - în postură de istoric și teoretician literar -, că „așa cum apare astăzi optzecismul, el pare să nu fi fost doar un grup artistic sau o școală literară, ci un fel de generație biologică, națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
etc. Încă de la începutul anilor ’80 - în unele cazuri chiar mai înainte, de vreme ce Traian T. Coșovei a debutat în 1979, cu volumul Ninsoarea electrică - mai mulți autori debutează cu volume personale. Alții vor debuta editorial abia după 1989, fiind socotiți „optzeciști cu debut întârziat”, diferiți de nouăzeciști. Pe de altă parte, există și opinia - susținută de corifei ai nucleului dur al o., între care Mircea Cărtărescu - că o. a strălucit cu adevărat în intervalul 1980-1985, tot ce a urmat fiind mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
o., între care Mircea Cărtărescu - că o. a strălucit cu adevărat în intervalul 1980-1985, tot ce a urmat fiind mai degrabă raliere la o modă, imitație întârziată și în cele din urmă conformistă, epuizare rapidă și istoricizare accelerată a fenomenului optzecist. Nu lipsite de doza lor de adevăr, asemenea constatări se cuvine a fi considerate cu prudență, ele resimțindu-se inevitabil de optica maximalistă a celor direct implicați. Susținuți în presa literară de critici din generațiile mai vârstnice - în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
prudență, ele resimțindu-se inevitabil de optica maximalistă a celor direct implicați. Susținuți în presa literară de critici din generațiile mai vârstnice - în primul rând de mentorii cenaclurilor care au contat în afirmarea lor, dar și de alți critici consacrați -, optzeciștii s-au străduit să-și promoveze ei înșiși literatura prin texte teoretice sau de poziție ori prin texte critice, publicate - în limita posibilităților din epocă - în revistele studențești, în cele literare, dar și în alte periodice (astfel, Radu G. Țeposu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
în revistele studențești, în cele literare, dar și în alte periodice (astfel, Radu G. Țeposu și Tania Radu, care răspundeau de rubrica literară la „Flacăra pentru minte, inimă și literatură”, supliment cultural al revistei „Flacăra”, publică asiduu cronici despre cărțile optzeciștilor în plină afirmare). Se cuvine relevat faptul că, în perioada de „preistorie” a o., adică în vremea studenției unora dintre viitorii protagoniști ai acestei școli literare (1970-1973), un grup format din Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Ioan Lăcustă, Gheorghe Iova, Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Crăciun, Mircea Nedelciu, Ioan Lăcustă, Gheorghe Iova, Ioan Flora, Gheorghe Ene, Constantin Stan și Sorin Preda a scos o revistă murală într-un singur exemplar, intitulată „Noii”. După 1990 au apărut volume antologice propunând o încercare de canonizare a literaturii optzeciste și vizând afirmarea ideologiei literare a scriitorilor optzeciști. Notorii sunt Antologia poeziei generației ’80, întocmită de Alexandru Mușina și apărută în 1993 (reunind texte de Liviu Antonesei, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Caius Dobrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Flora, Gheorghe Ene, Constantin Stan și Sorin Preda a scos o revistă murală într-un singur exemplar, intitulată „Noii”. După 1990 au apărut volume antologice propunând o încercare de canonizare a literaturii optzeciste și vizând afirmarea ideologiei literare a scriitorilor optzeciști. Notorii sunt Antologia poeziei generației ’80, întocmită de Alexandru Mușina și apărută în 1993 (reunind texte de Liviu Antonesei, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Caius Dobrescu, Aurel Dumitrașcu, Bogdan Ghiu, Paul Grigore, Florin Iaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
al unei școli literare organizate. Pe de altă parte, sunt incontestabile cristalizarea și promovarea unei estetici aplicate, a unei viziuni și a unei practici literare caracteristice. Această generație de scriitori are un traseu biografic specific: adolescența și prima tinerețe a optzeciștilor au coincis cu liberalizarea politico-ideologică a regimului comunist, formarea lor intelectuală s-a făcut într-un moment de relativă deschidere către modelele și patrimoniul literaturii universale, iar anii următori au înregistrat rerigidizarea sistemului comunist, însoțită de aberante privațiuni materiale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
și animată de imboldul înnoirii radicale, însă marginalizată social și oprimată sau blocată profesional, „infantilizată”, după cum s-a remarcat, până în pragul senectuții, fără intenții neapărat vinovate, de generațiile anterioare („Eticheta de «tânără generație» care însoțește de douăzeci de ani grupul optzecist a făcut ca el să fie permanent minimalizat și privit cu condescendență, ca un fel de «grupă mică» a lumii literare, mentalitate de care s-au impregnat și optzeciștii înșiși, care, în majoritate, au rămas niște eterni copii, cu avantajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]