428 matches
-
menționat în anul 1852 faptul că în perioada 1833-1844 biserica românească a fost folosită alternativ de ortodocși și de greco-catolici. În anul 1844 "„neuniții" [ortodocșii] "au lăpădat pe uniți" [greco-catolici] "din biserica comună, și așia" [sic] "uniții au fost fără de oratoriu până în an"[ul] "1850" (...) "și acum se gătesc a redica biserica demnă de acest nume.”" Odată cu prăbușirea comunismului, crește numărul sașilor care părăsesc Biertanul cu destinația Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 sași, în anul 1992 Biertanul
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
de alfabetizare. Toate întâlnirile se desfășurau sub semnul bucuriei și al jocului, fapt care atrăgea foarte mulți copii. Era o continuare a ceea ce făcuse cu trei secole mai înainte sf. Filip Neri; de aceea locul și adunările căpătară numele de „Oratoriu”. La început se strângeau în curtea unei parohii, care însă deveni în scurt timp neîncăpătoare. Gălăgia ce făceau acești tinerii e ușor de închipuit, însă nu și de suportat de vecinii locurilor de adunare. După aproape cinci ani de mutări
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
de altă parte opera creștea și trebuia să găsească persoane dispuse să se dedice numai acestei cauze. După câteva încercări nereușite, înțelese că cei care vor fi dispuși să se consacre în întregime vor fi cei care au crescut în Oratoriu. Începe așadar să dedice timp și energii pentru formarea acelor tineri care ofereau speranța de a-l ajuta. Este încurajat în acest sens de episcopul locului, de Papa, de persoane de bine și chiar de către ministrul de interne din acea
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
fost recunoscute în mod oficial de Biserică și altele care sunt în curs de recunoaștere. Salezieni de seamă care au fost recunoscuți în activitățile lor de către forurile competente. În România se află din 1996 la Constanța unde desfășoară activități tipice oratoriului, se ocupă de copiii străzii, gestionează două case familiare pentru copii cu probleme în familie, oferă cursuri școlare elementare, precum și cursuri de calificare profesională în domeniul informatic, gestionează un mic atelier de croitorie și oferă servicii religioase în propria capelă
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
familie, oferă cursuri școlare elementare, precum și cursuri de calificare profesională în domeniul informatic, gestionează un mic atelier de croitorie și oferă servicii religioase în propria capelă publică. La Bacău sunt prezenți din anul 2000 și se ocupă cu activitățile nelipsitului oratoriu, cu centrul pentru tineri, cu meditațiile școlare, oferă periodic cursuri de pregătire în domeniul informatic și desfășoară activități publicistice cu ajutorul unei mini tipografii. Capela proprie este privată, deoarece la mică distanță se află parohia de care aparțin. La Chișinău, în
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
pregătire în domeniul informatic și desfășoară activități publicistice cu ajutorul unei mini tipografii. Capela proprie este privată, deoarece la mică distanță se află parohia de care aparțin. La Chișinău, în Republica Moldova salezienii sunt prezenți din anul 2005, au început activitățile de oratoriu și se așteaptă deschiderea oficială a casei în acest an, 2007. Casele saleziene din România precum și cea din Republica Moldova depind de Inspectoria Saleziană Nord-Est, "San Marco" cu sediul la Veneția.
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
include un modern muzeu ecologic ("Biodome"), un insectar și a doua cea mai mare grădină botanică din lume. Poreclit "Cetatea sfinților", Montreal este faimos pentru frumoasele sale biserici. Sunt patru biserici romano-catolice: Catedrala "Marie-Reine-du-Monde", Bazilica Notre-Dame, Biserica Saint Patrick și Oratoriul ("Oratoire Saint-Joseph"). Ultima este biserica cea mai mare din Canada, iar cupola sa este cea mai mare din lume după Basilia Sfântul Petru din Roma. Alte biserici faimoase, cunoscute ca locuri de pelerinaj sunt Notre-Dame-du-Bon-Secours (zisă a marinarilor) și biserica
Montréal () [Corola-website/Science/297833_a_299162]
-
din partea casei regale britanice, iar în 1727 Haendel devine cetățean britanic. Este propriul său impresar la concurență cu alți compozitori de operă din Anglia, ca Giovanni Bononcini și Nicola Porpora. Pe lângă activitatea sa operistică, compune sub patronajul ducelui de Chandos oratoriul ""Esther"" și unsprezece motete pentru soliști, cor și orchestră (1717-1720). În 1719 primește însărcinarea să pună bazele unui teatru de operă la Londra, ""The Royal Academy of Music"", pentru care compune nu mai puțin de 14 opere. Aici înregistrează și
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile ""Athalia"" (1733) și ""Saul"" (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 "Concerti grossi" opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu ""Messiah"", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi ("Halleluja" din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: ""Israel în Egipt"" (1739), ""Samson
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
și ""Saul"" (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 "Concerti grossi" opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu ""Messiah"", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi ("Halleluja" din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: ""Israel în Egipt"" (1739), ""Samson"" (1743), ""Iuda Maccabeul"" (1747) și ""Solomon"" (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata "Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziția oratoriului ""Jephta"" (1751), Haendel își pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în "Colțul Poeților" din Westminster Abbey. Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost educat la colegiul din orașul Reims. În luna mai 1641 a intrat la "Oratoriu", iar în luna octombrie a aceluiași an la Seminarul din Saint-Magloire. Dar, după o perioadă relativ scurtă, mai exact în 1642 și-a dat seama că și-a greșit vocația și a început să studieze dreptul. La Paris, în paralel
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și laureat al Premiului de Stat. Alte compoziții ale lui Matei Socor sunt poemul simfonic "Mama" (1944), pe versuri de Maria Banuș și oratoriul "Stejarul din Borzești" (1966), frescă eroică inspirată de versurile lui Dan Deșliu. În domeniul muzicii de cameră, a scris mai multe compoziții pentru orchestră, dintre care menționăm următoarele: În ultimii ani, de viață a compus opera "Conu Leonida față cu
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
anii săi clericali. În 1609 Lope de Vega citește și publică „"Arte nuevo de hacer comedias"”(„"Noua artă de a scrie comedii"”), în contra preceptiștilor neoaristotelici, și se înscrie în „"Cofradía de Esclavos del Santísimo Sacramento"” („"Frăția robilor Preasfântului Sacrament"”), în oratoriul Cavalerului Grației Divine, din care făceau parte toți scriitorii importanți din Madrid. Între ei se afla Francisco de Quevedo, prieten apropiat a lui Lope de Vega, precum și Miguel de Cervantes. Cu acesta din urmă relațiile nu erau tocmai bune, în urma
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
a lui Lope de Vega, precum și Miguel de Cervantes. Cu acesta din urmă relațiile nu erau tocmai bune, în urma aluziilor împotriva teatrului său din prima parte a lui „"Don Quijote"” (1605). În anul următor, Lope de Vega s-a înscris în oratoriul din strada Olivar. Această perioada a vieții lui Lope de Vega este una marcată de o criză existențială, influențată poate și de moartea unor rude apropiate. Acestei perioade corespund „"Rimele sacre"” și operele devoționale pe care începe să le compună
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
fost refuzat, preferându-i-se Claude Farrère. Tot în același an, 1930, Claudel părăsea ultima sa reședință diplomatică, cea de la Bruxelles, și se pensiona, stabilindu-și reședința la castelul de la Bragues (Isère). În timp ce era diplomat la Bruxelles, Claudel a redactat oratoriul „Jeanne au bûcher”, a cărei muzică o datorăm lui Arthur Honegger. La Bragues, Paul Claudel a redactat un mare număr de lucrări: amintiri și eseuri critice, interpretări ale unor cărți ale Sfintei Scripturi („Introduction au livre de Ruth”) și altele
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
A fost poreclit „Schwammerl” de către prietenii săi, care este descris de Gibbs ca tranducându-se ca „Butoiaș” sau „Ciupercuță”, din cauza înălțimii sale de 1,52 m. Compozițiile dintre anii 1819 și 1820 prezintă o evoluție și o maturizare marcantă a stilului. Oratoriul netermina, "Lazarus" (D. 689) a fost început în februarie, fiind urmat de un număr de lucrări mai mici, precum imnul „Der 23. Psalm” (D. 706), octetul „Gesang der Geister über den Wassern" ( D. 714), Cvartetul în Do minor (D. 703
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse dansuri, dar și lucrări pentru două piane. Deține peste 50 de lucrări camerale, incluzând unele lucrări fragmentate. În repertoriul de muzică sacră și-a adus contribuția cu 7 mise, un oratoriu și un recviem, printre alte părți de misă și numeroase compoziții mai mici. A finalizat doar 7 din cele 20 de lucrări scenice pe care și-i le-a propus. Apetitul de a experimenta s-a manifestat la Schubert în
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
(în italiană: Filippo Neri; n. 21 iulie 1515, Florența — d. 26 mai 1595, Roma) a fost un preot catolic fondator al Congregației Oratoriului; este venerat ca sfânt în Biserica Catolică. S-a născut la Florența într-un cartier de periferie numit "S. Pier Gattolino". Părinții săi, Lucrezia da Mosciano, fiica unui tâmplar, și Francisc Neri, notar, pasionat de alchimie, descendent dintr-o modestă
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
sfat sau direcție spirituală. În timp ce alți preoți cultivau practica desei împărtășanii, el privilegia sacramentul spovedaniei, bine făcute. Aștepta mereu la spovadă și nu pleca nicăieri decât pentru necesități grave sau cerințe ale carității aproapelui. Unul din fii săi, ai Congregației Oratoriului, devenit cardinal, Cesare Baronio, scria despre el că "nu ar fi generat un așa mare număr de fii în Cristos, dacă nu i-ar fi înconjurat de stimă și de afect și, nutrind pe fiecare cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
care bătea apropouri sfinte și adaptate la persoană. Colocviul pe care îl începea în confesional îl continua și afară. Această întâlnire simplă, informală cu tinerii deveni tot mai deasă și se mări până a forma un grup care constitui începutul Oratoriului. În aceste întâlniri se vorbea despre disprețul spiritului acestei lumi, de frumusețea virtuții, de premiul celor buni. Această intuiție, Oratoriul, Filip o dori fără reguli: voia spontaneitatea și simplitatea pentru ca toți cei care participă să se simtă în largul lor
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
întâlnire simplă, informală cu tinerii deveni tot mai deasă și se mări până a forma un grup care constitui începutul Oratoriului. În aceste întâlniri se vorbea despre disprețul spiritului acestei lumi, de frumusețea virtuții, de premiul celor buni. Această intuiție, Oratoriul, Filip o dori fără reguli: voia spontaneitatea și simplitatea pentru ca toți cei care participă să se simtă în largul lor, înconjurați de prietenie și de afect, în efortul comun de a fi mai buni. Avea o vorbă pe care o
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
Fiți buni, dacă puteți. Dacă nu, atunci săriți, strigați, numai păcate să nu faceți." După înmulțirea numărului de participanți, va transfera întâlnirile mai întâi în podul bisericii iar mai apoi în biserică și va da totuși anumite reguli pentru desfășurarea Oratoriului: lectura devotă, discursuri exortatorii, cântece de laude, etc. Intervențiile sale vor fi scurte și măsurate și nu va vorbi niciodată de la catedră; animatorii adunărilor erau tinerii și laicii. Însă acest tip de apostolat era legat de carisma persoanei lui Filip
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
ei o stimă și prietenie reciprocă. Filip insistă ca Borromeo să accepte episcopatul la Milano pentru a împlini reforma și în acest mare oraș. Devenit episcop de Milano Carlo insistă timp de mai mulți ani ca Filip să își mute Oratoriul de la Roma la Milano însă fără succes. Între timp, în 1564, după puternice insistențe a guvernatorilor din Florența la care se adăugară și cele din curia romană, Filip fu obligat să accepte responsabilitatea bisericii florentine în Roma, "S. Giovanni" (numită
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
dedicându-se la toate activitățile de gospodărie care erau necesare. În 1574 florentini, mândri că biserica S. Giovanni prin zelul preoților devenise un punct de referință în Roma, construiră un edificiu pentru a adăposti numeroasele persoane care participau la practicile Oratoriului. Filip dorea însă o biserică care să fie numai a sa. Printr-o discretă preparare, papa Grigore al XIII-lea (Ugo Boncompagni, 1572-1585), în 15 iulie 1575, publică o bulă, "Copiosus in misericordia Dominus", prin care îi conferi biserica parohială
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]