1,193 matches
-
educativ al judecății. Instanță își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Locul unde se desfasoara judecată Articolul 288 Judecată se desfășoară la sediul instanței. Pentru motive temeinice, instanța poate dispune că judecată să se desfășoare în alt loc. Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea Articolul 289 Judecată cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Publicitatea ședinței de judecată Articolul 290 Ședința de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173452_a_174781]
-
și spațiale; - compoziția textului dramatic: act, scena, tablou, replică; indicații scenice; - personajul dramatic - modalități de caracterizare. d. Limbajul dramaturgiei. Expresivitate în textul dramatic - particularități ale construcției dialogului dramatic; monologul; - limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic. 5. Epoci și ideologii literare Texte de doctrina literară privitoare la: - romantism (estetică) - Dacia literară (manifest literar; doctrina estetică); - Junimea și junimismul - Titu Maiorescu; - perioada interbelică - ideologii literare, elemente de estetică: modernism - E. Lovinescu; tradiționalism. 6. Autori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
ortografic și de punctuație - norme ortografice și de punctuație în constituirea mesajului scris; - rolul semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise. Nivelul stilistic - calitățile generale și particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variație stilistica, cursivitate, eufonie, oralitate etc.); - stiluri funcționale (definire, caracteristici, exerciții aplicative/redactarea unor texte); - stil direct, stil indirect, stil indirect liber; - registre stilistice ale limbii (popular și cult, scris și oral; arhaic, regional, colocvial, argou, jargon). CONCEPTE OPERAȚIONALE - act, acțiune, aliterație, antiteza, arta poetica
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
identifică cu locul mitic și anume Hanul. În cazul de față avem Iapa lui Vodă, povestirea suport pentru întreaga suită de 8 povestiri care urmează. Limbajul specific lui Sadoveanu constă în îmbinarea epicului cu liricul. De asemenea este de remarcat oralitatea textului, acesta fiind răsfirat cu arhaisme, regionalisme, onomatopee. Hanu Ancuței de M. Sadoveanu
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
asemenea, ca excepția nu este întemeiata, având în vedere că "Obligația inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanție și nu o atingere a dreptului la apărare, drept consacrat prin art. 24 din Constituție, întrucat condițiile de publicitate, oralitate și contradictorialitate, în care se desfășoară judecată, oferă inculpatului cadrul necesar realizării apărării în procesul penal. În plus, prezența inculpatului oferă instanței posibilitatea de a investiga direct personalitatea să, aspect deosebit de important în procesul de individualizare a pedepsei". În susținerea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131789_a_133118]
-
în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. Articolul 350 Locul unde se desfășoară judecata (1) Judecata se desfășoară la sediul instanței. ... (2) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se desfășoare în alt loc. ... Articolul 351 Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea (1) Judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. ... (2) Instanța este obligată să pună în discuție cererile procurorului, ale părților sau ale celorlalți subiecți procesuali
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279281_a_280610]
-
și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota în "Comentariile sale la Războiul Galic" că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise Totuși, inscripțiile galice au fost descoperite în aproape întreaga
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
îndeplinesc o serie de roluri specifice basmului: eroul, personajele ajutătoare, antagonistul eroului, fata de împărat (personajul căutat). Întâlnim și o serie de numere și obiecte magice. Coordonatele acțiunii sunt vagi, nedefinite, datorită convenției atemporalității și aspațialității Modalitățile de realizare a oralității stilului sunt: Modalitățile de realizare a umorului sunt: Personajele sunt purtătoare unor valori simbolice corespunzătoare antitezei dintre bine și rău. Specific basmului cult este modul în care se realizează individualizarea personajelor, în primul rând prin limbaj. Acestea reprezintă, cu excepția eroului
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui Caragiale și a lui Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a discuțiilor băieșilor pe care le-a auzit în timpul călătoriilor sale. Pornind de la observațiile făcute de mai mulți critici, care au lăudat, în general, calitățile poetice ale prozei lui Sadoveanu, Crohmălniceanu a vorbit în detaliu despre
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
noastre este unitatea ei. Ca și muzica populară, muzica bizantină a avut un caracter unitar la toți românii, chiar și la cei uniți cu Roma, desigur cu unele diferențieri stilistice datorate, în bună parte, influenței creației populare și mai ales oralității, ca în Banat, Transilvania și Bucovina. Alături de cântecul popular, cântarea bisericească a constituit al doilea izvor al fenomenului sonor muzical pe pământul românesc și o pârghie de nădejde în apărarea conștiinței etnice. Și, ceea ce este și mai important, e faptul
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el se plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor, astfel de texte (corespondențe) se dezvăluie prin co-semantizare, observă tot Petru Ursache. Încît citatul/ tiparul folcloric, substratul distilat slujesc un vizionarism cu vîrtuți inițiatice, chemînd În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
unei visate purificări, volumele ivite/ recuperate după seismul decembrist oferindu-i statutul de „nou născut”. În rest, el este și rămîne, indiferent la mode și clasificări, un mare poet. Considerat un mioritic de tip cult, poetul Împăca gingășia frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor, asimilînd toposuri arhaice. Dincolo de invenția lexicala, el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Ovid S. Crohmălniceanu au continuat să frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat în câteva volume colective, apoi s-au afirmat în volume colective. Între trăsăturile cele mai evidente s-ar putea aminti amestecul de narativitate și lirism în poezie, oralitatea expresiei, pastișa, parodia, colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernă s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase, prin extremă mobilitate și amestec voit al genurilor. Este greu, dacă nu imposibil, de împăcat punctele de vedere ale
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad -aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită. Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
sunt deținătorii limbii arabe” (Nadia Anghelescu). Încă din perioada de dinaintea apariției Islamului, limba arabă era pusă la loc de onoare de către triburile beduine ce locuiau în Peninsula Arabă. Stilul nomad de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului arab, o fascinație pentru cuvântul rostit frumos, pentru elocvență după cum spune W. Polk: „Limba nu este o formă de
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
ludică, intitulând-o „Femeia ca obiect de studiu”. [...] Într-un fel, cartea de acum nu aduce foarte multe lucruri noi: și erotismul stimulat de condiția claustrării cazone, și amestecul de gingășie sufletească și de înclinație suav-abjectă, și vagul misoginism, și oralitatea, și argoul specific, presărat cu expresii mai suculente ori cu termeni militari aplicați zonelor civile ale vieții ne erau cunoscute din „Diribiștii”, din „Duelul condamnaților” sau din „Si pace va fi în inima mea”. Aici se produce, totuși, o maturizare
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
pace va fi în inima mea”. Aici se produce, totuși, o maturizare stilistică, inclusiv la nivelul dozării: a mizei, a mijloacelor, a încărcăturii simbolice si a semnificației. Calitatea principală a textului de acum pare tonul bine găsit, constând într-o oralitate plăcută și fără excese, pigmentată de elementele de argou cazon, potrivite istorisirilor când piperate, când pline de poezie, dar întotdeauna punctate ironic (sau autoironic). [...] Portretele feminine sunt aproape toate senzuale, căci privirea cazonă dilată frumusețea, dar și punctate de observații
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
săracă în literatura română. Textul este bogat în termeni specifici sportului cu balonul rotund, iar claritatea și cursivitatea lui îl fac accesibil. Nuvela, datorită acestei cursivități în prezentarea fabulei, dă impresia de proiecție cinematografică. Acest sentiment este potențat și de oralitatea stilului, date de accentele umoristice și de autenticitatea limbajului. Umorul este realizat în nuvela lui Barbu prin limbajul personajelor, prin poreclele lor, precum și prin modul în care le place șă-și prezinte trecutul încununat de succese extraordinare (Petrescu, Moșa Mariankovici). Este
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod chibzuit fiecărui membru al comunității. Prin grila teoriei hasidinilor, memoria colectivă ca și identitatea religioasă se cuvine a fi consemnate „nu prin Înscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin povești și oralitate, considerând că În lume nu există texte, există doar cititori”. Cu o rară Îndârjire, adepții hasidini refuzau preamărirea și fariseismul, refugiindu-se În smerenie și anonimat. Ei insistau : „Dacă vrei să trăiești mai mult, caută să nu ajungi vestit (...), să
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
alternative, ci înnoirea Bisericii Universale. Prin traducerea Bibliei în germană (1517 - 1534), Luther a contribuit la crearea limbii literare germane supradialectale, deschizând o epocă nouă literaturii moderne. Opera sa literară constituie un model de limbă vie, plastică, sugestivă, de o oralitate cuceritoare, relevând inventivitatea spiritului popular.
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales in antiteză. În literatura română, specia este bogat reprezentată atât în sfera oralității - "Pe-o Gură de Rai / Miorița" (cu peste 1600 de variante; cele din Crișana - "Ieste-un munte cu oi multe, Sântu-și trei păcurărași" etc. - au conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape șase milenii se datează în spațiul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
reprezentat de țărani care merg la domnitor cu jalba-n proțap. Limba folosită este caracteristică anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic „călămări colosale”, apare antiteza, se folosesc comparațiile, descrierile de natură. Stilul se remarcă prin oralitate, se dă atenție onomasticii numelor. Păturică este un nume sugestiv, devenit metaforă a parvenitului. Tuzluc și Chera Duduca, sinteză greco-turcească (greco-fanariot, turcească-cotropitor). Moșiile lui Tuzluc se numesc: Plânsul, Chinuielile, Răsucita.
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasca. Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
și pedepsirea rău făcătorului). În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare extrem de precisă a fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completată mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu-se de elemente vizuale și auditive, ca și de o memorie spontană capabilă să înfățișeze aidoma o scenă petrecută anterior. Trăsătura definitorie a creației sale literare o reprezintă talentul narativ; frecvența mare a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]