381 matches
-
Seng, atunci trei bilete pentru spectacolul de la miezul nopții, te rog. Ce film ziceai că e? Fluturii Îndrăgostiți. Pe-aici, vă rog, dumneavoastră nu trebuie să plătiți. Ba sigur că plătim! Vă rog, domnișoară Farah, nu mai vorbiți de asta! Orbecăind prin Întunericul sălii, Johan se instală Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul făcut de cei care spărgeau fără Întrerupere semințe de dovleac și le scuipau cojile pe podea. Lui i se păru că aude picăturile de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și a revenit acasă pe drumul de țarină ce trecea pe la capătul grădinii sale. S-a furișat orbecăind în podul grajdului direct din standoală și și-a luat în vizor întreaga bătătură și casa de vizavi. La un moment de liniște apăsătoare, s-a auzit clempușul porții abia atins de clanța mobilă și în ogradă a pătruns mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de metri în fața noastră și ne deschide drumul. Așa, frate, așa. Ia uite ce bărbat accelerat. Așa te vreau. Și-a recăpătat siguranța de sine. I s-a ridicat puțin și bărbia aia perfectă. Îi văd protuberanța. Acum nu mai orbecăie în necunoscut. Are un sclav, care îi lumi nează calea cu lămpașul. Acul vitezometrului a ajuns la 120 km/h și el se simte din ce în ce mai sigur pe comenzile mașinii. Șaizeci înmulțit cu doi egal o sută douăzeci, asta înseamnă că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dimineața. Cavanosa tușește asurzitor și se trezește și tusea continuă să-i muște pieptul și nu-l lasă să respire. Cade din pat și se târăște horcăind până pe holul pustiu. Mâinile lui se înalță rugător spre pereții casei și pipăie orbecăind în căutarea unui întrerupător, pe care în sfârșit îl găsește și îl apasă. Pe hol se face lumină. Cavanosa ajunge în baie, în patru labe, și capul lui se apleacă în closet și Cavanosa vomită chea guri de sânge și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l privească sau să-i vorbească, pentru a-l însoți apoi în cine știe ce alt drum bizar prin noaptea de catran a orașului. "Ce soartă de câine!" se gândea Carol, simțindu-l pe Filip pe întuneric, bălăbănindu-se de somn și orbecăind prin cameră. Dar nu era nici o urmă de milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Învățătura sa despre adevărul ultim și adevărul prim la mănăstirea Golia. Nu avu Însă nici el prea mult succes. Starețul Pafnutie, arătându-i crucea, spuse: „Aceasta-i singura cale ce duce spre lumina lui Hristos... Învățătura ta te face să orbecăiești ca o cârtiță prin bezna răspândită În lume de Îngerii lui Lucifer...” „Mergând pe drumul nostru, noi vrem să atingem nemurirea. Și nu numai atât, intenționăm să-i Înviem, unul câte unul, pe toți morții din mormânt... Să unim lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și generos ar fi, nu le poate conferi decât un anumit mod de a percepe realitatea? Cum ar putea Înțelege bărbatul femeia și femeia bărbatul odată ce-și Închipuie că simțirea unuia e identică cu a celuilalt? Spirtul lui Noimann orbecăia acum În trupul Mathildei și ar fi vrut ca și spiritul ei să-i bântuie trupul. El era bărbatul și femeia, dar femeia care-l obseda rămânea totuși departe de el, undeva la capătul labirintului, unde era imposibil de pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un singur simț. Sus, jos. Jos, sus. Când nu există nici sus, nici jos. Nici dreapta, nici stânga. Nici Înainte, nici Înapoi. Carne palpitând În carne. Noimann Înainta prin Noimann. El era cârtița și galeria săpată de ea, prin care orbecăia, Încercând să iasă la lumină. Lumina Însă Însemna sfârșitul. Cât dura călătoria asta? Spațiul orb anihilase timpul. Timpul anihilase distanța dintre un eu și celălalt eu. Fusese el și ea. Noimann și Mathilda, fără a fi nici Noimann, nici Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cunoști corpul la un alt nivel decât cel fizic este greu, tare greu și te învârți într-un cerc vicios și foarte periculos. Te dai cu capul de toate necunoscutele și devii o victimă sigură a bolii. A trebuit să orbecăiesc așa în necunoscut mulți ani și când am văzut că nu mă fac bine, m-a apucat disperarea și la urmă m-am dat bătută, am acceptat că nu mai am nici o șansă, am devenit o victimă și libertatea mea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să sintetizez câteva aspecte mai importante, care au contribuit la renașterea mea ca ființă. Sunt foarte fericită că am reușit să scriu câteva din experiențele mele și rezultatele spectaculoase pe care le-am avut, încât doresc ca toți cei care orbecăiesc în întunericul incertitudinii și bolii, să mă contacteze pentru mai multe detalii. E debusolant să trăiești în confuzie, frică și ne știință. Nu suntem învațați nimic în școlile pe care le facem, educația primită nu ne ajută să fim puternici
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care am trecut ca de niște vise. O singură dată am stat în fața primejdiei cu simțurile neațipite. Asta s-a întîmplat demult, în copilărie. Mă pierdusem într-o pădure din care nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se îndesească. Atunci ne-am văzut nevoiți să renunțăm. Orbecăind, nimeream în mărăcini tot timpul. Încotro ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se miște, să se întindă spre mine. Uneori câte o picătură de apă îmi sărea în obraz sau pe mâini și atunci tresăream ca mușcat. M-am hotărât să caut ușa peșterii. Poate n-o blocaseră cu drugul de fier. Orbecăind, m-am îndreptat spre perete, retrăgîndu-mă de câte ori mă loveam de vreo stalactită sau vreo stalagmită. În cele din urmă am reușit să ajung. Pe peretele peșterii curgea o perdea subțire de apă. Am început să merg de-a lungul lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]