413 matches
-
înrudește, până la un anumit punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă... Se cuvine să citez și restul poemului - alte patru versuri, care nefiind în nici un caz jocuri obscure, par a-l lua ostatec pe cititor cu strania lor bogăție de sensuri. eu cu propozițiile altor popoare aici pe masă tu cu mâini mai bătrâne într-un sac din piele de animal dar printre marile roți ale timpului și printre marile roți ale timpului
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
dragoste? mă chestionară pentru întâia dată cu viclenie femeile acelea. îndeajuns cât să vorbim o noapte întreagă, am râs eu. Prea bine, ziseră ele, si închiseră cu cheia ușa de la intrare, fiindcă noi ne plictisim. Va să zică, pricepu repede Cobră, suntem ostateci ai poveștilor de dragoste pe care vom fi siliți să vi le spunem? Poftiți, ne îmbiară femeile-papusi, asezati-va unde vreți și începeți să povestiți. Dorim să vă ascultăm o noapte întreagă, așa cum v-ați lăudat. Nici Cobră, nici eu
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
cu pastă, gel, fluiduri, stiloul cu cerneală lavabilă, creionul, tradițional la ultimul centimetru, tastatura calculatorului second-hand și să pună cu dichis la cale aruncarea în aer a atelierului prezidențial de decorații, producător de stele în gradul de cavaler, în loc să ia ostatece fiice de baroni în dimineața nunții, la clipa primirii de daruri, în loc să captureze publicul unui foarte important simpozion tratând metodele de mântuire a neamului, spre a-l sili să asculte, în genunchi, capitole din ultimul roman, scriitorul se vaită. În loc să
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
cere. A procura câteva tone de trotil, o utilitară, a mai îndesa în portbagaj niște grenade, ceva cuie, capse, devine o joacă, iar dacă așa vrea Profetul, atunci guverne bogate trec în contul asasinilor câte patru milioane de euro de ostatec. Excelențe ministeriale și foști ostateci se congratulează, pe când vajnici luptători își fac abluțiunea după ce au înhățat cecul cu șapte zerouri după prima cifră. Cât nu câștig eu din marfa mea literară pe un an întreg... Justițiari, cu ciorapul tras pe
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
de trotil, o utilitară, a mai îndesa în portbagaj niște grenade, ceva cuie, capse, devine o joacă, iar dacă așa vrea Profetul, atunci guverne bogate trec în contul asasinilor câte patru milioane de euro de ostatec. Excelențe ministeriale și foști ostateci se congratulează, pe când vajnici luptători își fac abluțiunea după ce au înhățat cecul cu șapte zerouri după prima cifră. Cât nu câștig eu din marfa mea literară pe un an întreg... Justițiari, cu ciorapul tras pe cap, călări pe motociclete performante
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și într-o dureroasă înțelegere umană: "...nu pot să nu tresar cînd vă aud spunînd, ostateci încă ai incandescenței voastre juvenile: «La révolution, nous l'avons tant aimée...». Și nu pot să nu vă întreb, scrîșnind din dinți, de ce ați tăcut cînd era ucis Andrés Nin într-o groapă din Barcelona, de ce nu ați urlat împotriva
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul care întrezărește în preajma sa o statuie care vomită n-ar putea fi decît un inadaptabil categoric
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
-o, grecocatolicismul, îl așază pe preotul din Șișești în postura neprielnică a unui uitat. Strînsa apartenență la două categorii spirituale căzute astăzi în dizgrație - Școala Ardeleană și Biserica Unită - îl preschimbă pe Vasile Lucaciu în victima unei conjucturi și în ostatecul unor prejudecăți. Octavian Goga, care în 1914, a trecut munții spre regat alături de Vasile Lucaciu, pentru a milita pentru intrarea României în război, îi închină preotului din Șișești un medalion comemorativ: "Vasile Lucaciu, ca structură sufletească și moștenire intelectuală, a
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
diminuează. Că și Faust, Don Juan este centrifug și entropic. Ambele personaje se deplasează spre extreme: Faust spre supratehnică și consumism, Don Juan spre un ciudat amestec de luciditate și orgie. Face și va face tot mai mult figură de ostatec meditativ al zoologiei dezlănțuite. Din contră, astăzi, Don Quijote, escarmentado y acrisolado (înteleptit și purificat), rămâne, ocupă și domină spornic zona centrală a valorilor umane. În și din această poziție, el învederează o capacitate de profilare universalizatoare și o tendință de
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
privesc. Adineaori am scris că vorbele se rostogolesc, dar poate că se și înnoadă. Se deapănă, ți se înnoadă. Se deapănă și se înnoadă în același gest. Poate că mă eliberez, sau poate mă întemnițez. Doamna mea Mamă, poate că ostateca ești tu, înnodată în aceste cuvinte. Poate că-ți scriu ca să te eliberez. Învârt în gol acest fir în jurul inexistenței tale, în speranța că te voi captura. Ce n-aș da ca această sfoară să formeze un ghem, am să
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
într-o declarație de îndatorire patriotică. Cu acest preț de răscumpărare se stingea anchetă, în pîcla plana mai departe sabia lui Damocles, dosarul putea fi oricînd repus pe tapet, era suficientă o derizorie recidiva a inculpatului". Regretabil, unii din comilitonii ostatecului au interpretat cu rigiditate textul de "cedare" ce i-a fost smuls cu forța și, pasînd pe un drum analog celui urmat de suprarealiștii "ortodocși", care împărțeau excomunicări în dreapta și-n stînga, au lansat consemnul că nimeni nu se cade
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne trimiți șuvoi de ploaie/ Să-i crească ochii cît gutuia/ Și pulpele să i se-nmoaie
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de clasă, complotul gorbaciovist și cîte altele. Pe de altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
fi aduși încetul cu încetul în prim-plan ca personalități distincte, în orice caz, mai pregnant după ce le este conferit un „rol”. Subiectul fimului este mai puțin istoria unei crize politice, 52 de angajați ai ambasadei S.U.A. au fost luați ostateci pentru 444 de zile, cât faptul mult mai spectaculos al salvării celor șase printr-o operațiune dirijată de către CIA, operațiune desecretizată abia în 1997. Tony Mendez (Ben Affleck) a fost la propriu mastermind- ul acestei operațiuni construind un scenariu aproape
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma în gînd troița călătoare/ cu Maica din icoana văzătoare/ pe bolta surdă depănîndu-l ghemul/ acelui drum fără de capăt. Unde/ l-au dus ostatec litere deșarte?/ căzute cuie din cuvîntul moarte./ Tăcerea magilor pe chip ascunde/ funii și scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
măcinate precum malul de valurile mării (altă obsesie a poetului în această carte): "pe mare, se află trupurile înecate cu / cărțile în mână/ Pe fiecare carte scrie:/ democrație, libertate". Dacă elegia XXVI ne dă o idee-imagine despre condiția noastră de ostateci damnați și condamnați sub zodia morții nivelatoare, ultima elegie este un fel de epitaf și profeție politico-poetică: Nu m-am gândit / ce am să fac în timpul morții/de atâta democrație și libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
de la Woodstock; - 1969, Georges Pompidou este ales Președintele Franței; - 9 nov. ’70, moare Charles de Gaulle; - 13 iun. ’71, François Mitterand este ales în fruntea Partidului Socialist Francez; - 5 sept. ’72, la Jocurile Olimpice de la München, un comando palestinian îi ia ostateci pe atleții israelieni; - sept. ’73, Daniel Cespedes devine simbolul represiunii din Chile, după lovitura de stat prin care Augusto Pinochet îl înlătură de la putere pe Salvadore Allende; - 1976, avionul Concorde zboară pentru prima dată la Toulouse; - 31 iun. ’77, este
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]
-
jur, trecută în paginile manuscrisului, își pierde coaja de aleatoriu și își câștigă micile și marile ei sensuri. O ultimă mostră: "Două chestii mi-au atras atenția în ultimul timp. Foarte interesant și trist mi se pare că pe toți ostatecii din Irak îi răpesc de obicei indivizi fioroși de genul Spaima Nisipului, Vulpea Deșertului, numai pe ai noștri i-a răpit unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
îl va determina să treacă la acțiune. Planul său dă greș și Garrigan este pe punctul de a avea soarta oponenților regimului: tortură și execuție fără nici o formalitate judiciară. Este salvat de către fostul medic al celuilalt președinte, profitînd de repatrierea ostatecilor unui avion deturnat de către teroriști palestinieni pentru a se îmbarca icognito și a se reîntoarce în patrie. Regizorul construiește în președintele Idi Amin un personaj complex, excelent manipulator, mobil și în același timp extrem de labil. Dacă în prima parte ești
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
al dictatorului, comportament extrem de convingător? În scena în care Garrigan este agățat ca un jambon în cîrlig, lui Idi Amin îi dau lacrimile. Și nimic nu ne lasă să credem că ele ar fi ireale, însă cîteva secunde după, vorbind ostatecilor, dictatorul a trecut într-un alt rol, vocea îi este sigură, gravă, convingătoare. La replica consacrată, "Eu sunt părintele națiunii", pentru prima oară Garrigan îi dă o replică incisivă: "Ești un copil și asta te face atît de fricos". O
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În care-s ostatecul căutărilor mele, Dar sper c-o să vină o zi de bilanț Când, câte-o verigă, s-o rupe din lanț... Și stele-or să cadă din cer pe pământ, În mine-nceta-va firescul frământ, Iar sufletul meu va dispare
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
pentru că era om de țară și-i știe pe toți, tot anume, pre careli cum erau. Și erau mîndru, nici făce cheltuială țării, că era un moșneagu fără doamnă (frumos!). Și ave doi ficiori, beizadele, pre Antiohii și pe Dimitrie... (ostateci la Poartă). Dimitrie și Antohie. Fala culturii noastre. Poate că paginile cele mai cu miez și mai actuale ale Letopisețului sunt cele în care intră în scenă Petru cel Mare, prietenul lui Dimitrie Cantemir, - momentul Stănilești. Tată ignar al primului
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
superba lui mașină. Cu același automobil, Gaittany a luat parte la înmormîntarea lui Dan Bogdan, împărțind condoleanțele cele mai onctuoase și ștergând de pe agenda sa și această obligație socială. Însă poliția ținu arestat la infinit pe Munteanu, ca să aibă un ostatec în mână, iar Gaittany angajă imediat un șofer recomandat de madam Pomponescu. Reacțiunea lui Gonzalv Ionescu merită și ea a fi consemnată. La aflarea morții lui Bogdan, Gonzalv avu o tresărire, din păcate nu de indignare. De câte ori murea un profesor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]