KorAP: Find »[drukola/base=osândit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 >

349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

dragoste. Pentru că, domnule, s-au făcut și greșeli! Greșeli enorme! Da, toate acele improvizații, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în care va muri. El își poate pune în joc toată imaginația și toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori mai amuzantă ori mai apropiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește o carte.): Ce faci? Îl lași să citească? GARDIANUL (Plictisit.): Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu-l lăsa! Osândiții n-au voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL (Se apropie și el.): N-au nici o valoare... Sunt niște vechituri... Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Da. CĂLĂUL: Atunci... atunci ați putea face ceva pentru mine? ARTUR: Ce? CĂLĂUL: Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut și în regulament... ARTUR: Altă mârșăvie, nu? CĂLĂUL: Nu, nu... Vă gândiți numai la lucruri rele, macabre... Nu e bine... Osânditul e stăpân pe viața sa, și regulamentul spune asta... până în clipa morții osânditul e stăpânul unic și indivizibil al vieții sale... și toată lumea o să fie mulțumită... ARTUR: Spune, Grubi! CĂLĂUL: Spun, spun... dacă-mi dați cuvântul că... GARDIANUL (Către ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut și în regulament... ARTUR: Altă mârșăvie, nu? CĂLĂUL: Nu, nu... Vă gândiți numai la lucruri rele, macabre... Nu e bine... Osânditul e stăpân pe viața sa, și regulamentul spune asta... până în clipa morții osânditul e stăpânul unic și indivizibil al vieții sale... și toată lumea o să fie mulțumită... ARTUR: Spune, Grubi! CĂLĂUL: Spun, spun... dacă-mi dați cuvântul că... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu-i dați nici un cuvânt. Panșivul ăsta abuzează de toate cuvintele... CĂLĂUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI.) Grubi, vino și tu la pieptul nostru! GARDIANUL: Hai, Grubi, nu fi porc! Fraternizează cu noi! CĂLĂUL: Nu! ARTUR: Hai, Grubi, trăim cel mai frumos moment din istoria orașului! Așa cum ziceai tu... Gardianul îmbrățișându-se cu călăul, călăul cu osânditul, toți trei cerându-și drepturile împreună... CĂLĂUL: Eu cer să mă lăsați în pace. ARTUR: Exact! Ai pus punctul pe i. Asta trebuie să cerem. Să fim lăsați în pace. E un drept sfânt. GARDIANUL: Bravo, Grubi, ai un cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-o în grabă. ARTUR: Foarte bine. COLONELUL: Ce-i de făcut? ARTUR: Trebuie să ne păstrăm calmul. CĂLĂUL (S-a apropiat ușor.): Aici e mâna diavolului... COLONELLUL (Către cei doi.): Numai voi sunteți de vină... De ce n-ați tăiat capul osânditului? De ce l-ați lăsat să-și facă de cap? Ce-o să zică guvernatorul? Ce-o să zic eu când o să-mi ceară capul? Unde e capul? De ce l-ați lăsat să scrie? Cine i-a dat litere? Așa se începe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
această șansă, n-ara mai schimbat o vorbă cu nimeni de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă voi n-ați profitat de ocazie? Parcă nu v-aș cunoaște! Parcă de ce l-ați împins să se plângă? De ce? Ca să mai stați de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de frumos.... COLONELUL: Lasă, Gufi, mai sunt zile... GUFI (Cu lacrimi.): L-aș fi convins de orice, de orice... Mă credeți? CĂLĂUL: Sigur, Gufi, mușcă și tu... (îi întinde para.) GUFI: Pe mulți i-am convins, pe mulți... Ah, ce osândiți erau altădată, ce osândiți... Și cum mă mai ascultau... cu gâturile alea ale lor subțiri, ca de sticlă... COLONELUL: Erau oameni adevărați. Știau să moară. GUFI: Erau înalți și subțiri. Aveau degete lungi și ochi albaștri. CĂLĂUL: Nu tremurau niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Gufi, mai sunt zile... GUFI (Cu lacrimi.): L-aș fi convins de orice, de orice... Mă credeți? CĂLĂUL: Sigur, Gufi, mușcă și tu... (îi întinde para.) GUFI: Pe mulți i-am convins, pe mulți... Ah, ce osândiți erau altădată, ce osândiți... Și cum mă mai ascultau... cu gâturile alea ale lor subțiri, ca de sticlă... COLONELUL: Erau oameni adevărați. Știau să moară. GUFI: Erau înalți și subțiri. Aveau degete lungi și ochi albaștri. CĂLĂUL: Nu tremurau niciodată. Erau drepți și aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL: Să-l dăm afară-n brânci! Să-l gonim cu pietre! GUFI: Credeți c-o să vrea să plece? GARDIANUL: Ia te uită! Nu n-am gândit la asta! GUFI: Osândiții ăștia au ajuns într-un hal... Nu mai vor să plece. Dacă ar fi vrut ar fi plecat de mult. COLONELUL: Sigur, ar fi putut să fugă. GARDIANUL: Ar fi putut să mă roage să-i dau drumul. CĂLĂUL: Putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre noi ar trebui să fim. Acest osândit s-a dovedit a fi o adevărată conștiință, o adevărată forță umană! A vrut să moară demn și, iată, a obținut tot ce și-a dorit. Și-a salvat demnitatea, a arătat că moartea este pentru el un adevăr la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

dispus să asculte pe cineva decât dacă i se adresează cu formula oficială: "Domnule Președinte". Se consideră încă Președinte al Republicii portugheze - pe care, într-un anumit sens, el a făcut-o. Ceilalți doctrinari sau agitatori ai demo-liberalismului, morți, emigrați, osândiți. Foarte puțini din ei, care ar mai putea lucra, sunt obosiți, înțeleg că sunt depășiți, înțeleg că dacă s-ar mai face o revoluție în Portugalia, n-ar mai face-o ei, ci comuniștii. Și astfel se închide încă un

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913

de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă și neagră. Era sufletul cel osândit al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu ai izbit miază-noaptea, de a căzut la pământ cu două ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul

Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587

instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor

Vesnic osânditi by Petru C. Baciu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit

Vesnic osânditi by Petru C. Baciu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]