898 matches
-
de mai bine de o sută de ani pe care desigur oricine o va înțelege. Cam acesta e tonul limbei prozaice și poetice înainte de Eliad. Oricât de lumeț ar fi fost cuprinsul prozei sau versului, stilul avea ceva oncțios, ceva oriental, deși limba e {EminescuOpXII 414} îndealmintrelea foarte frumoasă. Scrierile lui Petru Maior și ale lui Șincai au tonul academic sau certăreț, de predică; cei mai mulți dintre cei vechi modulau fraza după cea latină sau greacă. Cum deschidem Gramatica românească de d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu căzuseră încă de pe calul vieții, le-au luat capul și cămășile.” Cronicarul turc confirmă, așadar, că la Vaslui a fost un adevărat dezastru pentru turci. Descrierea lui nu poate fi pusă la îndoială, dacă ținem seama de faptul că orientalii transformau o înfrângere a lor în victorie sau, în cel mai bun caz, într-o luptă indecisă. Unrest Iacob scria și el că „Ștefan îi bătu și-i alungă până la Dunăre, unde mulți au fost omorâți și mulți oameni de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii" denotă, odată mai mult, poziția singulară, mediatoare pe plan european, a lui Eminescu, între romantici și moderni, pe de o parte, între spiritul occidental și cel oriental, pe de alta. Dezinteresul poetului față de "paradisurile artificiale" și față de somnul anormal, derivat din narcomanie, îl desparte pe Eminescu de Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cavitate Întunecată. Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
kafkiene - care ne-ar putea introduce cu ușurință în Noul An Chinezesc: „Tânăra fată care, numai pentru că mergea braț la braț cu iubitul ei, se uita fără teamă în jur“.) Cât despre fratele meu Seymour - ah, fratele meu Seymour! Pentru orientalul ăsta semitico-celtic am nevoie de un paragraf nou-nouț! În mod neoficial, Seymour a scris și a vorbit poezia chineză și japoneză în toți cei treizeci și unu de ani cât a poposit printre noi, dar aș spune că începutul formal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sidon, îi inculcă principiile epicuriene la Atena. Biblioteca lui provine poate din orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Irimescu, București, 1989, nr. 191, p. 316; în continuare se va cita: Suceava file de istorie. • B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, vol. II, p. 393. • Idem, Armenii în România, în „Columna lui Traian“, nr. 30, 1869. • Dimitrie Dan, Armenii orientali din Bucovina, Cernăuți, 1918, p. 22-23. • În portretele datorate lui C. A. Stoide, Un episod din domnia lui Gheorghe Duca. Răscoala lui Hâncu și Durac din 1671-2, în „Arhiva“, Iași, an 43, nr. 1-2, 1936, p. 58-62, și N. Grigoraș
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și moravuri s-a precipitat brusc, făcând să se uite etapa anterioară, de pătrundere lentă a unui model care, el însuși, era înlocuit ca desuet în Occident, și tot ce nu era încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la Poartă, sporesc seria argumentelor care dezmint prejudecata „orientalizării“. • La Francia turbantizzata, Colonia, 1683. • Cronica meșteșugarului Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru o provincie sau precizarea provinciei ori a originii italice“22. În temeiul acestor considerații, Pârvan identifica patru tipuri de „naționalități“: I. italicii; II. provincialii deveniți romani prin cetățenie sau prin însăși apartenența la statul roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23. După cum se poate observa, Pârvan îmbina criteriul etnogeografic cu cel juridico-cultural. Dificultatea stabilirii „naționalității“ diverșilor negotiatores din provincii este o chestiune pe care studiile dedicate onomasticii din Imperiul roman n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iudeo-creștine și apoi contribuțiilor filosofilor greci. Capitalismul nu ar fi putut exista fără această direcție clară. În toată dezbaterea despre economie și despre bani oamenii unor culturi diferite aproape că nu au un limbaj comun. Suntem atât de diferiți pentru că "orientalii încă nu știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care trebuie să le aibă pentru salvarea sufletului, are și obligația de a se îngriji de necesitățile pe care le implică viața pământeană 219. ,,Muncește! Este o deviză creștină, iar activitatea face parte din concepția creștină despre viață"220. Spre deosebire de orientali, creștinii își asumă ca definitoriu contactul cu natura, cu obiectele, cu mărfurile. Omul se vede și se manifestă în exteriorul ființei sale ca ființă care poate schimba și care acționează pentru schimbarea ordinii din jurul său. Și din acest motiv orientul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
direcție economică, asta se datorează nu comunismului, ci unui determinism economic, cultural și politic mult mai complex. De aceea vom evita dezbaterea despre economie și rezultate economice, punând accentul pe dimensiunea culturală a celor două modele, cel occidental și cel oriental. Spunem aceasta pentru că fundalul pe care se desfășoară această cursă este constituit din două modele, două moduri de a fi,două culturi profund diferite. Plecăm de la premisa că evoluțiile de tip social, adică amprenta pe care o lasă omul în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
319. Dacă ne plasăm în paradigma occidentală, China nu va depășii niciodată America pentru că nu are valori,iar dacă ne plasăm în paradigma orientală, atunci America nu va depășii niciodată China pentru că ...nu are valori ... Suntem atât de diferiți pentru că "orientalii încă nu știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înapoiați". De altfel chiar Motru cade în această capcană, de a considera civilizația orientală ca fiind înapoiată. El arată că: ,,O stare de spirit analogă (de contemplație și inacțiune n.n.) găsim și la primitivii din lumea sălbaticilor. Aceștia ca și orientalii privesc de sus la frământările europenilor"345. De unde să vină această poziție dacă esticii nu au experimentat niciodată ,,personalismul european, pentru a cunoaște decepția?"346. Autorul citat spune că toți aceștia, orientali și primitivi, aparțin ,,primitivismului sufletesc, deși vârsta lor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mental, acumularea de trăire, în vreme ce civilizația este acumularea de bunuri materiale. Orice civilizație, dimensiune materială, are la bază o cultură care o determină în mod fundamental. Culturi diferite putem spune că nasc civilizații diferite. Suntem diferiți în mod profund de orientali și de aceea civilizația noastră materială este diferită în mod profund de cea orientală. Dacă civilizațiile pot fi cuantificate în mărimea lor, culturile nu pot fi cuantificate cu aceiași ușurință. De aceea nu putem compara econometric culturile între ele în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
exprimă Mises. Capitalismul eliberează femeia de povara sexului și o redă bărbatului nu în calitate de colegă de pat ci în calitate de partener egal, de cetățean implicat și atașat lumii în care trăiește. Mises arată: ,,Pentru omul occidental femeia este camarada, pentru cel oriental este tovarășa de pat. Femeia europeană nu a deținut întotdeauna poziția pe care o ocupă azi. Ea a dobândit-o în mersul evoluției de la de la principiul violenței, la cel al contractului"232. Emanciparea femeii ar duce, dacă ar fi judecăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe care Descartes le atribuia întregului univers"17. Comportamentul uman nu poate fi nenatural fără a fi grav sancționat. Este de remarcat că această percepție de dezvoltare a lumii este una tipic occidentală, și că percepție asupra dezvoltării lumii, la orientali este cu mult diferită. Anton Dumitriu pune în evidență în lucrarea sa ,,Culturi eleate și culturi heracleitice"18, deosebirile despre care vorbim. Ciclicitatea celor două tipuri de lumi, indiană și occidentală, poate fi imaginată astfel sub forma a două spirale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Cultura este softul mintal, acumularea de trăire, în vreme ce civilizația este acumularea de bunuri materiale. Orice civilizație, dimensiune materială, are la bază o cultură care o determină în mod fundamental. Culturi diferite nasc civilizații diferite. Suntem diferiți în mod profund de orientali și de aceea civilizația noastră materială este diferită în mod profund de cea orientală. Dacă civilizațiile pot fi cuantificate în mărimea lor, culturile nu pot fi cuantificate cu aceiași ușurință. De aceea nu putem compara econometric culturile între ele în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Popescu, Evoluția gândirii economice, Editura ,,George Barițiu", Cluj-Napoca, 2000, p. 27. 63 Ibidem, p. 27. 64 Gheorghe Popescu arată: ,,În Orient Dumnezeu vorbea omului prin intermediul stăpânului și regelui. Spre deosebire, în Grecia Antică, prin conștiință, Dumnezeu vorbește din interiorul omului. Orientalului îi lipsea înțelegerea sensului, caracterului și rolului statului, căci el nu era liber. Grecul, simțindu-se liber, aparține în mod conștient unui stat, pentru că este convins că numai ca membru al acestuia tinde spre fericirea personală". Evoluția gândirii economice, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lui Mahmud). Mihail Sadoveanu vedea în ceea ce considera el „balcanic” mai curând o neașezare, o precaritate morală, căreia îi opunea un fond al tradiției românești, țărănească în esență, dar nu ignora afinitățile și chiar înrudirile spiritului popular autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism popular și de stilizări în linia cărților populare (Divanul persian), opera sadoveniană nu se apropie de b. decât prin proiecțiile, diversificate, date în imaginar memoriei Bizanțului. În epopeea Frații Jderi sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
scop decât unul practic. Toate speculațiile teoretice sunt operații prealabil necesare, fiindcă din rezultatele lor decurge morala respectivă. De altminteri, în epocile clasice, marii filosofi, aveau și ocupații profesionale pozitive: medici, legislatori (adică juriști), economiști, geometri, fizicieni, astronomi etc. La orientali și îndeosebi la indieni, despre care știm că disprețuiau tot ce e lumesc, speculația metafizică și contemplația nu au alt rost decât terapeutic, adică practic. În Baghavad Gita e vorba de acțiune și de libertate în raport cu acțiunea, în perspectiva tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și aș crede că în genere fabulosul poveștilor și al mitologiilor e de origine orientală. Un alt prieten, scriitor, N. Steinhardt, făcea odată (pornind de la unele povestiri fantastice ale lui M. Eliade) observația că fantasticul occidental tratează anomalia, în vreme ce la orientali, el e, ca să zicem așa, „nomofilact”, adică păstrător al unei legi. Asta ne readuce la observația mea de adineauri, că fabulosul de poveste are un caracter canonic. Ne readuce și la ceea ce am spus la început, că în mentalitatea orientală
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete, colate, trunchiate, inventate. Imersiunea în lumea ficțională datorează mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
îmbrăcate: tot corpul, chiar și capul, sunt acoperite cu un decor format din mici cupule, în formă de semilună. Șapte din optsprezece statuete umane - câte a livrat Malta - prezintă o perforație pentru suspendare, ori nici o altă statuetă antropomorfă din Gravetianul oriental nu are această particularitate, de a fi purtată ca pandantiv, cu excepția a trei Venusuri de la Avdeevo și a uneia de la Kostenki I (D. Vialou, 1991). Epigravettianul Pentru această perioadă, asistăm la un proces de regionalizare, ce se reflectă și în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Sidon, îi inculcă principiile epicuriene la Atena. Biblioteca lui provine poate din orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]