343 matches
-
cinci ani mai târziu, sub titlul neechivoc Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stânca“, pe baza acestei cărți formându‑se conștiința și patriotismul câtorva generații. În timp ce ziarele social‑democrate demonstrau cu osârdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspândirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecând sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerând neîntemeiată orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în vremea aceea, când era vorba de vodă, vorbele frumoase se țineau lanț. Nu uita să-mi citești și răspunsul lui vodă Duca la anafora lui Tudosie Dubău logofătul.” Iată ce scrie Duca vodă: „Dintru adâncul inimii noastre...cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră...ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie...Ș-am socotit... ș-am ales ș-am trimis pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi logofăt...ș-a ales Vale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a fost de mare fală în vremea lui vodă Lupu. Din păcate, doar la vreo sută de ani, nu i se mai cunoaște măcar locul.” Eu parcă nu m-aș da bătut, părinte, până nu mai aflăm câte ceva și despre osârdia altor domni spre a ridica școala la rangul care i se cuvine. „Dacă spui așa, poate ai și ceva la îndemână, să mă convingi. Și așa se și cuvine din partea unui fost diac domnesc. Să nu vorbească până nu are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
confrați prolifici. Nu toți oamenii pot urca pe Himalia. Dar eu sunt mulțumit că m-am oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie și observa: “Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut nativitatea de a transforma modestia dintr-o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contradictorie și paradoxală. De când îl știu - și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
muncii de traducere a cărților liturgice în limba română. Când a început mănăstirea, Gheorghe Duca a avut înaintea ochilor săi ansamblul arhitectonic de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care l-a imitat pe măsura posibilităților sale materiale. El a depus mare osârdie și cheltuială, iar după ce a văzut-o terminată, a înzestrat-o cu multe odoare și veșminte scumpe. În biserica mănăstrii s-a păstrat un ansamblu pictural de o mare valoare artistică. Frescele sunt mărturie pentru noi, că pictorii au stăpânit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de granit”<footnote Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Scrisoarea a XIX-a, Ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu spunea despre Cetățuia: „Soarele cobora spre clipa când și pe monahi îi scoală din somn osârdia lor către Domnul Dumnezeu, cătră Iisus Hristos și Maica Fecioară. Deci, în liniștea zilei se auzi sunând toaca de la Cetățuia”<footnote Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă , Editura Gramar, București, 1993, p. 75 footnote>. Astăzi, îi auzim pe părinții
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
autori au început în toamna lui 1668. Documentele inedite demonstrează că operațiunile preliminare curățirii terenului, depozitarea materialelor în vederea construirii nu puteau începe înainte de sfârșitul lui martie 1669. În luna august 1671, Gheorghe Duca declara în scris că zidise cu multă osârdie și cu multă cheltuială (...) din pajiște această rugă, sfânta Mănăstire Cetățuia și că dimpreună cu părinții rugători, episcopi și cu tot sfatul (...) de boieri mari și mici luase hotărârea să-i doneze loc de hrană din hotarul locului gospod al
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trecut numele starețului Mănăstirii Cetățuia, arhimandritul Trifon Sturza 1921<footnote Crucea este expusă într-o vitrină a colecției de obiecte bisericești a Mănăstirii Cetățuia footnote>. Pe un sfeșnic din bronz galben cu 7 lumini, lucrat artistic este inscripționat: ,,făcut cu osârdia arhimandritului Teoctist Stupcanu întâiul stareț al Mănăstirii Cetățuia la anul 1912. Îl mai menționez și pe arhimandritul Grichentie Damian preocupat de lucrările de restaurare din 1930, după cum s-a relatat mai sus. Pe clopotul cu ornamentație în relief și inscripție
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori.» De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alea care ne fac părul măciucă. Cifrele într-adevăr sunt sumbre. România avea în 2007 un total de 40 000 de medici. Nu era chiar mult pentru o țară, dar cât de cât suficient. Dar de atunci prin grija și osârdia PDL, în favoarea alegătorului român, au plecat în Occident peste 8 000, și ritmul în care pleacă, acum e mai alert semănând cu un fel de fugă în grupuri mari, compacte. Cu 1,9 medici (la ora aceasta) la mia de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Sper că înțelegi că nu-mi amintesc prea multe din câte s-au întâmplat în noaptea aceea și în dimineața întunecată, și totuși a fost o vreme când memoria mea funcționa perfect. Amintirile disparate pe care am încercat cu atâta osârdie să mi le readuc în minte - au venit pur și simplu în mine cu mâinile plutind prin aer. Cred că mă plimbam pe granița dintre conștiință și pierderea ei și am avut un acces neîngrădit la toate lucrurile ascunse. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Anul XXI, nr. 2, Iași 1910, p.86) Inscripția de pe Liturghia slavonă a Sfântului Mitropolit Varlaam Moțoc din Sfânta Mănăstire Secu: „Cu voia tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, scrisu-s-au această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, cu porunca și osârdia și darea Panului Theodor Ianovici Marelui logofăt, și au dăruit-o Preasfințitului părintelui său duhovniceasc chir Varlaam Archiepiscopul și Mitropolitul Sucevei și a toată țara Moldovei, în zilele binecredinciosului Domnului nostru Ion Vasile Voevod în aul 7151, luna Mai, 25
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Costachi care s-au identificat cu tot ceea ce a produs mai nobil acest generos popor atât în rarele sale clipe de liniște, cât și în cumplitele sale restriști. Fie ca păstrarea și punerea în valoare a acestor admirabile relicve, prin osârdia slujitorilor mănăstirii care sunt nu numai credincioși lor și buni patrioți, să constituie un permanent izvor de îmbărbătare morală, de călire spirituală pentru toți cei ce țin la prezentul și la viitorul țării noastre. Prof. Dr. V. Tănase „...Eternul fluviu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi stimula propensiunea spre complimentări, fie ele oricât de meritate. - După cum știți (sau nu știți), abatele Saunière a murit În ianuarie 1917. De toate cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al „veleitarilor vanitoși, al frustrațilo r”, ci o muncă titanică depusă de niște oameni, care, iată, au posibi lita tea, de nebănuit acum 20 de ani, să spună ceva. Că vorba lui V asil e Iancu „orice tipăritură... făcută cu osârdie „informativă”, ...cu onestitate profesională, înseamnă... nu numai „ceva”, foarte mult pentru sine, cât mai ales pentru colectivitatea loca lă, pentru prieteni și cunoscuți, sfera de interes lărgindu se, deși, un ele dintre aceste opere nici nu ajung uneori în biblioteca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Nu toți oamenii pot urca pe Himalaia. Dar eu sun t mu lțumit că mam oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, 391 Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie și observa: <citat ion author=”Stelian Baboi”> “Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut nativitatea de a transforma modestia dintr o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contra- dictorie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății Scriitorilor Români care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima pagină: „Vino În Liban, mireasă, / Să-ți arăt cît e de groasă!” Nu se specifică metric cine ademenește mireasa cu astfel de arătări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
României”, scrie: „Duca se sui în scaun a doua oară în noiembrie 1668... Ea se lucră în 1670 și fu gata în 1671, toamna. Așa trebuie să fie. Anul 1672 este anul inaugurării”. Duca vodă spune că „Noi cu multă osîrdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ș-am zidit din pajiște această rugă”. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și nu întâmplător,dacă ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În laboratorul său de creație, unde adesea fac popasuri, greu găsesc un loc de așezare. Pereții plini de cărți, de fotografii ale celor dragi, de un tablou schițat de maestru Ciochină, de o pendulă ce-i măsoară clipele vieții de osârdie, masa plină de manuscrise și un laptop la care a învățat să opereze anul acesta, patul încărcat cu documentele ce stau la baza cărților în lucru, numai de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
El pufni : „Asta vă învață la Medicină ?“. Ea îl îmbrâncise ușor, dându-și seama că, sub pretextul acestei conversații, el își apropiase prea mult obrazul de al ei : „Asta nu se învață la școală“. Filip era gata să glumească pe seama osârdiei ei de a învăța, „o tocilăreasă“, adică nu doar „o tocilară“, ci de-a dreptul o profesionistă a învățatului pe rupte. Ceea ce îi cruța nopțile de ispita cluburilor și petrecerilor, dar i le albea, necruțător, cu paginile cursurilor de la universitate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deasupra. O să plece în Anglia. A găsit acolo de lucru. — Mare scofală... Ce diferență e între un englez mort și un mort de-al nostru ? Poate că pentru radiologi o fi vreo diferență, răspunse Cosmina, privind cu un zâmbet trist osârdia lui Pantelimon de a desluși răscrucile sorții cu zbârnâiala prin aer a monedei de argint. Englezii or fi mai fotogenici... — Dă-mi peticul ăla de hârtie, ceru Iacob. Îl mai citi o dată, apoi îl puse pe masă : E destul. Pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-a apucat să mai vadă lumina tiparului cu autorul ei în viață, pentru că, la numai o zi după ce trecuse în a 67 primăvară, marele om de știință a părăsit definitiv această lume. Prin grija statornică a familiei și prin osârdia admirabilă a istoricului Victor Spinei, apropiat de Leonid Boicu nu doar prin profesie, ci și prin obârșie comune, cartea manuscris - rătăcită o vreme prin sertare de birou sau rafturi de bibliotecă - a apărut totuși, în Editura Institutul European, când autorul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a osârdiei voastre către slujba noastră [...] vom măsura a noastră către voi milă, bunăvoință, apărare și ocrotire, cu care aceste ș-acum socotindu-vă, de pre o parte, de adevărații ei [ai bisericii ortodoxe - n. n.] fii și despre altă parte, de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu desăvârșire: „Noi nu murim nicicând, nicicum./ Vorbim de moarte doar/ ca de un anotimp care ne-ntoarce/ cu fața spre amurgurile calme.” Partea cea mai însemnată a activității lui D. este însă aceea de traducător din literatura bulgară, iar osârdia lui pentru transpunerea literaturii bulgare în limba română a fost răsplătită de statul bulgar cu Ordinul „Kiril și Metodie” (1966). SCRIERI: Cântece uitate, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1971; Chemarea pământului meu, București, 1972; Strigătul tăcerii, București, 1974; Pasăre fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]