1,604 matches
-
această căsătorie... Ba nu, ceea ce făcea el acum mi se părea incredibil, un alt Petrică, nu înțelegeam acest infantilism care în conviețuirea cu mine nu se manifesta, ca să-l pot ajuta să scape de el, era normal, stăpân pe sine, orgolios, bățos și deodată clic! din nou fuga acasă, fără să mă prevină, fără să-mi explice... (<Bravo, Matilda! Pac! Clic!>) Bineînțeles că am pus iar mâna pe telefon. Bineînțeles îmi răspunde taică-său, care îmi șoptește la aparat, cu imensă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o altă femeie, îl văzui eu însumi cu ea plimbîndu-se pe bulevardul cel mare, mă oprii, el mă prezentă încîntat cu măsură, fiindcă femeia era într-adevăr frumoasă, și nu se sfia să-și arate printr-o gravitate supusă și orgolioasă dragostea ei pentru el, și în sfârșit îl auzii că îmi spune: Chestia aia se va aranja rapid". Nici pomeneală că s-ar fi convins că eu o iubeam pe Matilda, vrusese doar să se aranjeze el însuși. Matilda nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o privească în față și să-i sondeze adevăratul chip? Partidul unic! Unitatea partidului! Asta era zeița în numele căreia ci înșiși îi trimiseseră pe lumea cealaltă pe socialiștii revoluționari (S.R.) și pe menșevici... Asta era istoria, consumată demult, când eu, orgolios, îmi chinuiam mama fără să bănuiesc că suflul ei, al acestei istorii fabuloase, avea sa se apropie de ființa mea intimă și să mă confrunte cu ideile ei, cu toate că eu nu eram și nu vroiam să fiu nici un Buharin, nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu-l puteau înșela, ghicite în privirea femeii iubite. Cei fără experiență se duc spre ea, fără să-și dea seama că acea privire e o cursă în care trebuie să cazi, pentru a fi mai bine lovit, cei orgolioși rămân pe loc bănuitori, bănuială care li se confirmă. Eu m-am dus spre ea și am primit lovitura. "Nu te apropia, mi-a strigat, și te rog să pleci. Pleacă, mi-a șoptit apoi brusc exasperată, nu pot să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă dacă o aveam, oricum, chiar dacă o aveam (și simțeam că ași putea-o avea), nu-mi puteam îngădui să sfidez toate acestea și înainte de a mă vedea constrâns să renunț la ele, să mă învălui în trufia unei singurătăți orgolioase. Fără să ajung să semăn cu Acojocăriței, trebuia să învăț să duc un trai dur cu Matilda, până la marginea posibilului. Eram însă departe de a avea sentimentul că totul ar fi pierdut. La urma urmei, gândeam, această labilitate a stărilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dătătoare de liniște, pace adâncă între două inimi înstrăinate, dar care s-au iubit odată, discuția mă lăsă cu un sentiment turbure că eram amenințat fără scăpare. Această întîlnire fusese de mult pregătită, mi se propusese ceva și eu respinsesem orgolios această propunere. Acum mi se păreau ridicole replicile mele, ca și întrebările ei dacă o mai iubeam. Dădui în cele din urmă din umeri. Dar duminica următoare găsii ușa închisă. Ieși doar, întru târziu, servitoarea, care îmi spuse că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ele la molia care purta nume de pisică. Erau mai mici ca mine, amândouă din anul întîi, fete de șaptesprezece ani, cum aveam să-mi dau seama mai târziu, niște bănățene... Una blondă cu ochi albaștri, cealaltă o șatenă orgolioasă, dacă pot s-o caracterizez astfel, fiindcă să vezi ce s-a întîmplat... Nu te superi dacă te rog să-mi mai torni și mie puțin vin?" zise cu alt glas, în felul ei exterior, ca și când ne-am fi aflat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bănățene? Chemare care a coincis cu instalarea moliei pe acest post și cu acțiunea de reactualizare a dosarelor în universități. Că Adriana S., blonda cu ochii albaștri, ascunsese că tatăl ei avusese pe vremuri un joagăr, iar Virginia D., șatena orgolioasă, că tatăl ei avusese o moară. Ce puteam să mai zic eu, cu tata, care lucrase mână în mână cu I. G. Farben?! Dar chemările astea încetară și nimeni nu fu exmatriculat. Hm! Gata, a trecut... Într-o zi se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea?... Da, pentru că după ce adunarea s-a amânat, urmând să fie reluată a doua zi când avea să-mi vină rândul și mie și șatenei orgolioase, blonda bănățeană s-a dus la cămin, s-a închis în baie și s-a spânzurat cu cordonul de la capot. Șatena n-a mai așteptat nici ea ziua următoare, a părăsit căminul și a dispărut din oraș. Nu mai știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu, care mă luase drept muncitor-filozof (și care între timp născuse un băiețel, trebuia să aibă acum trei ani), îi șoptește ceva soțului ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adolescență, și până aici n-a fost rău. Nu eu am fost cel mai lovit din epoca mea, dacă am avut timp să fiu și fericit și să-mi realizez (sau cel puțin să cred cu putere în acest lucru) orgolioase proiecte... Cert este că viața mea cu Suzy era, ca a oricărui om fericit, plină, ca să zic așa, de lipsă de spectaculoase evenimente exterioare... Nu când vroiam eu era gravă și patetică, nu când eram eu trist avea ea disponibilități
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-am văzut apărîndu-se cu vehemență, învinuind pe celălalt (și nu totdeauna fără îndreptățire) că i-a determinat să comită violența?! Cea pedepsită de lege, îndeobște cea fizică, fiindcă violența pe care o produce inteligența, și nu neapărat doar cea orgolioasă și care stârnește ura nevindecabilă, nu se pedepsește de lege. Dar de ce? protestează el cu indignare în instanță și începe să spună o istorie încîlcită, cu detalii pentru el decisive, și rămâne cu gura căscată de uluire când judecătorul i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mei, deși sânt și ei foarte reușiți. " Mi-a promis, îmi spuse Matilda după ce se întoarse de la București. "Îl voi feri și de astă dată, a zis, să nu cadă victima unei justiții excesive. Petrini e un tip tare și orgolios. Foarte adesea cei tari sânt mai puțini fericiți în viață decât cei slabi și mai umili", a mai zis el." L-a ferit? mă întreb eu acum. Eu zic că nu! Sau poate că totuși l-a ferit?!... Șase ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cort, ca să privească stupoarea mulțimii adunate în jurul acelui loc împrejmuit; până și automobilele încetinesc, ghicind jocul timpului și miza - scufundarea iminentă, în vreme ce copiii caută mâna tatălui, ca de obicei: nimeni nu râde284. Descoperim în aceste versuri nu atât tentația orgolioasă de a aboli arbitrarul semnului poetic, confundând cuvântul și imaginea, cât mai curând simptomele eșecului, ale neputinței de a ordona evantaiul aparențelor. Sunt semne ale oboselii, ale refuzului de a construi un discurs unitar sau coerent: Dacă așteptarea se prelungește
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și compare cu el. Într-adevăr, toate "notele sale zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o impresionantă rememorare a talentului dirijoral al lui George Enescu), și repede dispăruta „Actorii au cuvântul”, sub acroșajul generic „Azi ne vorbește...”, unde s-au perindat cu amintiri Constantin Maximilian, Constantin Tănase, Dina Cocea, Maria Filotti, G. Storin. Cu satisfacție orgolioasă cititorii sunt anunțați în numărul 357/1945 că ziarul „și-a asigurat colaborarea marelui scriitor și vechiului democrat Gala Galaction, distinsul fruntaș al scrisului românesc și venerabilul slujitor al altarului”, care promite un ciclu de douăsprezece articole-amintiri literare, Povestea cărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.ns.) al Occidentului a fost reprezentat de fizica lui Aristotel", valorificat de arabul Averroes și de scolastul italian Sf. Toma. (13, p. 94) Ulterior, "orgolioasa lume modernă n-avea să fi fost decât o cută (s.ns.) pe suprafața umanității". (13, p. 245) Aderența la mit este susținută de autor prin repetate trimiteri la rolurile jucate de opere literare și eroii fondatori, care au avut
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
paranteze, și, astfel să poată fi uitată orice întrebare neliniștitoare. Nu vrem să indicăm aici cazuri limită, ci o formă destul de comună de cercetare științifică, aparent sigură de sine și resemnată în fața misterului realității, dar care de fapt se agăță orgolios de domenii ale vieții pe care știe să le domine metodologic, în timp ce rămâne descoperită în fața a ceea ce se amăgește că poate uita. «Frumosul risc» al interpretării reînsuflețește discursul, dă elan, lărgește interesele pentru o lume mai amplă decât experiența, în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
regăsește, după câteva numere, într-o exprimare mai poetică: „«Meridianul Timișoara» nu este o linie geografică imaginară, el se vrea o verticală a sufletului românesc”. Scoasă la scurt timp după decembrie ’89, revista reflectă efervescența momentului, multitudinea întrebărilor, cât și orgolioasa conștiință de sine a celui dintâi oraș revoluționar al țării. Editorialele transmit starea de spirit creată de Proclamația de la Timișoara (Revoluția este ținta violenței, În numele Trandafirului, 3/1990, Zile și nopți ale orașului martir), ecoul dezbaterilor din prima adunare liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
primenire intru vechi a termenilor, evident perdanta sub raport conceptual. S-au înregistrat chiar demisii din altminteri incasabilul grup optzecist. Dacă până atunci criticii literări creau categorii (că, iată, }eposu sau că Lefter, care discerne prozaizanții de conceptualizanți și de orgolioșii moraliști), acum se mulțumesc să reșapeze categorii datate. Dintr-o dată, începe să reintre în actualitate expresionismul, cu toate derivatele sale târzii. (Desigur, o referință nelipsita e Munch). Falsă resurecție. Publicistica descoperă gustul conservanților. Parcă dinadins, pentru a arunca și el
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
cea care ne așează deasupra lor, mai mult decât nașterea, înaltele funcții, și chiar talentul". Nu-l intuiți aci pe Cioran? Merg mai departe și vă mărturisesc, că mă regăsesc și eu în Maxima lui La Rochefoucauld, chiar dacă sună prea orgolios să găsesc asemănare cu mine. De ce asemănare? Am fost mirat, de exemplu, că la 72 de ani, până să fie aici traduse cărțile mele, e drept, am avut o anumită faimă de la Radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, am fost
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
extrem de ofertant și fără îndoială revelator este cel de-al doilea ciclu al volumului, Dragă realismule socialist. Aici e singurul loc în care Alice Popescu abandonează resorturile discreției (altminteri atât de caracteristice pentru ea). L-aș numi chiar un ciclu orgolios. O dată pentru că induce o tensiune lirică unui concept, nici măcar general, acesta, ci de-a dreptul istoric și cultural. Despre realismul socialist nu știu să se mai fi scris poezie. (Nici măcar culturnicii deceniului aș șaselea nu s-au gândit, la vremea
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
nimic pe dedesubt./ era frig.” (p. 31). Sau: „dragă realismule socialist,/ și eu, ca și tine:/ am fost omorâți la naștere, sufocați/ cu tăcere” (p. 33). Pe lângă aceste decupaje cu rol de mărturie, merită reprodus un poem (din aceeași serie orgolioasă) exemplar de la un capăt la altul. „realismul socialist privea cum treceau generațiile literare în marș,/ una dupa alta, încolonate din dragoste pentru frumos./ Îl dureau conjunctiva și picioarele după atâta stat drepți,/ cu ochii în soare, de dimineața până la prânz
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]