389 matches
-
ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri subterane, peșteri ascunse. Unul dintre cei mai de seama adepți ai curentului orfic a fost
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri subterane, peșteri ascunse. Unul dintre cei mai de seama adepți ai curentului orfic a fost renumitul matematician și „primul filosof” al Greciei Pitagora. El a lăsat mai multe interdicții, dintre care una care își are sursa în mitul lui Orfeu: „Când ai plecat de acasă undeva, să nu privești înapoi, căci se iau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
săi ce alcătuiau divinitatea. Cântul său a facut să vibreze sceptrul lui Hades și al Persefonei, însa nu a putut evita cea de-a doua moarte a preaiubitei sale soții. Aici își spune cuvântul Destinul. Mitul destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni în desfășurarea acestuia. Chiar în perceptele lăsate de Orfeu, destinul era „de neînduplecat”. Grecia cunoaște mai mulți poeți orfici, despre care Aristofan spune în “Broaștele”o parodie la operele homerice următoarele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sale soții. Aici își spune cuvântul Destinul. Mitul destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni în desfășurarea acestuia. Chiar în perceptele lăsate de Orfeu, destinul era „de neînduplecat”. Grecia cunoaște mai mulți poeți orfici, despre care Aristofan spune în “Broaștele”o parodie la operele homerice următoarele: „Ceremonii de inițiere-n misterele sfinte Ne-a arătat Orfeu, și cum de crime Să ne ferim; Musaios, leacuri tămăduitoare De boli și ce anume sunt oracolele...” Musaios
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mor, n-am să mor în întregime/ Va sta opera mea-n veșnicii, pură și fără mormânt” Ode, 3, 20) la poemele lui Shakespeare („Nici marmuri, nici sculpturi de aur grele/Nu vor trăi cât mândrele-mi poeme”Sonet), mitul orfic a devenit motiv liric al permanenței. Gloria lui Orfeu o regăsim în poemele lui Petrarca, Michelangelo, Herrera, Ronsand Camoes, Spenser Tasso, Campanella, Lermontov, Byron, Baudelaire, Boileau, Verlaine. Creatorii au valorificat liric mitul lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
le ingîană ca și cum, de le-ar spune, le-ar pierde. Nemaiștiind în vechi lumine (o, îndoieli atîte cernu-l!)etern din urma-i, cine vine: Eurydice sau Infernul?!”(Nicolaie Dabija) Balada Miorița, prin ceea ce transmite, comunică, seamănă cu un poem orfic. Resemnarea în fața Destinului, dragostea pentru Natură, seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița Infernului, în ambele cazuri participând elemente orfice. Orficii priveau actul morții ca o eliberare a sufletului dintr-o “temniță”, o ușurare în favoarea fericirii căutată după moarte, și aceasta cu condiția de a-și fi îndeplinit sarcinile pe pământ. Moarteanuntă din balada Miorița este prezentă și în tradiția noastră
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și aceasta cu condiția de a-și fi îndeplinit sarcinile pe pământ. Moarteanuntă din balada Miorița este prezentă și în tradiția noastră populară. Tinerii și tinerele care mor înainte de căsătorie, li se face “nuntă” în aceeași zi cu înmormântarea. Obicei orfic care ne duce cu gândul la vechiul mit, cu nimfa Eurydice, care pășește în Hades chiar în ziua nunții sale. În Miorița, Orfeu este înlocuit cu păstorul care își “privește” moartea, resemnându-se. Astfel, Destinul urmează a fi îndeplinit. „Ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
își dorește „Fluieraș de fag” la cap. „Iar la cap să-mi pui Fluieraș de fag, Multe zice cu drag! Fluieraș de os, Multe zice duios! Fluieraș de soc, Multe zice cu foc!” Conceptul din Miorița se aseamănă cu principiile orficilor, care vorbeau și traca. Savanții consideră albaneza de astăzi un dialect trac, explicându-se elementele comune cu limba noastră. Balada Miorița păstrează o mare parte din aceste cuvinte, care au contribuit la formarea vocabularului român: „baci” („draguțele baceîn albanezăbac), „fluier
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gestul creativ. în fond, Dupa melci e și o verificare tragică a puterii Logosului ca o privire înapoi după Eurydice”<ref id=”31”>ibidem, p. 116</ref> în aceasta creație literară, descantecul copilului pare a fi o metamorfoză a cântecului orfic, ce poate transfigura lumea. „Micul Demiurg” și Orfeu, victime ale păcatului originar, supuși greșelii specifice firii umane. încă din cele mai vechi timpuri, umanitatea a experimentat pe propria ființă consecințele nerespectării unei legi fundamentale cosmice: cunoașterea este interzisă aprioric. Orfeu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
toți zeii și oamenii" (după traducerea lui P. Mazon). Tema mitică a "frânghiei de aur" a dat loc la nenumărate interpretări, de la Platon, prin Pseudo-Dionisie Areopagitul, până în secolul al XVIII-lea13. Dar ceea ce ne interesează este faptul că, după un poem orfic, Theogonia rapsodică, Zeus o întreabă pe zeița primordială Nyx (Noaptea) cum să-și întemeieze "trufașa sa împărăție asupra nemuritorilor" și, mai ales, cum să organizeze Cosmosul astfel încât "totul să fie una și părțile distincte". Noaptea îl învață fundamentele cosmologiei, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arătat la Delfi mormântul lui Dionysos; se vorbea, de asemenea, de moartea sa la Argos. De altfel, atunci când Dionysos era invocat din adâncul mării (Plutarh, De Iside, 35), în ritualul de la Argive. El revenea din lumea morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a ideii, ce distruge orice individualitate a impresiei [s.n.]12. Eureka da expresie năzuinței lui Poe de a construi "un poem al universului", o operă completă, care să ofere o "explicație orfica a Terrei", cu ar spune Stéphane Mallarmé13. Reflecțiile sale asupra "universului material și spiritual" (the material and spiritual Universe)14 se află într-o legătură strânsă, cu teoria să estetică, iar acest lucru presupune să înțelegem spațiul, pe care poemul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
redobândească apartenența lui organică la cosmos, pe care apoi să le creeze în cititor. Poezie și cunoaștere "Artă este, cu siguranta, o viziune mai directă a realității." Henri Bergson. În "Puterea cuvintelor", apologul, în care poetul american ajunge aproape de comprehensiunea orfica a lumii - "prin glasul meu am dat viața acestei stele neobișnuite" - "I spoke it [this wild star] into birth"1 - dar, mai ales, în "Revelația mesmerică", Edgar Poe sugerează că înțelegerea "angelica", i.e., poetica, cea în care omul, trecut prin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest lucru: accedere, prin mijlocirea Verbului, la Realitatea Ultima, nu doar o aparentă înșelătoare. Avem de a face cu două ipostaze diferite ale aceluiași model orfic. Și Poe și Barbu știu că doar el, Poetul, poate călători în lumea de dincolo și să ne aducă, de acolo, lumină, armonia și ordinea ei, să le dea formă și, în felul acesta, o viață nouă. Orfeul poesc coboară
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
115, 118, 124, 125, 136, 151, 158, 159, 175, 176 odisee, 160 Oinos, 81 om, 28, 56, 59, 70, 73, 90, 105, 106, 149, 152, 160, 182 opera, 21, 32, 105, 125, 132, 134, 136, 140, 146, 150, 171, 183 orfic, 177 original, 23, 47, 71, 73, 87, 89, 100, 101, 116, 120, 126, 137, 156, 167, 181, 182 Ostrom, John Ward, 18, 203 P percepție, 53, 62, 82, 134, 142, 172 Phaedrus, 79, 86, 107, 204 Philippide, Alexandru, 13, 40
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
strînse sub umbra blestematei numită Militia Cristi nu au suferit niciodată de rușine, cinste, bună cuviință sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
singura politică eficace la îndemâna celor din exil. Pozițiile tradiționale sunt răsturnate: în centrul concret al istoriei nu se mai află politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare politică; Adrian își încredințează mesajul Leanei care îl "cântă" în cârciumi și grădini
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lapsus, apoi altul, apoi amnezia"522. I. P. Culianu vedea în analiza acestei nuvele revelarea artei poetice a lui Eliade și a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile societății umane"523. Nuvela dezvăluie tehnica mistagogică a lui Eliade, mitul fiind "o funcție a decalajului" (tip de exegeză care se aplică aproape în întregime prozei lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anumită viață asociată"539. Ceea ce se imită din producția populară nu sunt formele, expresiile, realizările, ci tehnica și izvorul 540 - gestul, tehnica prin care au fost realizate aceste creații. Simpla desfășurare dramatică a unei legende populare actualizează fantasticul ei541). Mesajul orfic presupune retrăirea mitului; de aceea, "Leana își însoțește cântecul cu o poveste despre poetul iubit și căutat, iar această poveste este înregistrată și amplificată de memoria colectivă, de unde elitele o vor culege ca pe un nou mit"542. Văduva este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Rai numele este o modalitate transparentă de redare a frumuseții și măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte la Dionis, Una, "fata verde" "care-și ardică struna" este o imagine evidentă a lui Orfeu dând glas muzicii, "orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic al Leanei, cunoscut doar de Adrian. Ea se arată celorlalți sub numele ei de împrumut "pentru păcatele mele". În final, recunoașterea prin reflectare (Leana-Îngerul Morții, Adrian-Îngerul Morții) este anticipată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în nuvelă" și adăugate cunoscutului scenariu mitologic al lui Orfeu, sensuri care trebuie privite într-un context mitologic mult mai larg ("poetul trebuie să ia în considerație și mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator". Din acest punct de vedere, Adrian trebuie pus în relație mai degrabă cu Dionysos, băutura fiind un atribut al acestuia, "o cale de i-limitare a ființei" și nu cu orficii care trebuiau să evite apa Lethei, căci sufletele lor nu se mai întrupează; de aici rezultă structura ambivalentă a personajului, deopotrivă profet al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]