1,319 matches
-
toată fața pământului. Singuri v-ați compromis. Discuții de felul acesta aveam aproape întotdeauna și mă miram că mă lăsau să vorbesc și nu treceau la represălii fizice. Odată, însă, m-au amenințat că aș putea fi internat într-un ospiciu. Am mai fost. Atunci nu erai nebun, dar acum ești! * Rămas odată numai cu Coliban, m-a rugat să-i povestesc cum am intrat în Mișcarea Legionară și cum am petrecut timpul în închisoare. I-am povestit de la depunerea legământului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu casca pe urechi 50 de minute și se chinuie să asculte ce a zis ăla, ce a zis celălalt, să nu iasă și el 10 minute la o țigară? Păi, se tâmpește altfel. De aici, se duce direct la ospiciu". Și vă reamintesc, el era un nefumător. S.B.: Avea puterea de a înțelege că fumatul era un debușeu pentru lucrător. G.Ș.: Și revenind la acel moment, așa i-a spus lui Bucurescu, că am auzit asta cu urechile mele
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
că în mâini i-au crescut o sabie și un sceptru. Într-o vreme, la spitalele de nebuni, secțiile pentru arhangheli erau tot timpul pline. Astăzi, oaspeții sunt mai rari, dar mai găsești. Și nici nu e cazul să cutreieri ospiciile. Dai peste ei în tot locul, de cele mai multe ori la televizor. La un an după ce Bebe M. s-a luptat cu romanul Arhanghelul dreptății și se poate spune că l-a biruit, omul a simțit nevoia să mai răsfoiască o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă narativă” (D. Micu), dar întreg traseul creației sale este marcat de predilecția pentru reprezentarea unor situații-limită existențiale, eroii romanelor și ai dramelor fiind plasați în locuri care figurează spațiul închis, ospiciul (în Nebunul și floarea), azilul (în Paradisul pentru o mie de ani, 1974), cafeneaua (Adio, Arizona), în fond imagini-simbol ale unei lumi răsturnate, aflate în criză. Acestea servesc de „model probant” (Dan Culcer) al parabolei configurate în romane sau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
de comutare a pedepsei semnată, între alții, de Válery, Camus, Claudel, Mauriac, Cocteau, Honegger, Anouilh. Se pare că nu numai Stalin a recurs la represiunea psihiatrică, ci și medicina lumii libere. Ezra Pound a fost declarat nebun și închis la ospiciul St. Elisabeth din Washington. Knut Hamsun, la fel: opiniile și conduita i-au fost oficial considerate ca rezultând dintr-un... handicap mintal! Alții (Günter Grass, Ezra Pound) au avut parte, în mod egal, și de contestare și de recunoaștere idolatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
boli. Toate sursele istorice evocă sora în toate împrejurările și în diferitele incidențe medicale, fie chirurgicale (chirurgie mică), fie, în special, în bolile diferite care s-au împletit cu istoria acestor meleaguri. Instruite în anumite formațiuni de mănăstire uneori în ospicii, alteori în spitale sau bolnițe, profesiunea de soră medicală, fie călugăriță, fie (de prin secolul al XVIII-lea, în spitale) a fost definitiv consacrată în medicina timpului. În Iași au existat ospicii care, îngrijind femei sau copii, au constituit importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Instruite în anumite formațiuni de mănăstire uneori în ospicii, alteori în spitale sau bolnițe, profesiunea de soră medicală, fie călugăriță, fie (de prin secolul al XVIII-lea, în spitale) a fost definitiv consacrată în medicina timpului. În Iași au existat ospicii care, îngrijind femei sau copii, au constituit importante școli de formare a sorei medicale. Călugărița în cazul activității de asistentă de mănăstire sau "civilă" putând fi căsătorită. Și salariate în centrele medicale (spitale, sanatorii, clinici, ospicii, școli) surorile medicale au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
În Iași au existat ospicii care, îngrijind femei sau copii, au constituit importante școli de formare a sorei medicale. Călugărița în cazul activității de asistentă de mănăstire sau "civilă" putând fi căsătorită. Și salariate în centrele medicale (spitale, sanatorii, clinici, ospicii, școli) surorile medicale au câștigat, cu timpul, un prestigiu consolidat. Nu avem, din păcate, evidențe nominale, dar știm că numărul surorilor medicale, numai în Iași, din consultarea unor surse și ele incomplete și disparate, era de peste 1000, răspândite la unitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de opt decenii, de la 227 paturi în 1757, la 470 paturi în 1850. Capacității de spitalizare a instituțiilor Spiri-doniei i se adaugă aceea a altor spitale, din afara ei, care, deși mai mici, și-au avut importanța lor. Așa au fost ospiciile de alienați, cu o capacitate totală aproximativ 150 de paturi 5 (la Neamțu, Golia, Adam), spitalele evreiești, și ele cu un total de cel puțin 150 de paturi 6 (la Roman, Botoșani, Fălticeni, Iași și Galați), ospiciul comunității eline din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Așa au fost ospiciile de alienați, cu o capacitate totală aproximativ 150 de paturi 5 (la Neamțu, Golia, Adam), spitalele evreiești, și ele cu un total de cel puțin 150 de paturi 6 (la Roman, Botoșani, Fălticeni, Iași și Galați), ospiciul comunității eline din Galați și câteva unități medico-sanitare ținând de Departamentul Justiției, precum casele de recluziune și de corecție de la Vaslui, Dobrovăț, Bisericani, Pîngărați e apărute în prima jumătate a secolului. Nu trebuie, desigur, omise nici amenajările balneare existente Șarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Beldiman), Fălticeni (familia Stamati), precum și altele, înființate ceva mai târziu, imediat după 1850: Hârlău (logofeteasa Pulcheria Ghica), Tătărași-Iași (logofătul Cantacuzino-Pașcanu), Vaslui (familia Drăghici), Bacău (Pavel Cristea). Inițiativei bisericești i se datorează deschiderea Spitalului din Roman, Spitalului din Tg. Neamț și ospiciile Neamțu și Golia. Obștea a înființat spitalul din Galați, iar Epitropia generală a Casei. Sf. Spiridon al doilea spital din Galați și spitalele din Focșani și Tg. Ocna. Domnitorul, din inițiativa personală, a înființat Instititutul gregorian din Iași (Maternitatea Ghica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Golia. Obștea a înființat spitalul din Galați, iar Epitropia generală a Casei. Sf. Spiridon al doilea spital din Galați și spitalele din Focșani și Tg. Ocna. Domnitorul, din inițiativa personală, a înființat Instititutul gregorian din Iași (Maternitatea Ghica Vodă) și Ospiciul Galata (Grigore Al. Ghica)7. Majoritatea acestor spitale, indiferent de împrejurările fondării lor, au devenit filiale ale Spiridoniei sau cel puțin au resimțit spiritul îndrumător al acesteia. Sub acest aspect, spitalul Sf. Spiridon din Iași s-a afirmat ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar tema a fost deja mult extinsă, conferind trecutului asistenței psihiatrice din țările române dimensiuni mult mai extinse decât cele cunoscute. În paginile următoare am încercat o trecere în revistă a evoluției asistenței psihiatrice de mănăstire (empirică, strict filantropică) spre ospiciile asistate de medici și, ulterior, organizate, legiferate, în spiritul criteriilor sanitare ale timpului, insistând cu precădere asupra aspectelor inedite. ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihic oferită de mănăstirile din Moldova, deși încă disparate, atestă rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sub o formă ușor schimbată conținutul descântecelor. Avem însă și dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstire chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărei rol de asistență publică nu este deloc discutabil, cum se întâmplă cu bolnițele de mănăstire. Reputația unor duhovnici și a unor icoane făcătoare de minuni a fost nucleul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărei rol de asistență publică nu este deloc discutabil, cum se întâmplă cu bolnițele de mănăstire. Reputația unor duhovnici și a unor icoane făcătoare de minuni a fost nucleul viitoarelor ospicii. Izolarea altor mănăstiri ni se pare a fi avut și ea rolul ei căci, pe lângă mănăstirile mari, către care afluența publică era mare, au fost utilizate ca loc de adăpostire a bolnavilor unele mănăstiri mai mici, dar foarte izolate, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
oarecare sistematizare în această asistență, un început de specializare, constituind astfel o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire, dar și de medicină generală a fost concentrată în Moldova în două mari centre, care au devenit în secolul al XIX-lea importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
centre, care au devenit în secolul al XIX-lea importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici și pe nebuni. Paul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
era și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, adunându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, s-au rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se astfel la " Ospiciul de nebuni de la Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vinde-ca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alienați, s-au rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se astfel la " Ospiciul de nebuni de la Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vinde-ca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de neputinți și de duhuri necurate pătimând, și având unde-și pleca capul... de la trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic. Și anume, că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo; rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic. Și anume, că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo; rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
până la moarte". Erau, deci, niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputință și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au evidențiat ca ospicii de alienați. Reproducem o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape 6 decenii, în perioada 1840-1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au evidențiat ca ospicii de alienați. Reproducem o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape 6 decenii, în perioada 1840-1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate a condițiilor foarte proaste existente atunci la ospiciul Neamț. (În 1855
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]