558 matches
-
Lizimac, la care masă se spune că Geții ar fi mâncat din blide de lemn mâncări ordinare. Totuși din această descriere chiar se poate vedea că obiectele de lux, tacâmuri de aur și de argint, nu erau necunoscute Geților, deoarece ospătează pe Macedonieni în aceste, prefăcându-se că le disprețuiesc, pentru a putea da regelui străin o lecție de morală. Și la Geto-Daci ca și astăzi va fi fost mobilierul deosebit după condițiunea de avere a claselor societății: simplu și sărac
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dar care atunci înflorea. Ghazal pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu le mai făcuse nicicând: rămasă într-o casă prea goală, înțelese că îi plăcea mult să stea în salon și să se ospăteze cu tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în multe școli, Cu cuvinte așezate Mă cerură cu dreptate. "Bună vreme, baciu bătrân, "Împăratu nost-stăpîn, " Ne-au trimis a întreba, De măriți fata ori ba. El răspunde - atunci cinstit: - "Dragi voinici bine - ați venit, Dragu mi-e să v-ospătez, Cu voi să mă desfătez, Dar oricât m-ați întrebat, Fată n-am de măritat. Da-mpăratul din apus Au venit și nu s-au dus, Două vorbe că mi-au spus, Inima că mi-au supus. Era mândru și-narmat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iasă, trecea peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
342} {EminescuOpVI 343} Femeea strașnic s-o înfricoșat de dânșii. Da băietul mehenghiu îndată s-o priceput. - Masă vrem și vin bun. Îndată o venit niște sufragii și-o pus masa, și ce n-o pus! și după ce-a ospătat ei bine, a strâns aceia și s-a dus. - Ei, mamă! Cheea asta o strâng eu. Acu se făcuse holtei, bun de - nsurat. -- Mamă, eu am auzit că Fata - mpăratului e frumoasă. Mă duc s-o ieu eu. - Dragu mamei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
S-astup borta vântului și să ucid moșneagul, la ce m-o viclenit. - Na-ți, bade, un măgar. Da să nu zici pîn-acasă: măgar baligă-te. - N-oi zice. Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează și-i dă vin să bee, și omul s-o chefăluit și-a adormit pe laiță. Da erau niște țigani cu șatra acolo ș-avea măgar și omul s-o dus ș-o cumpărat ș-a schimbat măgarul. Omul a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
averea și influența. Primarul, jandarmul, notarul și orice slujbaș venit de la centru la el își găseau bogat sălaș, încet-încet reușind să-i cumpere și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o vreme nimeni nu-l mai reclama, dar fiecare își păzea cu mai mare atenție bunurile pe care le avea. Conflictul tatei cu Gritas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iarna, iar vara lăsând-o mai mult slobodă să se hrănească pe loturile din vecini ori ceva mai departe. Într-o bună zi, când porumbul legase frumos știuleți mari, tata, trecând din întâmplare pe lângă „fâștoaca” lui de porumb, găsește „elvețiana” ospătându-se copios. Tata i-a dus vita acasă, rugându-l pe stăpân s-o lege mai bine și să nu mai ajungă la munca lui și a copiilor lui. Gritas mulțumește tatei, promițând că va avea mai multă grijă pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a dat tărie să meargă mai departe... Un ofițer, mai marele lor a căutat să mulțumească în numele comesenilor și a rămas încântat când tatăl autoarei a vorbit în limba germană ceea ce l-a făcut să creadă că cel ce-i ospătase era german dar i se răspunde clar: „Nu domnule, nu sunt german, eu sunt evreu” (pag.258). Auzind acestea, ofițerul a ieșit precipitat din curtea fabricii, urmat de însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe cel jefuit și agresat ridicându-se deasupra celor ce se considerau fruntea societății evreiești din acele vremuri. Evreul urgisit de rasa superioară are tăria morală de a se ridica deasupra oricărei patimi omenești și în loc de ură contra ucigașilor, îi ospătează, dăruindu-le viață și nu moarte din răzbunare. Iertarea în locul urii îl ridică deasupra oricărui tip moral demn de urmat, pledând convingător pentru pace și înțelegere între popoare și nu pentru război și violențe distrugătoare de vieți omenești și bunuri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute, coboară pe scara de incendiu. Intrarea e acolo. I-o arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar ea l-a liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să-i facă. I-au pus alături armele, scutul, ligheanul folosit pentru spălatul pe picioare și pieptenele de corn, berea și mâncarea cu care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vii, ori, mă chemi. Și se retrase. Îl chemă. O conduse În bucătărie. O, dar ești ... Sunt, cam de toate, ce trebuie să fii, Într-o viață ca cea pe care o duc, de vreo câțiva ani ... Se așezară. Se ospătară. Trecură la televizor. Înserarea se apropia. Nu pleci, o Întrebă, el, curios. Dacă mă dai afară - da; iar dacă nu mă dai afară - nu! Și cât vrei să rămâi aici? Cât o să vrei. Când n-o să-ți mai plac, o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu poate Încăpea nici o secundă, măcar, de Întârziere. Iar copilul? Princhidelul are programul său, de joacă, la bunica. După ce rămaseră singuri, ea Îl invită la masă. Se așezară, unul În fața celuilalt; serviră, ambii, și de unele și de altele; se ospătară În regulă, ca niște autentici amici, de când lumea. Aura se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn. Aristotel rămase pe banca ocupată de la Început. Ea - Într-un balans, atât de lin, de perfect ritmat și de plin de farmec!; elîn tăcere, privindu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
hai să-l căutăm, acolo, printre fiare, că, peștele, tarear fi bun, cu vin ca al tău. Hai. Sau dus. Până să ajungă la locul faptei, zorile prinseră a se revărsa. Mâțele, și ale lor, și ale unor vecini, se ospătau copios, cu carași, albi, cât jumătate de palmă de mari, frumoși, și, după cum Înfulecau, ai fi putut jura că erau și tare buni și gustoși! Ei, bă, Nicule, lasă-le În pace, pe frumoasele noastre mâțuci! Lasă-le. Bine. Le
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu, Costel, sus, la umbra salcâmilor ornamentali, dimprejurul bazei de recepționare a cerealelor, a tot cântat, din frunză, vestitul cântec. A recuperat ce a avut a recupera și și-a văzut de drum. Radu - de treburile sale. Și, tot așa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de vreo cîteva săptămîni, că... era mare păcat! Mi-am spus În sinea mea: Doamne, cum se poate ca părintele să păcătuiască așa?! Părintele a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001 strănepoți s-ar fi numit, poate, povestea. Antonia stătea mai departe singură, așteptînd răbdătoare vizita săptămînală a lui Thomas. Îl ospăta cu bucate gătite de mîna ei, era pricepută. Beau amîndoi bere, apoi vin, Thomas ceva mai mult, nu cît să se Îmbete, avea grijă, dar destul Încît să devină, spre nespusa plăcere a bunicii, copilul de odinioară, doritor de povești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
astea, înainta destul de liniștit, întorcând capul jur împrejur și fixând priveliștea. Nu voia să-i scape niciun amănunt, călătoria aceea era cel mai important lucru din viața lui. Pierre Gassendi l-a primit ca pe un vechi și drag prieten, ospătându-l cu o bucurie pe care Tommaso o observase doar pe fața lui Mario del Tufo. Cei doi filosofi au vorbit fără întrerupere până ce îi luară somnul în fotoliu, în fața unui foc pâlpâind mereu prin grija cameristului, ce avea grijă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îmi vor fi 'n minte Acele palme ce mi le-ați dat". Și tu nea Oneo! nu uit dulceața Când peste saduri, porumbiști, grâne, Gonind un iepure de dimineață Flămând pe vară sosii la tine: Cu ce plăcere toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de farmec plină, Unde departe de - orice ispită Dulcea mea viață petreceam lină. Tinere crânguri, păduri bătrâne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]