806 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TE-AM ÎNTREBAT ADESEA Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului Vântul înnoda crengile Pe drumul spre peșteri ostenite Ce glăsuiau în van Despre umbrele moi. Se rumenise infinitul În cuptorul regenerării Și-am poposit La locul hotărât, Dar tot n-ai apărut! Spaima săpa sardonic Acolo, în alveola pădurii, Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]
-
vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece plictisită. Departe-n sat cântă cocoșii Și bat din aripi voinicește, Au norii marginile roșii Și ziua crește, crește, crește! Referință Bibliografică: VREME DE PLOAIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353959_a_355288]
-
câte ceva despre rezistența anticomunistă. În curte, Miki lătra fără oprire. -Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet să ascult zgomotele serii. Când m‑am așezat în fotoliu ostenită, să‑mi adun gândurile, mi‑am amintit de vecina care mi‑a cerut să‑i dau câinele când voi pleca. Nu știu de ce, gândul mi‑a fugit la profesorul de filosofie și religie la al cărui curs participasem în ultima
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
în ceafă vântul rece al antimuzicii, nici nu și-a întunecat propria cale cu norul unor cântece zornăitoare, de discutabilă înveșmântare modernă, doar a cântat și altceva decât folclor pur: muzică ușoară, romanță, muzică etno, de petrecut în repaosul gândului ostenit și sufletului încărcat, muzică a înseninării și adierii voioșiei prin tranșeea vieții până în ultima clipă alergată și împovărată! Din repertoriul de cântece ale maestrului Benone Sinulescu, vast cât o mie ale celor ce clevetesc, lucitoare ca un soare pe lângă scânteile
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Constantin Voicescu - cel care a ajuns, în urmă cu optsprezece ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
nădejde și credință? Faptele-i n-au fost de ajuns lumina înțelegerii să nască! Desigur! Și l-au părăsit...lăsându-i ca răsplată pustiul ce-l apasă... Încet, încet, durerea este dusă... Pleacă dinspre umeri către mâini și coaste, spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
cuprind. Cu iubire și speranță, cu a minții cutezanță, cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept. Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit. Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor. Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite doar iubirile-oțelite sub privirile iubite. Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață! Referință Bibliografică: Triplu salt / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul II, 24 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana
TRIPLU SALT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354689_a_356018]
-
fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. ALUNG-ACUM ÎNGHEȚURI ÎN ABIS Alung-acum înghețuri în abis Și lasă-ți inima-n caldura lină Să impletim cuvinte-n paradis Țesute-n doruri fine de lumină. Te-ntoarce-n basmu-acela, ostenit, Al viselor meleag care te-mbată De-n brațe-ți tremur, poate-am amețit Mă iartă-n palma lunii preacurată. Strivindu-mă-n decor înnămețit În alb de nea și-o stea nevinovată Ne cântă clipa valsul nesfârșit Pe-o
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
adevărata durere ce te străbate în acel moment. Și dincolo de iertare îi ceri ajutorul necondiționat, ajutor pe care chiar El ți l-a promis când a zis să-i pui pe umeri toată povara ta. "Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ".(Matei, cap 11, versetul 28). Îl strigi de câte ori ai nevoie să te sprijini de umărul Său, să te cuibărești în brațele sale încărcate de iubire și să te simți ocrotit. Ca să
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
gânduri așezate în veșmintele vorbirii, Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi. Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem, Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem. Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire, Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire. Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare, Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare. Referință Bibliografică: De prin vorbe, Eminescu, este-a sufletului hrană ... Marin Bunget : Confluențe Literare
DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357310_a_358639]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu trei ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
PREA CUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358516_a_359845]
-
cu venin iubirea, Vaccinul se strecoară prin branule Spre inima ce-abia se mai trezește Din letargia toamnelor târzii, Mai cânt o clipă, mai pictez un pește Dar, de-așteptat nu te aștept să vii. Rămâi în noaptea ta prea ostenită Fără de stele, fără semilună, Eu te-oi lăsa, nu voi mai fi ispită Și nici nu-ți voi mai spune ''noapte bună.'' Singurătatea să-ți fie pe-aproape, Nici șoapte de iubire să n-auzi, Coșmarul să-ți aducă peste
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358653_a_359982]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu - cel care a ajuns, în urmă cu douăzeci și unu de ani, alături de marii săi
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 517 din 31 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ostenite-s limbile pământului, care ticăie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa vremurilor. Oțelul venei albastre se mișcă-n mașinăria uriașă, lepădat de speranță. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînțelese, ce-ndatornicește
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
povestise acesteia atunci. L-am visat spărgând lemne în șopronul vechi, iar eu nu eram copil, cum s-ar fi cuvenit să fiu, ci om în toată firea, așa cum sunt acum. S-a întors să mă privească, lung, cu ochi osteniți, apoi a pus un alt lemn pe butuc și l-a lovit cu sete. M-am aplecat să strâng lemnele sparte de pe jos și le-am dus lângă pragul ușii casei, sub streașină, ca de obicei, pentru ca mama să le
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CU-N TREN NOSTALGIC... AI PLECAT TINEREȚE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ai plecat din gara veche , ostenită, cu-n tren nostalgic, tinerețe... și triumfător, flămândă, te pierdeai în noapte, nepăsătoare, rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
rele le face nevăzute. * Ai plecat tinerețe! spre-o zare de dor, necunoscută, și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză în uitare? Referință Bibliografică: Cu-n tren nostalgic... ai plecat tinerețe / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg prin fante de lumină Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța-mi se-ncovoaie, plâng și tac Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării! Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat Ca o batistă pe
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Autor: Mihaela Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului POEȚILOR CARE AU FOST (în loc de motto) „Tei troieniți cu aur, plâng pe străzi moldovenești: Eminescu, de ce oare ai uitat să ne iubești? Peste ei, nori osteniți își tot duc corabia, Ploaia-și răpăie-ntrebarea: Unde-o fi Bacovia? Sub umbrela șoșotesc, un bătrân și o bătrână: Minulescu ne mai vede cum ne ținem noi de mână? Toți se miră, toți întreabă, ce oare s-a întâmplat
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
alții sunt pe ducă pe slabii umeri purtând al bătrâneții chin. livezi în floare și câmpuri nesfârșite doar păseri trec întinsul să-l măsoare, nu-s mai bărbați vânjoși să dea a lor sudoare, rămași sunt doar bătrânii cu chipuri ostenite. purtând greul pe umeri, lăsați fără-ajutor, venită, clipa-i chin în viața tuturor, nu-i nimeni să îi vadă, nu-i cine să-i audă rămasă-i la-a lor strigat bătrână soarta surda. pe umeri, anii, în vreme li
SAT ROMÂNESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360545_a_361874]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DIN VIS Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului m-am trezit din vis când norii-si despicau în vânt culoarea și aripile ostenite căutau un alt loc de odihnă, când marea-si adună îngrozită valurile din lipsa unui mal. “et pur si muove” ... și Eol mi-a închis ochii din nou. Referință Bibliografica: din vis / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN VIS de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360157_a_361486]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu trei ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359572_a_360901]
-
Parcă ar fi soția lui Vasilache de la târg! Nu știu un alt păpușar care se maimuțărește la fel de bine! BĂTRÂNA: Măi, Niculaie, până îmi trag oleacă sufletul, mai stau de vorbă cu bietele creștine care după cum se vede, sunt și ele ostenite. BĂTRÂNUL: Nu te întinde cum îți este obiceiul ală spurcat, odinește-te oleacă și după aceea să pornim căci mai avem o sumă de mers și acum se înserează! BĂTRÂNA: Dragă Niculaie, tot om merge, mai stai și tu o
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
o Doină și-un Cântec de dor!. . . E-n Mai și în trup îmi pătrunde al vieții năvalnic șuvoi, Se tulbură-a inimii unde, când știu ce departe-s de voi!. . . Trudesc și. . .privesc primăvara, mai sorb optimism și puteri, Ostenit, îmi privesc chipul seara: nu sunt cel ce-am fost până ieri! E-n Mai, primăvara-i acasă, gătită cu flori parfumate, Dar nu e la fel de frumoasă ca-n Țara, unde altfel sunt toate!. . . = Luna Mai a venit cu soare
N MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340456_a_341785]