1,186 matches
-
treia parte să se consacre „lucrurilor care țin direct de persoană” (toaleta - a bărbaților și a femeilor, parfumurile, Îmbăierea, coafura, mersul, ținuta, manierele, conversația). Încununarea opus-ului ar fi partea destinată accesoriilor (de la cele purtate de oameni până la cele care ornează caii, să spunem, de la mobile până la trăsuri). Numai că din tot acest proiect anunțat cu mare entuziasm se realizează doar câteva capitole. Le-am selectat și le-am inclus În antologia noastră. E, din câte știm, prima traducere În limba
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cifra care exprimă veniturile pentru a intra În posesia unor galerii de tablouri, a unor cai de rasă pură, a covoarelor din manufactura de la Savonnerie, a draperiilor de mătase vaporoasă, a șemineurilor din mozaic, a vazelor etrusce și a pendulelor ornate cu statuete ieșite de sub dalta unui Cortot sau David. În fine, dați-i unui asemenea maestru un singur vas ornamental: va alcătui plecând de la el un Întreg budoar, o Încăpere, un palat. Acest ansamblu impus cu strictețe de ideea unității
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sorcovă”. Urarea este însoțită de lovituri ușoare cu crengi înflorite, sugerând, ca și „semănatul” , un cult al fertilității și rodniciei. „Vasilca” este o c. răspândită în sudul țării și are ca element specific un cap de porc (câteodată o păpușă), ornat cu podoabe stridente, pe care îl poartă colindătorii pe o tavă. Pare a fi o c. a țiganilor casapi de la curțile boierești, dar nu este exclus să reprezinte și perpetuarea unui ancestral cult animalier. Pe arii restrânse se întâlnesc și
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
reprezentau vânători de urși, se pătase de mucegai. - Antecamera nu e prea învitatoare, zise contele, însă să mergem mai departe. Vîrî cheia în broasca greoaie și cu ornaminte nenumărate, care ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care dintele timpului îl lipsise parte de lustru, sta portretul unei dame travestite în haine de păstoriță, cu pălăria de paie fîlfîindă și cu o bâtă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Casa baronului Lindespare, în Stockholm, era, în timpul din care datează narațiunea mea, locul de adunare pentru tot ce posedea capitala de spirit și frumos. Soarelele sale erau cunoscute pentru tonul elegant și umorul nesilit ce domnea în ele. Casele erau ornate cu gust, fără de-a bate la ochi oarecare lux; totul era lux și cu toate astea nemica estraordinariu nu strica armonia întregului. De aceea nu se observa abondanța, totul era așa de nesilit și vărsat din întregul. Numai dacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
observasem încă până acum. Aici, domnule conte, e lanțul, voi fi mai liniștit dacă nu-l voi mai avea în mînile mele. Lanțul era mai prețios decât crezusem că va fi, și mă bucurai că voi putea vedea pe Iulia ornată cu el dinaintea lui don Caldero. Scrisei un bilet Iuliei, în care, fără însă de-a pomeni de maică-sa, îi comunicai jocul meu cu Caldero și o rugai de-a trămite o viță de păr în caz [că], din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel care „împle ciubucile tuturor celor de care are cel mai mic interes”, scria Dimitrie Ralet pe la jumătatea secolului al XIX-lea (515, p. 121). Ciubucele „domnești” erau obiecte de lux, „pipe lungi din lemn de iasomie sau de lămâi, ornate cu un muștiuc mare de chihlimbar încrustat cu diamante și acoperit cu o pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sultanului (imbrohor), ca să-l înjunghie : I-au întins tabachere, Și când vodă s-au plecat, Adică, ca să ei tabac, Făcu sămn lui haznatarul [= vistiernicului], Să-l lovească cu hamgerul (Occisio Gregorii, 1778) (112, p. 51). Era epoca tabacherelor de lux, ornate cu pietre prețioase. În 1781, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, prințul Kaunitz, cancelarul austriac, îi arată lui Ienăchiță Văcărescu „o blană de samur și o tabachere cu berleanturi ce-i dăruise grand-duca al Rusiei [= Pavel, fiul Ecaterinei a II-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiind cea care înlesnește cel mai mult practicarea activității înțeleptului și realizarea ataraxiei. Să lăsăm așadar politica politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care ornează Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de monarhi elenistici care au întreținut relații cu filosofi epicurieni: Ptolemeu Philadelphul, Philonide, dar și Demetrios Poliorcetul, Antigon Monophtalmos și Lisimah, regele Traciei, cu care Epicur a întreținut relații - uneori tensionate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Veronica Vasilescu, Ornamentația și miniaturile documentelor din Țara Românească până la Constantin Brâncoveanul, în RA, XI, nr. 2, 1968, p. 253-263; Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, Acte de cancelarie domnească, ornamente și miniaturi, București, 1974; Gheorghe Buluță, Sultana Craia, Manuscrise miniate și ornate din epoca lui Matei Basarab, București, 1984. • Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, op. cit., p. 19. • Ștefan Andreescu, Radu Mihnea Corvin. Domn al Moldovei și Țării Românești, în Restitutio Daciae, II, Relațiile politice dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania în răstimpul 1601-1659
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce va avea, cu bună pace. Așijderea și slugile ei câte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), prezențele feminine (figurând, mai cu seamă în ipostaza de văduve, în piesele - scripturistice - ce ornează discursurile - ca în cuvântarea patriarhului Nifon către Radu cel Mare: „Iară domnului zise: «ție, doamne, să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă, după cuvântul lui Dumnezeu carele au zis cătră Moise îngăduitoriul său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cămăși noi aurite, o broboadă de catifea aurită; o tichie cu perle, un guler cu mărgăritare și cu nasturi de argint, un șorț cu perle, altul cu fir de aur, două paftale de argint, rochii cusute cu aur și catarame ornate cu perle 343 etc. Când le auzim „vorbind” pe văduve, îi ascultăm, de fapt, pe secretarii lor. Câteodată și pe ele. Dacă ar fi ajuns până la noi, scrisoarea redactată de Doamna Elena Rareș în cetatea Ciceiului ne-ar fi îngăduit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Movilă sau despre taina cununiei, Chișinău, Editura Știința, 1996. 283. Șarlota Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, p. 24. 284. Vasile Drăguț, op. cit., vol. I, p. 290. 285. Vezi Gheorghe Buluță - Sultana Craia, Manuscrise miniate și ornate din epoca lui Matei Basarab, București, Editura Meridiane, 1984, ilustrațiile. 286. La Arhivele Statului București, în diversele fonduri (Documente muntenești, fond Mănăstirea Dealu). 287. Vezi Antim Ivireanul, Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, București, Editura Minerva, 1972, p. 393. Mitropolitul le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ceiia ce au născut pre Dumnezeu”. Biserica de la Argeș, ce patronează, ca act ctitoricesc, discursul memorial, deține o funcție importantă în „economia” retorică a acestui text. înspre ea, către sensurile ce le degajă gravitează, cred, cele două rugăciuni care ornează compunerea lui Neagoe. Prima, o „rugăciune către Fecioara Maria”, susține - ca un postament moral, iarăși o convenție de neocolit - intenția de edificare. Cea de-a doua, „rugăciune către Hristos”, legitimează - printr-o aluzie limpede: „Și iarăși ne închinăm ranelor celor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târziu, în 1980. S. cultivă, cuminte, o poezie a stepei și a deltei danubiene, locuri unde „roua tremură” în spicul de grâu, iar „stelele cad bulgări în marele Nimic”. Versurile sunt fără fior liric, mai mult declarative, obținând uneori contururi ornate cu imagini plastice izbutite, cu reminiscențe ale simbolismului de tinerețe. SCRIERI: În brațele Deltei, Tulcea, 1980. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 789; Chiril Aldea-Cuțarov, Iacob Slavov, „Basarabia”, 1992, 7; Gheorghe Gheorghiu, Iacob Slavov, cronicar literar, „Basarabia”, 1992, 7; Iacov Slavov, în
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un mănunchi organic. Am impresia că destui dintre acești critici fac la fel ca Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri ornat cu bijuterii de sticlă: pozează, se ascultă pe ei Înșiși, Îi interesează prea puțin soarta «supușilor», rezolvarea respectivei ecuații literare. Dar golul de sub tron urlă. Citiți cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
in Education pentru susținerea generoasă a proiectului de cercetare prin care au fost culese poveștile vieții prezentate în această carte. Dorim, de asemenea, să aducem mulțumiri Frankenstein Fund pentru susținerea eforturilor de a scrie această carte noastră. Mulțumiri speciale lui Orna Shatz-Openheimer și Sarei Blank Ha-Ramati care ne-au însoțit la interviuri și ne-au ajutat apoi să le comentăm. Irit Ha-Meiri a luat parte, la rândul său, la unele dintre aceste întâlniri fructuoase. Toți cercetătorii care lucrează cu material înregistrat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
-o apoi atent și responsabil. Experiența, temperamentul sau știința de carte ajută, dar nu suplinește. Examenul final rămâne tot textul scris. Știi să scrii sau nu. Stăpânești rigorile limbii sau crezi că orice neglijență face parte din stilul tău personal? Ornezi textul cu felurite elemente de expresivitate sau îți propui să respecți întocmai și la timp cerințele limbajului jurnalistic: simplitate, claritate, obiectivitate, credibilitate? În definitiv, ce contează mai mult: scopul sau mijloacele? Contează ce spui sau cum spui? Într-o minunată
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să se bucure de căldura pe care a dorit-o atât de mult în nopțile lungi și geroase, căldură nesuferită nouă, plimbăreților plictisiți și fără țintă. Cu uimire descoperi că Cișmigiul anilor ’30 nu diferă prea mult de parcul actual, ornat cu puzderie de flori și terase la care tinerii se dedulcesc la o bere rece sau la o Cola. Pensionarii și îndrăgostiții sunt nemuritori. Reportajul de eveniment Poate fi confundat cu relatarea, câtă vreme pare transmis de la fața locului și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită cu plante artificiale: lalele galbene, trandafiri roșii, pomi pitici cu mere de ceară. Margarete de plastic răsăreau din ceainice; narcise erupeau din vaci de ceramică. Fotografii cu Artie Shaw și Bing Crosby ornau pereții, alături de plăcuțe scrise de mână cu texte gen: SAVURAȚI UN LIME RICKEY DELICIOS! sau SANDVIȘURILE NOASTRE PRĂJITE SÎNT CELE MAI BUNE DIN ORAȘ! Erau și poze cu Milton punând, cu un gest teatral, cireașa pe vârful unui milk shake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-am mai auzit în continuare. Deși buzele i se mișcau, vorbele care zburau de pe ele nu erau ale lui, și nici hainele pe care le purta, care chiar sub ochii mei se transformau în uniforme de un verde murdar ornate cu un romb argintiu. "Toate trupele, atenție! Pregătiți asaltul terestru! Începeți în 10, 9..." Stop! Oprește lucrul! Sergheiov, armează minele! îi zisei prin transmițătoarele primite. Fiți atenți! Vor ataca acum! Vocea mea răsună în urechea fiecăruia din școală și instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
țipenie de om și doar vârfurile înghețate ale copacilor se mai mișcau sub adierea vântului și sub greutatea zăpezii. Ajunși în fața gării, dăduseră de un mecanic. Helur ieși în față și din faldurile mantiei sale scoase un document ce era ornat cu Rombul Argintiu al Elitelor. Doresc să vorbesc cu șeful de stație! Omul dispăru și, în mai puțin de un minut, apăru cel chemat: un individ îndesat, cu puțină burtă, cu păr neîngrijit și murdar pe la gură de firimituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vagabonzi îl însoțiră, așa cum făceau totdeauna. La ieșirea din curtea reședinței, în poarta grădinii ninse, stătea un om de un metru optzeci, destul de slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde mai crud decât cel al pietrei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]