329 matches
-
într-o pădure din apropiere de Serampore (un oraș situat la aproximativ 15 mile nord de Calcutta). Ei revin acolo de mai multe ori, fiind fermecați de frumusețea locurilor. Într-una din seri, pe când se îndreptau spre Serampore, cei trei orientaliști îl observă pe profesorul Suren Bose mergând concentrat de-a lungul șoselei și intrând în pădure cu câteva sute de metri înainte de drumul ce ducea la bungalou. Prezența acestuia îi tulbură pe drumeți pentru că se zvonea în universitate că profesorul
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
dându-și seama că sunt în apropierea bungaloului. Nimeni nu crede însă întâmplarea lor, șoferul indian susține că nu s-a deplasat cu mașina în timpul nopții, iar profesorul Suren Bose afirmă că nu a mai fost la Serampore din copilărie. Orientaliștii îi povestesc întâmplarea lui Budge, care afirmă că nu există în zonă o pădure sălbatică și o clădire ascunsă în junglă. Urmele lor din pădure se pierd într-un câmp deschis, pe care nimeni nu-și amintește să-l fi
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Nīlămvara Dăsa fusese nobil bengalez foarte bogat, a cărui tânără soție pe nume Lila fusese răpită și ucisă de un șef de bandă musulman cu 150 de ani în urmă, iar locuința de vară a familiei fusese nimicită prin 1810. Orientaliștii decid să nu povestească nimănui întâmplarea pe care o trăiseră și despre care credeau că se datora interferenței accidentale în practicile tantrice ale lui Suren Bose. După acea întâmplare, cele patru personaje au devenit mai puțin sociabile și nu s-
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
nu mai încercam să devin un altul, imitând un model indian, ci mă lăsasem atras de misterul atâtor aspecte obscure sau neglijate ale culturii indiene”. El studiază în profunzime domenii diverse: tantrism, alchimie indiană, folclor, arheologie, religii primitive etc. Tânărul orientalist român afirmă în memoriile sale că i-a cunoscut în primăvara și vara anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat de Van Manen care i-a împrumutat manuale și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană. Orientalistul rus Bogdanov trăise patru ani în Afganistan și se stabilise după război
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană. Orientalistul rus Bogdanov trăise patru ani în Afganistan și se stabilise după război în India, unde lucra la Consulatul Francez din Calcutta și făcea traduceri pentru „Cama Oriental Institute”. Detesta cultura și arta indiană, pe care o considera „idolatrie”, și nu
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Calcutta și își dorea să plece din India. Eliade i-a scris profesorului Nicolae Iorga, recomandându-l pe Bogdanov pentru un post de profesor de limbi orientale la Universitatea din București, dar nu a primit nici un răspuns de la acesta. Tânărul orientalist român nu a rupt legăturile cu India după revenirea în țară. El a menținut relații cu unii orientaliști europeni pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Bogdanov pentru un post de profesor de limbi orientale la Universitatea din București, dar nu a primit nici un răspuns de la acesta. Tânărul orientalist român nu a rupt legăturile cu India după revenirea în țară. El a menținut relații cu unii orientaliști europeni pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia teama că-i va uita pe oamenii pe care i-a cunoscut acolo, precum și călătoriile și trăirile sale
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia teama că-i va uita pe oamenii pe care i-a cunoscut acolo, precum și călătoriile și trăirile sale intime. Orientaliștii Johan van Manen și Leonidas Bogdanov au devenit personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Manen și Leonidas Bogdanov au devenit personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din realitate. Astfel, orientalistul român s-a împrietenit cu van Manen și Bogdanov după ce a revenit de la ashram-ul din munții Himalaya, unde l-a cunoscut pe Swami Shivananda, în timp ce în nuvelă ordinea acestor întâlniri este inversată. Mircea Eliade a scris în iarna anilor 1939-1940
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
o formare raționalistă de tip european, nu reușise să urce treptele inițierii, cunoscând evenimentele doar la nivel teoretic. Scriitorul nu oferă dezlegarea misterului, menținând o abordare ambiguă și enigmatică cu privire la întâmplările relatate. Personajele nuvelei reflectă o bipartiție ideatică, cei trei orientaliști (naratorul, Bogdanof și van Manen) aparținând culturii europene, iar autohtonii Suren Bose și Swami Shivananda - spiritualității indice. Nuvela „Nopți la Serampore” are ca temă călătoria în timp, punând în discuție posibilitatea existenței unor universuri paralele. Autorul prezintă o „irupție a
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
condiției umane. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că întâmplările relatate în această nuvelă pot fi adevărate, putând fi realizate de cei care au reușit să pătrundă textele filozofice din Săṁkhyakărikă și Cabala. Aventura nocturnă a celor trei orientaliști de la plecarea de la bungalou și până la trezirea în zori este enigmatică și pe alocuri stranie, dar rămâne totuși posibilă chiar dacă unele aspecte par să fie inexplicabile. Rătăcirea drumului, „dispariția” șoselei, țipătul care pare că vine de nicăieri, felinarul purtat prin
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
absența evenimentelor. Acest conflict între prezența sau absența evenimentelor relatate produce apariția fantasticului. Lămurirea adusă de Chatterjî are rol de revelație, confirmând existența întâmplărilor, dar plasându-le într-un trecut îndepărtat. Martori la un eveniment petrecut în trecut, cei trei orientaliști acceptă ideea că au călătorit în timp, încercând să găsească o explicație rațională unei întâmplări iraționale. Naratorul nu poate înțelege adevărata semnificație a evenimentului trăit, judecând o practică tantrică după un sistem de gândire european de tip raționalist ce ignoră
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
judecând o practică tantrică după un sistem de gândire european de tip raționalist ce ignoră existența miracolului. Astfel, el respinge îngrozit revelația după care tânjește pentru a păstra o viziune imperfectă asupra lumii. Întâmplarea stranie prin care trec cei trei orientaliști europeni din India este atribuită de autor pătrunderii lor într-un loc sacru în care profesorul Suren Bose efectua un ritual tantric secret. Interferența musafirilor nepoftiți în spațiul unde urmau să se dezlănțuie forțe oculte și posibilitatea de a deranja
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
atât de simple”", evitând să detalieze înțelesul acestei afirmații stranii. Naratorul acceptă ipoteza călătoriei în timp, dar își exprimă nedumerirea că ei au putut modifica un eveniment din trecut, ceea ce pare să fie peste puterile sale de înțelegere. Cei trei orientaliști nu sunt doar martori ai evenimentelor petrecute în trecut, ci devin personaje noi ale acțiunii, conversând cu oamenii din acea perioadă. Retrăirea evenimentului creează modificări (adăugiri sau estompări). "„Ar fi fost firesc ca noi, cum spuneam, să asistăm la jalea
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
forțe considerate oculte. Astfel, magicianul Suren Bose ce realizează un ritual sacru reușește să tulbure percepția temporal-spațială a profanilor aflați în spațiul de acțiune al forțelor pe care le declanșează, făcându-i să asiste la o iluzie. Potrivit filologului și orientalistului Sergiu Al-George, numele soției stăpânului casei, Lila, este o trimitere în metafizica indiană la ideea de iluzie, nu ca o practică magică, ci ca un joc al divinității ce vizează un caracter ambiguu al lumii (existență și nonexistență). Mircea Eliade
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru a se integra timpului sacru. Spre deosebire de doctorul Zerlendi din „Secretul doctorului Honigberger” care, datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, a reușit să treacă „dincolo”, cei trei orientaliști din „Nopți la Serampore” refuză să accepte miracolul, preferând să uite evenimentele pe care le-au trăit. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Nopți la Serampore” poate fi considerată o nuvelă S.F.
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
la Serampore” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea întâmplării stranii trăite de cei trei orientaliști prin teoria existenței universurilor paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de ipoteză. Valoarea nuvelei rezidă nu numai din latura sa fantastică, ci și din lirismul tulburător și exotic al descrierilor. Mărturisindu-și preferința pentru această nuvelă, pe
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Ambartsumian, botaniștii Vladimir Komarov și Vladimir Sukahev, fiziologii Ivan Secenov și Kliment Timiriazev, filosoful și sociologul Pitirim Sorokin, istoricii Mahapandit Rahul Sankrityayan, Evgheni Târle și Boris Grekov, filologii Ivan Turgheniev, Ilia Ceavceavadze, Aleksandr Blok, Lev Șcerba, Vladimir Propp, Viktor Jirmunski, orientaliștii Vasili Struve, Joseph Orbeli și Boris Piotrovski, artistul Nicholas Roerich și alții. Romanciera americană Ayn Rând a urmat cursurile universității în perioada 1920-1924, absolvind cum laude studii de istorie
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
() a fost un preot și teolog creștin ortodox, orientalist și traducător român. A tradus texte însemnate cuneiforme, hitite, arameice, feniciene - canaaniene și ebraice în limba română. a făcut studiile medii la Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, și apoi la Seminarul Central teologic din București, pe care l-a
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
și Ana - Foișorul de Foc”, din București. În anii 1947-1948 a fost profesor suplinitor la catedra de exegeza Vechiului Testament, iar între anii 1948-1952 lector de limba ebraică la Institutul Teologic Universitar din București. Negoiță a fost membru al Asociației Orientaliștilor din România. A publicat în primele decenii de activitate o serie de lucrări despre Vechiul Testament. Negoiță a fost pentru o perioadă, unicul cunoscător al scrierii cuneiforme în România. În anii 1970-1990 a publicat în seria Bibliotheca Orientalis studii privitoare la
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
Enciclopedică în seria Bibliotheca Orientalis nu menționau numele autorului pe copertă, ci numai, cu discreție, în interiorul volumelor. Această situație s-a corectat după căderea regimului comunist în 1989. Athanase Negoiță a colaborat, între altele în acea vreme cu medicul și orientalistul Constantin Daniel, care a semnat studii introductive în mai multe din cărțile menționate. Athanase Negoiță a avut o atitudine deschisă, de toleranță și stimă în raport cu adepții altor culturi și culte religioase. După propria sa mărturie, comunicată de istoricul israelian Lucian-Zeev
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
(Jean Daniel Fernand Herbert) (n. 27 iunie 1897, Paris - d. 21 august 1980, Geneva, Elveția) a fost un orientalist, traducător și interpret francez, care a făcut parte din prima generație de interpreți pentru Organizația Națiunilor Unite. El a fost interpret-șef al serviciului de traduceri al Națiunilor Unite din New York. Specialist în India, el este autorul mai multor lucrări
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
alătura unei case de comerț din Calcutta, apoi a călătorit în 1850 la Londra, revenind la Bombay în 1854. După ce s-a asociat în afaceri cu Dadabhai Naoroji, a plecat din nou în Europa, în 1855, si a studiat cu orientaliștii europeni de acolo: Julius Mohl și Julius Oppert din Paris și Friedrich von der Spiegel de la Universitatea din Erlangen. Naoroji, Cama și vărul sau Mancherji Hormasji Cama au înființat prima societate de comerț indiană din Europa, cu sedii la Londra
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]