2,543 matches
-
de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În viață când făcea ceva Întru totul conștient de ceea ce dorește să obțină. S-a ridicat din pat și a tras perdelele. Z le Închisese probabil Înainte de plecare ca să-l ferească de lumina crudă a dimineții. Lumina bruscă l-a orbit. S-a uitat apoi de jur Împrejur prin cameră. Erau lucruri pe care nu le observase În starea de extenuare din seara dinainte: un afiș cu Che Guevara fixat pe un panou de plută, lângă fotografia unui actor de cinema
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în ziua când îmbrăcase rochia de mireasă. Pe urmă traversase o perioadă de ambetare, timp în care el se întorsese cu totul la colecțiile lui de timbre, la tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce zici, nu-i bun? Iar el cerceta cu răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei, parcă de aia orbește omul! Ce simplu era să ți se spună: Uite că s-a făcut seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei, parcă de aia orbește omul! Ce simplu era să ți se spună: Uite că s-a făcut seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut timpul? Și să gândească, uite că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o vreme, își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. La început soarele o orbi, pe urmă începu să perceapă oameni, pălării, mingi, saltele, zgomotul mării. Avea un apăsător sentiment de pierdere a cuiva drag, apropiat. Se întoarse pe cearșaf, așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi, rece ca gheața.Stătu nemișcată cu ochii în larg. Se simțea fără apărare. Era foarte important ca ea să aparțină altui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
carte că, înainte de a ajunge în viitor, trebuie să treci pe tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns pe pământ, dar în anul 2220. Trăiau oameni, erau case. Am intrat în orașul meu natal
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la capătul unei examinări severe a Înfățișării fiului ei. Mănâncă la Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pédurea este bogéția noastré, Vladimir Ilici! - Foarte bine faceți, Macarîci, foarte bine. Și sé-i Învéțați și pe ceilalți sé facé la fel. 50tc "50" În pédure pérea cé nu-i nimeni. Ajunși la margine, Vladimir Ilici și Macarîci, au fost orbiți la Început de puterea soarelui de mai, dar dupé ce ochii li s-au obișnuit, lumina téioasé de mai Înainte, s-a transformat În sursé de célduré și plécere. Ei au trecut drumul și au pornit prin grîu, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
M. ANGHEL Lucian PETRESCU Valeriu TUDOR Textul fiecărei prezentări din acest volum a fost întocmit de către persoana în cauză SITE INTERNET: www.asociatiadiplomatilordinromania.ro. DIPLOMAȚI AI ROMÂNIEI Ediția a IIa revăzută și adăugită EDITURA JUNIMEA IAȘI 2007 Moto: Urbi et Orbi: "Redde Caesari quae sunt Caesaris" PRIMA VERBA Intitulat "Diplomați ai României ", volumul de față se află la cea de-a două ediție, fiind folosit în cea mai mare parte, ceea ce există în prima sa ediție, cu excepția unor dezvoltări-completări și reformulări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în variantă sovietică. "Conștiința etnică românească se educă prin Moskfilm" se prefăcea a glumi Iordan. Dragostea e oarbă. Da, te orbește pînă la a nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu le-ai vedea în mod normal. Iordan n-a vrut să fie cocor§§, cum îi poreclise pe emigranți. N-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-acasă cînd a apărut cățelul Zgăvîrdici. Pînă nu l-am dat, nu s-a-ntors. Ei, cum fata? Mîța, mamă dragă, nu fata. O musculiță încleiată de marginea paharului ajunge în burta mare cît inima lui, mare cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu l-am dat, nu s-a-ntors. Ei, cum fata? Mîța, mamă dragă, nu fata. O musculiță încleiată de marginea paharului ajunge în burta mare cît inima lui, mare cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină cu prostiile. Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles c-o să rămînă. Așa a și fost. Dar s-a întors, a reînălțat casa, hălăduiește acolo, dacă a hălădui e verbul potrivit pentru un pictor care orbește. Ne-am instalat pe malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vasari povestește că Paolo Ucello s-a căsătorit cu o fată de 19 ani, el avînd 57 sau 59. Au făcut doi copii. Pentru un împătimit al perspectivei, ce perspectivă! Mai grozavă decît a tuturor maeștrilor italieni ai perspectivei. O să orbești? Domnul rănește pe cine iubește. Piero de la Francesca a murit orb și cu ce privire limpede a pictat-o pe Fecioara cu ou de struț; în ce lumină a așezat-o pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai să te trezești într-un șanț cu glezna scrântită. Hinchipunul încă se mai ține de șotii; chiar și în nopțile cu lună îți iese la drum de seară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă ajute. Copiii sunt tentați să trișeze... Ei mi-ar fi spus; dar nu e niciunul în jur! Ei m-ar fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând mereu să precipite jocul... Ploaia contenește și lumina asta foarte puternică mă orbește... Mă trezesc brusc. Ploaia bate în acoperiș. Îmi schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea intra doar cu costume de cosmonaut. Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să guști din licoarea absolutului, deși el e atât de aproape, dar suntem orbi, el cântă, dar suntem surzi, el se retrage hotărât, dar se ascunde, așa cum te ascunzi Tu, Cel părăsit, Doamne, cât Ești de singur! Nu sunt singur, Mioara, sunt cu tine. Doamne, scrie Tine cu litera mare! Așa am să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate într-o curbă care se dovedea a fi cerc, asemenea celui astronomic, care după ciorchini de vremi se întoarce de unde a plecat. Pentru că timpul-energie e curb, iar Cuvântul este una dintre cifrele Creației. Mioara își acoperi fața cu voalul, orbită de frumusețea adevărului. Dacă există ceva dincolo de toate, pe cine reprezintă? Pe cine trăiește? (Cu siguranță acum era în Iad, fiindcă era îmbrăcată cu perdeaua albă, așezată deocamdată ca o pelerină pe umeri, tiparele urmând a lua forma dorită.) Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]