1,318 matches
-
putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
greu în canal. ― Destul de greu. Voi doi o să vă descurcați de minune, sânt sigur. ― Abia aștept! Rămase pe gânduri. Și Ionescu e destul de cumsecade. ― Bineînțeles. ― Păcat că-i cam nebun. Știi ce mi-a spus? Toate neamurile lui stau la ospiciu. Doamna Miga se aplecă peste masă. ― Sînteți amabil să-mi dați o țigară? Șoferul înclină capul și se căută în buzunarele hainei de piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-am purtat frumos. ― Direcției așa i s-a părut. Oricum, nu strica să mai ai puțină răbdare. ― Mă plictisea! Și, în afară de asta, mă simțeam jignit... M-au jignit până în adâncul sufletului! ― Cum așa? ― Voiau să mă trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Intre oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. În sfârșit, sânt liber", suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. "Cum te cheamă?" am repetat. Tăcere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. „Cum te cheamă?” am repetat. Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suficient de universală pentru a putea prinde oriunde În America, dar acum știe că nu va merge. Aici, relativitatea valorilor Își pierde contextul; nu se aplică artei care asistă și depune mărturie, care a sfidat puterile trecătoare, Statul, poliția, Închisoarea, ospiciul. Scopul acestei arte este să strige În gura mare o realitate care nu are nici un Înțeles Într-o țară În care totul este acum virtual, provizoriu, plutind liber, fericit și bine hrănit. Cum poate el lega această artă de dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
surori. Doar niște litere. Îmi imaginam desfășurarea ulterioară a acțiunii: urma să chem Poliția, s-o dau pe Mama Mare pe mâna justiției, să mă scutur de toată bizareria asta, iar ele trei urmau să fie puse undeva într-un ospiciu. Nu aveam remușcări pentru acțiunile mele ulterioare. Ceea ce se petrecea aici era o crimă. Bunică-mea nu le-a cultivat pentru contemplare, asta era clar. Le-a crescut pentru a se putea transfera într-unul din trupurile lor. Iar creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a unei minuscule celule din Ospiciul de Stat, o fantomă în carne și oase care i-o amintea vag pe Lola care a fost odată. Bărbatul a anihilat femeia care îl dominase timp de douăzeci și doi de ani; masculul a distrus femela și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pare că e schizofrenic și a mai atacat până acum trei fete. Susține că aude niște voci care Îi comandă ce să facă. Din păcate, noi nu ne putem atinge de el, nu putem decât să-l trimitem la un ospiciu... Așa e legea, spuse polițaiul cu regretul câinelui care nu poate să muște. Cu un aer oarecum resemnat Își aprinse o altă țigară și Îmi oferi și mie una. — Și, apropo, nu e cerșetor, adăugă el. locuiește chiar acolo, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oară mi s-a părut că roibu Ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că Îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămĂsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. m-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios În lupta cu răul. răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pare că e schizofrenic și a mai atacat până acum trei fete. Susține că aude niște voci care îi comandă ce să facă. Din păcate, noi nu ne putem atinge de el, nu putem decât să-l trimitem la un ospiciu... Așa e legea, spuse polițaiul cu regretul câinelui care nu poate să muște. Cu un aer oarecum resemnat își aprinse o altă țigară și îmi oferi și mie una. — Și, apropo, nu e cerșetor, adăugă el. Locuiește chiar acolo, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oară mi s-a părut că roibu ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămăsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. M-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios în lupta cu răul. Răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pot să iți promit. Nu vreau să îmi calc promisiunea. - Pentru că nu mă iubești! Poate pentru că te iubesc. Țușca, ți-am zis că nu e bine. Simt cum... alunec. Cred că am o depresie. - Gărgăuni. Dacă ești nebun, stai la ospiciu. - Nu am zis că sunt nebun. Poate am o depresie... - Depresie au numai puturoșii. Uite la Vlad. Vlad e unul dintre prietenii noștri. Poate e mult spus, nici unul dintre noi nu-l mai considera prieten. A avut, că noi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la mîna ei, mai ales că Antonia o ținea, tot mai des În ultimul timp, una și bună: Sodoma, Sodoma, Sodoma! Thomas era Îngrijorat mai mult de insistența Rusoaicei, bătrînii mai băteau cîmpii, unii chiar ajungeau săriți bine, internați prin ospicii, dar cu bunica nu era cazul, spera dînsul, la ea fiind vorba doar de o tot mai profundă credință, ceea ce, pe de altă parte, pe Thomas Îl umplea de admirație. Îi dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aceasta, niciodată. Pentru că Dumnezeu nu dădea nimănui mai multă minte decît putea un om să ducă. Iar cînd unii erau dăruiți peste măsură, acestora, de cele mai multe ori, le mai sărea cîte una din rotițele judecății, unora le săreau aproape toate; ospiciile nu erau doar pentru tarații din naștere sau ramoliți; sfîrșeau acolo și destui dintre cei care, mult prea des și prea intens, fuseseră atinși de o insuportabilă Înțelepciune. Sau primiseră prea multă informație, creierele lor fiind surprinse, probabil, nepregătite. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
strecoară în încăperile blindate ale băncilor, în arhivele poliției și ale armatei, în secțiile-pilot ale întreprinderilor. Ce bucurie să poată vizita nestingherit centrul meteorologic, studiourile televiziunii, turnul de control al aeroportului, halele de triaj poștal, serviciul ginecologic al spitalului, închisoarea, ospiciul de nebuni, casele de toleranță deghizate în saloane de masaj, morga, institutul medico-legal, mănăstirea carmelitelor, catacombele, sistemul de canalizare al orașului, adăposturile antiaeriene și coridoarele secrete care se intersectează sub oraș. „așa nu se mai poate”, spune Vocea. Știe și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
auditor pasiv și anonim. Îl întrebă cum se numește și păru a-și aduce aminte de Sima, tată-său. Profesorul era încîntat de asiduitatea tânărului, îi făcea un semn prietenesc când îl zărea la curs, care se făcea la un ospiciu, îi punea mâna pe umăr când treceau în vizitele demonstrative, îl privea personal în ochi când explica un caz interesant. Felix, plin de mândrie și de ambiție, ceru într-o întrevedere permisiunea de a studia unele probleme de amănunt clinic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala de așteptare a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea, fără să supere pe nimeni, în orele de consultație ale acestuia. O dispoziție a profesorului, care era și medic-șef al ospiciului, îi îngăduise să intre ziua în orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă ridicare din umeri, apoi se supărară. Alături de ei era și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pensia? Dar eu, copiii cu ce trăim? În realitate, Aglae avea destulă avere, strânsă din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice plăceri. Stănică propuse în cele din urmă, cu oarecare prudență, de a vîrî pe Simion într-un ospiciu, deși, zicea el, s-ar putea afla că bătrânul are avere (însă el avea să facă rost de un act de paupertate), și apoi soluția ar putea să nu convină, fiindcă e penibil să se știe că ai un soț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zicea el, s-ar putea afla că bătrânul are avere (însă el avea să facă rost de un act de paupertate), și apoi soluția ar putea să nu convină, fiindcă e penibil să se știe că ai un soț la ospiciu etc. - Și ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus în halul ăsta? Să se ducă unde l-au adus faptele lui. Într-o duminică, totul fu pregătit ca Simion să fie scos din casă. Weissmann se oferise să îndeplinească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise Aglae, acru, eu l-am adus în halul ăsta? Să se ducă unde l-au adus faptele lui. Într-o duminică, totul fu pregătit ca Simion să fie scos din casă. Weissmann se oferise să îndeplinească delicata însărcinare, după ce ospiciul fusese prevenit. Bătrânul avea să fie plimbat sub un pretext oarecare, dus apoi la ospiciu, ca spre a-l vizita, și lăsat acolo. Istețul medicinist studiase bine chestiunea, conversând de câteva ori cu Simion, și-și alcătuise în cap câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au adus faptele lui. Într-o duminică, totul fu pregătit ca Simion să fie scos din casă. Weissmann se oferise să îndeplinească delicata însărcinare, după ce ospiciul fusese prevenit. Bătrânul avea să fie plimbat sub un pretext oarecare, dus apoi la ospiciu, ca spre a-l vizita, și lăsat acolo. Istețul medicinist studiase bine chestiunea, conversând de câteva ori cu Simion, și-și alcătuise în cap câteva scene posibile. Aglae strânsese într-un geamantănaș câteva lucruri de îmbrăcăminte, pe cele mai rupte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt tipici și acționează în împrejurări tipice. Caracterul realist al romanului se exprimă prin critica instituțiilor sociale și a moravurilor. Familia, ca celulă a societății, este văzută într-o ipostază jalnică. Clalnul Tulea cu Aglae dezumanizată, cu Simion internat la ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungată de Stănică Rațiu, cu Aurica nemăritată, ne dă o imagine a degradării familiei. Chiar nucleul Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situație precară, iar mariajul dintre Pascalopol și Otilia este meschin și ipocrit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]