337 matches
-
interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pe frontispiciul templului lui Apollo, în Delfi și preluat de Socrate și inițiați. În medicină două scoli au fost reprezentative: Cos și Cnidos. PREZENȚA LUMINII — PRIORITATEA SPIRITULUI Apollo, izvorâtorul de lumină este protectorul vieții, al vindecărilor, ocrotitor al orașelor, zeul oracular, profetul de la Delphi și din alte centre ale Eladei. Opus întunecatului Neptun, el face viața să regenereze, să renască speranța, să iradieze înțelepciunea, și să unească armonios existența. Apollo, miticul strămoș al lui Asklepios (Esculap) și Hippocrat, e reprezentat într-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mediul hurrit. Într-adevăr, unii membri ai familiei regale, mai ales reginele, poartă nume teofore hurrite; pe lângă aceasta, scribii Regatului de Mijloc compun, Începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, unele texte cu caracter ritual (poate chiar oracular) scrise În totalitate sau parțial În limba hurrită. Sunt foarte relevante pentru această situație ritualurile de purificare pentru suveranul Tașmișarri, identificabil cu regele Tut¿aliya II/III, și pentru regina Tadu¿epa (Haas, 1984), și un text bilingv mitologic hurrito-hitit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care Își păstrau identitatea după moarte, Își păstrau și sentimentele pe care le experimentaseră În viață, continuând astfel să iubească și să urască. Din unele cercetări oraculare cunoaștem mai ales faptul că și dincolo de moarte se menținea În familia regală ura prin care se continua persecutarea dușmanilor descendenților chiar și la distanță de câteva generații (Del Monte, 1987). La hitiți, recurgerea la oracol era frecventă, pentru că permitea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru că permitea descoperirea cauzelor unor situații dificile și identificarea ritualului potrivit pentru Înlăturarea lor; prin intermediul oracolului se poate afla voința zeilor pentru ca, astfel, omul să i se poată conforma sau să Încerce să o schimbe În favoarea sa prin magie. Tehnicile oraculare folosite erau: extispiciul, ornitomanția, lecanomația (rar), aruncarea „sorților” (un fel de zaruri) și incubația; cercetarea oracolelor necesita folosirea mai multor tehnici și consta dintr-o serie de interogări, care prevedeau doar două răspunsuri precise, unul afirmativ și unul negativ. Întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care prevedeau doar două răspunsuri precise, unul afirmativ și unul negativ. Întrebările erau puse până se obținea răspunsul, care permitea identificarea cauzei care produsese situația pentru care se consultase oracolul; după cum pe bună dreptate s-a remarcat (Archi, 1991), cercetarea oraculară oferea un diagnostic al situației, al cărei tratament era constituit de ritualul magic. 6. MITULTC "6. MITUL" Patrimoniul mitic hitit, transmis atât prin opere narative, cu caracter literar, cât și prin mituri, inserate În ritualuri magice și festive, este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi/aumaxe "Rapi/auma", sunt investiți de cei vii cu o serie de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare celor care Îi interpelează ritualic. Mitul lui Baalxe "Baal" și al lui Motxe "Mot" a fost citit cu precădere În cheie exclusiv naturalistă: vara, ploaia dispare și natura pare pe punctul de a muri; totuși, apa binefăcătoare se condensează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bol”) este un zeu cu trăsături solare ce i-au fost atribuite cu siguranță Într-o a doua fază, ca rezultat al unei reevaluări teologice care a ridicat la al doilea rang al panteonului preexistent un zeu lunar cu funcții oraculare, atribuindu-i trăsături solare În ciuda numelui (care probabil nu mai era Înțeles). Yarhibol era un străvechi și prestigios zeu local care Își avea templul În apropiere de izvorul Efqa - care dă viață oazei Palmirei - al cărui patron tradițional era. Reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum, de altfel, este probabil, profetul Baalam menționat În Vechiul Testament (Numeri 22-24) și În inscripția murală descoperită la Deir-Alla, era de origine amonită, atunci și zeul El ar putea intra În acest panteon; În același timp, Întregul context divinatoriu și oracular presupus de personaj constituie un exemplu prețios pentru practicile și credințele religioase din mediul cultural căruia Îi aparțin amoniții. În final, trebuie să menționăm o descoperire arheologică ce aparține epocii bronzului cu numeroase implicații istorico-religioase, chiar dacă legătura sa directă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuar al Afroditei Urania, În timp ce la Beth-Shean exista un templu dedicat unei Astarte războinice, probabil din cortegiul lui Anatxe "Anat" (1Samuel 31,10). La Eqron (2Regi 1, 1-16) era venerat cultul lui Baalxe "Baal" Zebulxe "Baal Zebul", cu caracter probabil oracular și tămăduitor. La Ghaza era venerat Într-un templu al său zeul Marnasxe "Marnas" (În aramaică „stăpânul nostru”), identificat cu Zeusxe "Zeus" Kretagenesxe "Zeus Kretagenes" și legat de marile fenomene cosmice. Tot la Ghaza există Încă urme ale cultului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de momentul haotic al originilor. Și ei sunt forme desăvârșite și complete, ca Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis", fiii lui Zeus și ai Letei, amândoi Înarmați cu arc. Semănător al morții și zeitate oraculară, dar și terapeutică, cu puterea sa vindecătoare Apollo Îl reintegrează În ordine pe omul zdrobit de eventualele Încălcări ale acesteia; dar el este și expresia tânărului ajuns În pragul vârstei adulte și care trebuie să se insereze În societate. Zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dodona, amintit și În Odiseea (XIV, 327-330; XIX, 296-299), ale cărui răspunsuri erau luate din foșnetul frunzelor unui stejar sacru pentru Zeusxe "Zeus" sau, conform unei tradiții mai târzii, erau date de porumbeii care trăiau În acel stejar. Totuși, centrul oracular care, Începând din secolul al VII-lea Î.Hr., a Întrecut faima tuturor celorlalte și este deja cunoscut În Iliada (IX, 404-405) și În Odiseea (VIII, 79-81) a fost, fără Îndoială, oracolul lui Apolloxe "Apollo" la Delfi. Preoteasa zeului În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sorților conflictului care a opus Atenaxe "Atena" Spartei. b) Templul-spital Pe aceeași linie cu funcția orientativă generală a artei de a prezice viitorul, a cărei specializare rămâne oricum, se situează iatromantica; aceasta Își are modelul cel mai Înalt În cultul oracular de incubație al lui Asclepiosxe "Asclepios", la Epidaur. Nu Într-o măsură mai mică decât foametea, epidemiile sau doliile, și boala apărea ca o alterare a ordinii cosmice În care omul grec se simțea integrat iar această boală putea lua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extraumane și interpretarea voinței sau planurilor lor le revin, În schimb, ghicitorilor (manteis) și poeților, care par să se bucure de un statut religios Încă din epoca arhaică și care pot fi considerați „preoți ai cuvântului”. În afara locurilor destinate cultului oracular, Grecia cunoscuse, mai ales În perioada arhaică, nu puține figuri de ghicitori itineranți, cum sunt miticii Melampus și Tiresiasxe "Tiresias", și tot itineranți au fost mai Întâi aezii și rapsozii, apoi poeții, ca Simonides sau Pindar, și autorii de tragedii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un ritual privitor la sfera infernală pentru diferite luni, Începând din martie până În octombrie, gravat pe o bucată mare de teracotă descoperită În capitala Campaniei etrusce (secolul al V-lea Î.Hr.), sau „Tăblița de la S. Marinella”, probabil un text oracular dintr-un sanctuar de pe teritoriul cetății Caere (sfârșitul veacului al VI-lea Î.Hr.); cele mai lungi inscripții etrusce care ni s-au păstrat, să amintim acest lucru, au toate un caracter religios. De aceea, În lumina acestor informații scurte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însoțească cursul vieții omenești și să dea o configurație proprie acelor rites de passage („riturilor de trecere”). Sfătuirea și mângâierea nu fac parte din prerogativele funcționarilor cultului roman. Un ajutor pentru hotărârile ce trebuie luate este căutat pe lângă marile centre oraculare (Anzio, Praeneste) sau la ghicitorii itineranți. Pentru clasele mai Înstărite, cel care Își ia sarcina de specialist În chestiuni care privesc viața și morala sau concepția despre lume și zei este Îndeosebi filozoful. Numai atunci când creștinismul Își face simțită presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată, mai ales când la aceste axiome se adaugă critica diferitelor sanctuare oraculare sau a divinației În ansamblul ei (de exemplu Cicero, De divinatione). Ceea ce s-a numit mai târziu „problema teodiceei” este profund examinată În stoicismul și În scepticismul Akkademiei, dar ea rămâne nerezolvată (cf. Cancik, 1983). 2. Filozofii elaborează o Weltanschauung
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
LUMEA ELENISTICO‑ROMANĂ" 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermeticătc "1. În căutarea revelației \: oracolul teologic și literatura hermetică" Deși la Începuturile secolului al II-lea d.Hr. Plutarh deplânge, În unul dintre dialogurile delfice, „tăcerea” multor centre oraculare grecești (De defectu oraculorum), fenomenul divinatoriu - În toate formele lui și În special În dimensiunea oracolului, divin sau eroic - reprezintă una dintre componentele cele mai Însuflețite și caracteristice ale vieții religioase ale acestei perioade. În timp ce vechile sedii panelenice de la Delfi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Plutarh le consideră Încredințate tot puterii preștiinței divine (De E Delph., 1-2). Alături de practica tradițională a consultării oracolului de către indivizi sau comunități pentru rezolvarea unor circumstanțe particulare, este atestată și generarea unor oracole „teologice”, mai precis a unor răspunsuri oraculare care, adesea În spatele cererii explicite a credinciosului, intenționează să ofere revelații despre natura divinității, despre lume și om. Dintre toate, un caz, de altfel destul de cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
revelator divin harul gnozei și al mântuirii. Dacă un fenomen ca ermetismul, În diferitele lui forme, reprezintă, la nivel de cultură literară, instanța comună pentru obținerea adevărului prin cuvântul ce vine de sus să Îl ilumineze pe omul religios, dimensiunea oraculară și, mai general, divinatorie, cu rădăcini vechi și Întinse În experiența culturală a diferitelor popoare din aria bazinului Mediteranei (Bouché-Leclercq, 1879-1882) manifestă aceeași instanță, percepută În diferitele straturi ale populației și exprimată la nivel cultural, de confruntare imediată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrul ce gravitează În jurul lui Asclepios converg toate elementele tipice ale atâtor ansambluri de cult grecești și orientale cu o finalitate analoagă: dimensiunea iatrică, În dubla posibilitate a intervenției miraculoase instantanee și a diferitelor prescrieri medicale, se Îmbină cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mijlocitor, câteodată cu asumarea unor conotații demonice, Între lumea divină și umană. În unele cazuri, facultățile divinatorii ale personajului și capacitățile sale taumaturgice, manifestate de preferință În sfera medicală, se traduc În instituirea unor noi culte care se alătură centrelor oraculare de tradiție Îndelungată, adesea luate ca model pentru noile Întemeieri ce țin de iatromanție. Și În acest caz, tot un singur episod poate servi drept oglindă a unui obicei cu siguranță mult mai răspândit decât transpare din documentația noastră ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]