315 matches
-
diplomatice de la Istanbul, "c'est toujours la Crimée que ce Gouvernement regrette amèrement, et dont la perte rend précaire à Șes eux son existence en Europe" (s. Ven.C.)177. Ca urmare, la începutul lunii septembrie 1806, în cercurile conducătoare otomane, dar și în rândul populației constantinopolitane se crease, deja, convingerea că războiul cu Rusia era inevitabil. În această perspectivă, sprijinul pe care îl putea oferi Suedia a devenit o necesitate pentru otomani 178. Ei nu excludeau posibilitatea unei reconcilieri suedo-franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Italie"182. De aceea, otomanii presupuneau "que cette marche des troupes Russes était en conséquence des ordres antérieurs à la défait des Prussiens"183. Deruta provocată de neașteptată derulare a evenimentelor era, însă, agravată, datorită rivalităților din rândul cercurilor conducătoare otomane care făcea aproape imposibilă adoptarea unei poziții unitare, în ceea ce privește războiul cu Rusia. În cazul în care acesta nu putea fi evitat, Poartă Otomană era, totuși, decisă să-l poarte cu toata vigoarea, situație în care necesitatea de a-si alia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
seront garanties indépendantes, protégées des avantages, dont leș succès dans la guerre (al Suediei cu Franța n. Ven.C.) pourront l'assurer"185. În pofida lipsei oricărui angajament din partea Suediei și a presiunilor diplomatice exercitate de Marea Britanie pentru a determina Poartă Otomană să accepte cererile Rusiei, cu scopul de a se evita, astfel, războiul, sultanul Selim al III-lea l-a declarat, totuși, la 27 decembrie 1806. Într-un foarte amplu manifest, dat publicității la 5 ianuarie 1807, Poartă Otomană trecea în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Franța a sporit, după pacea impusă de această din urmă Austriei, la Pressburg, la 26 decembrie 1805, a determinat diplomația engleză să intre în alertă. Pentru a contracara o asemenea perspectiva, și-a întețit intrigile în rândul cercurilor conducătoare otomane, încercând să câștige cât mai mulți aderenți pentru partida antifranceză. Totodată, nu a ezitat să amenințe cu o posibilă intervenție militară directă împotriva Imperiului Otoman, în caz că "sfaturile" englezilor erau ignorate 187. Scoaterea Prusiei din cea de a patra Coaliție antifranceză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Palin, din 24 decembrie 1806, în loc. cît., doc. nr. 59. 190 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 63. aurait gêner leș opérations de son Gouvernement" 191. Gestul său a alarmat cercurile conducătoare otomane care ar fi vrut să evite un atac englez 192, atac care s-a produs, totuși, prin trimiterea unei escadre din flotă mediteraneană, sub comanda amiralului Duckworth, care a ancorat în fața Istanbulului, în luna martie 1807. Sub directă îndrumare a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
închideau intrarea în strâmtoarea Dardanele, pe când anexarea Moreei i-ar fi deschis calea către controlul Mării Adriatice 201. Persistentă zvonurilor privind existența unui plan de împărțire a Imperiului Otoman adaugă un plus de instabilitate politică și sporea îngrijorarea cercurilor conducătoare otomane care căutau soluții pentru a ieși din criză. Una dintre acestea viza restabilirea păcii cu Anglia și era cerută, potrivit afirmațiilor lui Nils Gustaf Palin, îndeosebi de populația constantinopolitană, puternic afectată "par la cessation de la navigation et de l'approvisionnement
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ce tindeau să se deterioreze, datorită interpre țărilor pe care fiecare parte contractata o dă prevederilor tratatelor de la Tilsit, neînțelegeri de pe urma cărora speră să se producă "un changement de système dans celui de Russie"207. Concret, se pare că Poartă Otomană intenționa să se reconcilieze cu Rusia, dar fără imixtiunea Franței, concomitent cu evidență cultivare a bunelor raporturi cu Suedia 208. Pe acest fundal, s-a produs, însă, o nouă lovitură de stat la Istanbul, orchestrata și executată de Bayractar Mustafa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din 24 iunie 1808, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 94. 208 Loc. cît., vezi în acest sens și doc. nr. 95, 96. înlocuit cu Mahmud al II-lea, la 28 iulie 1808209. Ca urmare, prioritățile Porții Otomane au redevenit necesitatea urgență a restabilirii ordinii interne și întreprinderea măsurilor menite să-i asigure forță necesară purtării războiului cu Rusia, altfel spus, reactivizarea programului de reforme structurale, lansat de sultanul Selim al III-lea, si care fusese întrerupt de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Se vorbea, chiar, de intenția Austriei de a trimite un corp de armată în Basarabia, recent anexată de ruși, si cu scopul de a crea condițiile unei eventuale anexări a Moldovei, perspectiva ce a alarmat în așa măsură cercurile conducătoare otomane, încât au declarat că gestul ar fi echivala cu declanșarea unui război austro turc218. Totuși, Austria era și ea direct interesată în determinarea Porții Otomane să adere la Coaliția antifranceză, deși ea se află, încă, la acea dată, în tabăra
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
10 septembrie, 10 octombrie și 10 decembrie 1814, în loc. cît. lor la cotele existente la acea dată era un avantaj, deloc de neglijat. Mai ales că, în împrejurările în care prăbușirea Imperiului Napoleonian devenise un fapt împlinit, atenția cercurilor conducătoare otomane era reținută de necesitatea de a sesiza termenii în care urma să se încheie pacea generală pe Continent, parafata, de altfel, la 30 mai 1814230. În vederea reglementării noului raport de forțe pe Continent și, pe cale de consecință, instaurarea unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi fost deșarte, datorită opoziției categorice a rușilor care au obținut, așa cum și-au propus, "le consentement du Congrès de terminer leurs différends avec la Porte sans qu'aucune Puissance s'en mêlât" (s. Ven.C.)231. Astfel că Poartă Otomană și-a văzut, încă o dată, zădărnicite toate eforturile de a se integra în sistemul politic european, locul în care își căutase adăpostul față de pericolele care amenințau integritatea teritorială a Imperiului Otoman și, chiar, dispariția să de pe harta politică a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în uniune personală cu Suedia, statut care a fost confirmat, după cum se știe, de hotărârile Congresului de la Viena. În sfârșit, politica imperiala a lui Napoleon Bonaparte și reacțiile marilor puteri europene au avut drept consecință năruirea tuturor speranțelor cercurilor conducătoare otomane care, după pacea de la Iași, din 9 ianuarie 1792, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a include Imperiul Otoman în sistemul politic european, ca factor activ al acestuia. Un sistem în care Imperiul Otoman își căutase
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
British White Paper of June 1922, Yale Law School, http://avalon.law.yale.edu/subject menus/mideast.asp. Accesat: 21 iunie 2010. 325 Abdul Hamid al II-lea a sprijinit formă pan-islamică a ideologiei musulmane, ca o contrapondere a celei otomane, propunând unificarea tuturor musulmanilor în cadrul unui Califat, sub forma unei Confederații Islamice cu caracter mondial; folosirea pan-islamismul în scopuri politice l-a descris pe Abdul Hamid drept părintele politic al pan-islamismului. Pentru mai multe detalii a se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
frontierelor nou formate de Prut, toate celelalte frontiere dintre cele două Imperii, atât în Asia cât și în alte regiuni vor rămâne aceleași cum erau înainte de începerea ostilităților; iar Curtea Rusiei, și în virtutea art. 3 din Preliminarii, cedează Sublimei Porți Otomane toate fortărețele și frontierele cuvenite, cuprinse între aceste limite și în starea în care se află acum, cu toate orașele, târgurile, localitățile și tot ceea ce cuprind aceste teritorii. ...................................................................................................................................... Întocmit la București, 16/28 mai 1812 G. Noradounghian, op. cit., p. 86-92
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu este o coincidență faptul că acestea, și nu altele erau ultimele state federale multietnice din zonă. Fragmentarea teritorială din anii ’90 a Însoțit extincția ultimului dintre cele patru imperii continentale ale Europei - cel rus. Pe ruinele fiecărui imperiu (Turcia otomană, Austria habsburgică, Germania wilhelmină) s-au format noi state; fisiunea teritorială din anii ’90 era doar epilogul tardiv al acestui proces. Dar logica scindării imperiilor nu ar fi putut declanșa În sine reconfigurarea instituțională a Europei de Est. Ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]