361 matches
-
de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna. Ee-heee, și d-atunci, câte și mai câte cozi, parcă tot la cozi am stat, toată viața... Și numa când se crapă de-a binelea de ziuă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras și moartea, urmată la câteva luni după nunta unicei sale odrasle... Domnișoara Maria, de altfel, își binemeritase norocul. Fusese fată cuminte, așezată, fără fumuri și cu mare credință în Dumnezeu. Rămasă orfană de mamă, a crescut în internatul de fete din Sibiu. Acolo, în preajma examenului de clasa a șasea liceală, în familia directoarei, a făcut cunoștință cu Iosif Bologa, care, peste o săptămână și fără a-i spune ei măcar o vorbă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur și simplu alături de ea, îi înlănțui trupul cu brațele mele, plânsul meu se confundă cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca două surori gemene rămase orfane în urma unei catastrofe. Dar avem mamă. Dimineața ne trezim în miros de cafea tare, salată proaspătă și omletă, și amândouă, care de zile întregi nu mai mâncaserăm, ne năpustim asupra mesei, chicotind ca niște prietene care și-au dezvăluit în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deși e sută la sută musulman... Sau greșesc cumva? Nu e musulman? — Sigur că e, l-a corectat imediat Riza Selim Kazanci. Elhamdulillah. Pentru o clipă i-a trecut prin cap să-i destăinuie funcționarului că mama băiatului era o orfană armeană convertită la islamism și că ar fi un gest frumos față de ea să-i pună numele ăsta, Însă ceva dinăuntrul lui i-a spus că era mai bine să țină informația aia pentru el. — Ei bine, atunci, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce obraz moale ai, zicea ea. Parcă-s niște obraji de fată... De ce te uiți așa la mine... Și el râdea arătându-și dinții albi și ascuțiți, și se pleca domol spre ea, cu o sărutare pătimașă. Tudorița lui Rusu, orfană de mamă, crescuse singură prin străini, fără dragostea tatălui, fără dragostea nimănui. Singură, cum se pricepea și cum încet-încet învățase, ducea cu amar, cu ceea ce rămânea din puțina leafă a picherului, casa. Răbdase de foame și de frig, plânsese pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spun? De ce să-ți spun? Ți-a fost vreodată milă de mine? M-ai îngrijit? mi-ai dat ce-mi trebuie? ai căutat să mă gospodărești? ce mi-ai făcut? M-ai lăsat așa să trăiesc în lume ca o orfană!... Se opri dintrodată, izbită; greutatea cumplită a pumnului îi zgudui oasele capului; ochii i se umplură de sânge. —Aista-i răspunsul tău, ticăloaso? Așa? Vra să zică-i adevărat? E adevărat?... Și cu ochii spărioși, crescuți pe fața întunecoasă, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai mângâiat. DE ȚI-AM GREȘIT De ți-am greșit copile, te rog tu mă iartă Mama și cu fiul se-mpacă viața toată Sunt om ca și oricare, sunt plină de păcat, Din dragoste greșind poate te-am supărat. Orfană am fost atunci și mi-a fost foarte greu Când tu mi-ai spus copile ce mult ți-am greșit eu, Lacrimi - pârâu vărsam pe ascuns la nesfârșit Și n-am să știu vreodată eu unde ți- am greșit. Copil
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
17 iunie 1901, în familia unui ofițer de carieră, Evgheni Brjozovski. Mama ei provenea dintr-o veche familie aristocratică, al cărei arbore genealogic cobora adânc în istoria Rusiei imperiale. Printre strămoșii săi figura chiar țarul Boris Godunov (1598 1605). Rămasă orfană de mamă în anul 1912, Nadia urmează liceul din Harkov până în 1917, când moare și tatăl ei. La acea dată, Evgheni Brjozovski era general de cavalerie. Câteva luni mai târziu, izbucnește revoluția bolșevică. Ajutată de fosta ordonanță a tatălui său
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
râvnit îndrăgostit al scenelor lirice. Cucerit de calitățile tânărului tenor, Luciano Pavarotti îl numește „moștenitorul” său. În culmea gloriei, trăiește o zdrobitoare dramă: în timp ce el cânta la Orange pentru 10 000 de audienți, soția sa Florence se stinge, lăsând-o orfană pe micuța Ornella. În toamna lui 1993, Roberto Alagna o reîntâlnește pe Angela Gheorghiu cu care cântase în 1992, la Londra, „Boema”. Ea, stea strălucitoare într-o galaxie a singurătății personale, el încă suferind. O iubire romantică, tandră, fierbinte și
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
luate din poezie, istorie, tradiție, biografie, cinema, jurnalism, reclamă. După cum a indicat Marx... Dar nu spuse ce a indicat Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră. Nu se atinsese de mâncare. — Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea, din ce În ce mai tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
barbișonul. Z, am strigat eu, ultima literă a alfabetului, necunoscută, misterioasă, aproape nefolosită! Titlul ideal. — Vezi tu, Awie e poetul nostru, l-a prezentat Z. — Z e la coada alfabetului, o literă singuratică, fără viitor, părăsită de toate celelalte. E orfana alfabetului, ție trebuie să ți se pară titlul potrivit, i-a spus lui Adam și i-a Împins un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ghipsul, împreună cu alte statuete de înălțime medie, mi-a fost în asemenea măsură indiferent, încât la următoarea mutare în alt oraș, la sfârșitul lui ‘52, l-am abandonat în atelier, după care unul dintre colegii mei a luat-o pe orfana de aproape un metru la el acasă. Abia peste un deceniu, când aveam deja nume, renume și bani destui, m-a căutat, iar o variantă în bronz a putut să-i asigure statuetei supraviețuirea. Cam la fel s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine, dar poate mai era ceva, și uite ce cred: spuneam că erau două fete la școala normală din Galați, una, Sâbev, o elevă strălucită la învățătură, dar urâțică, aproape urâtă de tot. A doua era Locvinov Matrona care era orfană de tată. Fusese îndrumată de către inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de normală. Mai avea o soră și un frate și mai mare care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a doua căsătorie a mamei, o nouă încercare pentru toate sufletele
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Majestate, dânsul nu mai e căpitan...a fost de gradat... Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mul țumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-o cimotie de nevoiași, i se îngăduise să o ia de nevastă pe Petronia, cea cu ochii precum două medalii aurii, dar pururea înlăcrimați, fiind orfană de ambii părinți și cu cei doi frați mai mari, pierduți în imensa vrăjmășie a războiului. Numai fratele mai mare, Iuga, după lungi și răscolitoare amânări, apăruse pe neașteptate în Goldana, unde, în vreme ce caravana cinematografică și toată suflarea omenească proslăveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și celorlalți, năravurile și apucăturile... POSACUL: Să treci, domniță, de hotarele lor, și să poposești tocma în țara lui Gând-Împărat. Să te oprești la pragul lui și, fără a arăta cine ești anume, să ceri milă și ocrotire, ca o orfană sărmană, rătăcită în lume. Să te porți cuviincios, așa cum ți-e firea, și să nu-ți pierzi răbdarea și nădejdea. Și mai ales să nu uiți că aici, acasă, n-am să încetez a lucra pentru întoarcerea domniei tale, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
satul Murani, de lângă Vin ga. Mama era din Blandiana, o comună la câțiva kilometri de Vințul de Jos, spre munte. Tata a făcut teologia și Dreptul la Cern ăuți, dar eu îl țin minte doar ca preot. Mama a rămas orfană la 17 ani, c u cinci frați mai mici, pe care i‐ a crescut, așa cum mai târziu ne‐ a crescut pe mine și pe sora mea muncind ca expert contabil. Toți bunicii me i au fost țărani.” Convorbire realizată de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spus povestea, acum plec <maya>: mai stai, te rog. Nimeni nu mi-a spus povești <victor50>: am avut o prietenă <maya>: chiar? <victor50>: cum altfel? hei, am fost și eu tinar! <victor50>: și nu întotdeauna urit <maya>: <victor50>: ea era orfana. Nu ii spusese nimeni povești <victor50>: mai mult în joacă, am inceput să îi spun eu <maya>: chiar? <victor50>: da. Trei ani! În fiecare zi una. Poate peste 1001 <maya>: și nu te-a iubit? <victor50>: ba da <maya>: unde
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să se sinucidă! Pentru o sticlă de băutură! Nu o sa o iert niciodată! Așa era, ea nu stia să ierte. Pe cumnată-sa nu o ierta de mult, de când îi dăduse o palmă la fund, pe când era încă fetiță, orfana. Cumnată o avea în grijă, tatăl ei era mai mult pe drumuri, lucra la IRTA. Cine mai știe de ce dăduse în ea - dar a cunoscut cineva copil cuminte? Nu a iertat-o nici pe prietena ei. Colega de școală, vecina
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ascuns strălucirea minții pentru bucuriile Înșelătoare ale unei vieți mediocre. I se strânge inima atât de tare pentru că se gândește la Ana Maria, care, probabil, nici nu a avut de ales? — ...Anton era vărul fetei de care eram Îndrăgostit, o orfană de război, cu câțiva ani mai mare ca noi, rudă depărtată a familiei Dobrotă, care o adoptase. Vizitele În casa lor erau un chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a adolescenței. Verișoara băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună educație muzicală, Începuse să se vorbească despre talentul ei și i se prevestea o carieră frumoasă. E prea mult dacă spui că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu era așa de frumoasă. în timp ce eu eram așa de drăguță și nu aveam pe nimeni. M-am învârtit prin cameră, încercând să pierd timpul și să-mi construiesc o aură de orfană. Speram ca cineva să se uite la mine, iar eu să pot să zâmbesc plină de curaj. Voiam ca toată lumea să se întrebe de ce nu aveam nici un vizitator, să-și dea coate și să se întrebe unii pe ceilalți „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pierdută în lume ca Tom Degețel în pădure. Eram fără părinți, fără sora mea, singură în fața pericolului. Într-adevăr, cât au trăit, prietenele mele m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o elevă tot atât de infer nală și de greu de suportat ca și mine. Apoi înteme
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de opt ani și nu-și amintește nimic din acea zi. - Probabil era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și cam asta era tot ce se știa despre copilăria Bilhei. Bilha era orfana familiei. Ultima fiică născută din sămânța lui Laban, era copilul unei sclave pe nume Tefnut - o negresă micuță care a fugit într-o noapte când Bilha era deja suficient de mare ca să știe că a fost abandonată. - Niciodată n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]