322 matches
-
acolo sus. Frea mătul pădurii, neliniștea neîntreruptă a cetinei Întunecate, mirosul de rășină și de ace de brad putrezite Îi aminteau de munții lui de acasă. și mai cu seamă de durerea pe care anii de pribegie nu o puteau ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăiem cizma. Apoi părintele meu l-a uns cu niște alifii de-ale lui, i-a dat să bea suc de pătlagină și de mac și i-a pus piciorul În scândurele, cum v-am mai spus. După ce și-a ostoit puțin durerea, s-a arătat foarte neliniștit, fiindcă nu putuse ajunge la o Întâlnire, astfel că a voit să se scoale și să plece așa cum era. Bineînțeles că părintele Constantius nu l-a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Românii în cleștele ruso-turc Misiunea lăsată urmașilor săi de Petru cel Mare, pe planul extinderii teritoriale a Imperiului rus, privea în mod direct Principatele Române. Dacă amenințarea puterii otomane la Dunăre, stăvilită cu mari eforturi, fusese în cele din urmă ostoită prin Capitulațiile acordate de sultan lui Mircea cel Bătrân și lui Ștefan cel Mare, care acceptaseră situația de vasali ai Porții, ridicarea Imperiului rus la Răsărit a devenit, treptat, cel mai mare pericol pentru români. Începutul decăderii Imperiului Otoman, marcat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia făcea rost de marfă, sperînd să primească-n schimb măcar vîrful unei capsule ca să-și ostoiască foamea constantă de drog. Adesea nu se alegea cu altceva decît cu mulțumiri În treacăt, cumpărătorul fiind convins În sinea lui că Nick și-a tras cumva partea la capătul celălalt. Drept urmare, Nick a-nceput să fure cîte puțin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
amplificată de om, prin activitatea sa, nu ca viețuitoare, ci ca un consumator de luxuri, adică de exces. Muntele e sfredelit de omul cei caută prin măruntaie după minereuri. Pentru ce? Uneori de nevoie, dar mai mult pentru a-și ostoi nevoi nu prea firești: prea multele milioane de mașini ori cutiile de conserve, evident de unică folosință. Nu ridic problema unei epuizări a resurselor: Ele vor exista Întotdeauna, dar În forme noi. Accesul la ele e doar o chestiune de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu lumea, dar nici nu puteam să lipsesc de la Sfânta Liturghie. Cum astă-noapte mă culcasem la 0,50, după ce am intrat iar În hârtiile și revistele depozitate În camera de lucru, am tras un pui de somn imediat ce mi-am ostoit foamea, iar după-miază am făcut un pic de curățenie și prin căsuța de e-mail, mai ștergând din mesajee inutile până ce am dat de cele căutate. În plus, am intrat Într-o doară pe messenger și am dat peste două vechi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina unui felinar chior care nu-l ajuta prea mult. Pe la sfârșitul de secol nouăsprezece, școlile rurale erau încă puține, ceea ce făcea ca numărul știutorilor de carte să fie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fost adoptate în spitale de renume din străinătate. Pe mulți chirurgi tineri i-a ajutat să se descopere și să fie descoperiți. Dr. Paul Trosc a iubit și a suferit mult: era mândru dar modest, aspru dar bun. Și-a ostoit suferințele în artele frumoase. Personalitate de incontestabilă complexitate, este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări. Ca om înzestrat cu o vastă
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
-mi fure munca?...cât neam chinuit de am crescut cei doi juncani...când i-am vândut parcă s-a rupt ceva din ființa mea...numai gândul că banii primiți mă vor ajuta să iau hectarul acela de la Dohotaru, mi-a ostoit părerea de rău...Se trezi din ațipeală cu ochii plini de lacrimi. N-ar fi crezut niciodată că lăcomia și neomenia pot merge atât de departe așa cum au dovedit soră-sa Marița și cumnatul Ghiță, care a fost în stare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altă voce, caldă, mieroasă. Au vrednicia se cuvine a fi răsplătită? Și vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzbunarea cu limbă de moarte, fiilor, nepoților nu care cumva să se stingă blăstămul... Și câte rugăciuni de dezlegare nu s-au făcut prin biserici, dar n-a ajutat la nimică. Un pătrar de veac, vrajba și crima n-au ostoit în Moldova. De-ar avea zidurile aistea glas să povestească câte grozăvii s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se lămurește că nu poate supraviețui din salariul de 2-300 de euro. Caută să plece iar în Vest sau caută angajamente în organizații și firme internaționale care plătesc bani de trăit din ei. Febra revoluționară sau măcar cea falansteristă se ostoiesc dramatic, orele devin o corvoadă „patriotică”, ședințele de catedră o abstracție, participarea la concursurile altora o imposibilitate de facto, ca și implicarea în schimbări curriculare și manageriale. Iar dumneavoastră știți bine că în Vest ziua de muncă în universitate are
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
, publicație apărută la Arad, săptămânal, între august 1937 și mai 1942. Redactor: Aurel Chiriciu. Cu numarul 29 din 1938, director și administrator delegat este Vasile I. Ostoia, iar de la numărul 73 din 1939 revista este condusă de un comitet; de la numărul 15 din 1939 poartă subtitlul „Organ de afirmare românească”. Deși se declară fără program, periodicul are drept obiectiv „lupta pentru promovarea intereselor naționale românești la această
FRONTUL DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287098_a_288427]
-
îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
Murariu Gh. Gheorghe 1128. Murdeala C. Mihai 1129. Mutașcu V. Petru 1130. Nagele F. Francisc 1131. Negrea S. Savu 1132. Nicoară P. Gheorghe 1133. Oprea F. Peter 1134. Oprea P. Constantin 1135. Oprean Gh. Gheorghe 1136. Orbulescu F. Ioan 1137. Ostoia I. Petru 1138. Oțil M. Gheorghe 1139. Otiman L. Mihai 1140. Padineanț Gh. Gheorghe 1141. Palean Gh. Ioan 1142. Panduru P. Petru 1143. Pau Ț. Ion 1144. Păcuraru C. Petru 1145. Păun I. Ioan 1146. Peica A. Arsenie 1147. Pervan
DECRET nr. 738 din 10 noiembrie 2003 privind conferirea Crucii Comemorative a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/153987_a_155316]
-
vine de la rediului Cucului, un desiș de pădure ce se află în viroaga ce pornește din spatele cimitirului bisericii și coboară la fântânile de lângă primăria Cuca. În această viroaga susura un izvoraș, cu apă cristalina la care veneau cucii să-și ostoiască setea - cum femelă cucului se chema cuca - așa cum ne arata academicianul Iorgu Iordan în Dicționarul Limbii Române, acest toponim a fost preluat și a dat denumirea localității. Această denumire de rediu Cucului este trecută și pe hărțile militare folosite de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
să le-o plătească. Pentru aceasta, își angajează ca și asistentă o tânără orfană, Sarah, pe care vicisitudinile vieții au marcat-o profund și care ar fi dispusă să facă orice pentru o situație materială bună și pentru a-și ostoi setea de răzbunare față de cei care au abuzat-o. Sarah pregătește minuțios dosarele victimelor feminine pe care George le adoarme cu cloroform pentru a le decupa toate zonele corpului acoperite de păr: scalpul și zona pubiană. Aceste "trofee" sunt atent
Haita (roman) () [Corola-website/Science/329040_a_330369]