2,455 matches
-
ei o foamete mare. Cumpărau și cumpărau, părând să trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
populații care se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor: brăzdare, săpăligi, securi, oticuri de fier, râșnițe de piatră, gropi de păstrare a cerealelor, semințe carbonizate etc. Analiza paleobotanică a boabelor carbonizate au evidențiat mai multe specii de grâu, orz, secară, ovăz, mei și mazăre. în legătură cu creșterea animalelor, se practica păstoritul pendulator, fără s fie părăsit hotarul obștii. Sunt indicii și despre practicarea meșteșugurilor, circulația mărfurilor, prelucrarea minereului de fier, a lemnului, producerea uneltelor și a obiectelor de uz gospodăresc, olăritul torsul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hunii, avarii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, mongolo-tătarii), crescătoare de animale, să nu perceapă de la populația locală românească animale - vite mari, oi, capre, cai (poate cai de călărie și transport), nici lapte, nici brânză și unt, ci cereale - grâu și orz, ovăz pentru cai la care, eventual, adăugăm piei de animale - animale cu blană, țesături din in, cânepă și lână și, fără îndoială, bani, metale prețioase. Gropile de provizii de lângă locuințe erau mijloc de păstrare, dar și de dosire a cerealelor în fața
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
agricultură era plugul din lemn cu cuțit de fier. Se folosea atât plugul greu pentru desțelenire, trasă de patru boi, cât și un plug ușor pentru terenuri afânate, tot din lemn, cu ramă de fier. Se cultiva grâul, secara, orzul, ovăzul, hrișca, meiul, bobul, lintea, mazărea, varza, ceapa, usturoiul, vița de vie și pomii fructiferi. Dintre cereale, grâul se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
De asemenea, orzul constituia în evul mediu cereala preferată de populația de religie mahomedană: turcii și tătarii. Între produsele cerute de turci - cumpărate pe prețuri mai mici decât prețul pieții - Poarta Otomană avea monopol asupra comerțului românescă - era și orzul, ovăzul (lua și caii de rasă și hrana cailor!) și multe alte produse. Documentele de epocă (pentru secolul XV și până în prima jumătate a secolului al XIX, avem numeroase mărturii pentru satele comunei Filipeni) vorbescă despre partea de susă și partea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului comunist, țăranii au fost obligați să adune grâul, orzul, ovăzul la aria organizată special: se treiera cu batoza purtată de un tractor, de la arie se luau cotele statului și, dacă mai rămânea ceva, lua și țăranul acasă. Și la aria organizat de boierii Sterian, cei care au adusă prima mașină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Era ceva ce nu se mai văzuse (conserve de carne de 1 kg), cafea, țigări „Camel”, ciocolată și alte „bunătăți” nevăzute și nemâncate. Marea prietenă de la răsărit ne-a ajutat și ea: la noi în Slobozia - Filipeni a ajunsă niște ovăz care mirosea a urină de cal! Spun oamenii șimi amintescă de reacția lor. Dar să vezi politică și mistificare: ajutorul american a devenit ajutor sovietic, așa se spunea la școală! în anul 1948, când au avut loc alegeri de deputați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țigară, dă la brâu de sticla goală și-și amintește de ce-a plecat de acasă. Își face pe loc socoteala: „Să mă ducă la lelica? Când să mă duc? Când să mă întorc?” Vede în drum un pai de ovăz pe care-l bagă în sticlă. Când ajunge acasă, îl ia Casandra în primire că unde ai stat, că eu sunt bolnavă și te aștept cu descântecul. Îi spune că lelica era plecată și când a venit a spusă că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât ținea peretele casei. Casa era foarte joasă, în față avea ferestre mici de tot. Acoperișul casei se prelungea în josă cu vreo 3 metri, de ajungea la pământ pe două părți, la nord și la apus. Aici ținea tata ovăzul și orzul de sămânță, în știubeie mari (butucă găurit de mână sau cu scorbură naturală - n.a.). Mai era în curte un bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
330,32 ha, din care 302 ha suprafață arabilă; pășuni naturale: 24,89 ha; vii pe rod 3,43 ha) era cultivat cu: grâu de toamnă - 83 ha; orz de toamnă - 2,15 ha; orz de primăvară - 5,85 ha; ovăz - 3 ha; porumb boabe - 173 ha; floarea soarelui - 10 ha, cu 950 kg/ha (9,5 t); cartofi de toamnă - 3 ha cu 9.500 kg/ha (28,5 t); legume - 2 ha (24,65 t). S-a mai cultivat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel, au mai pățit-o și alții; mi-aduc aminte de un echipaj trimis pe satelitul „Menumorut” să scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S 23 - și nu e singurul. Însă problema e: ce facem cu rapița? — Lăsați-o încolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce căutai la orz? zise responsabilul cu un licăr de triumf în pupile. Brigada a cincea trebuia să fie la ovăz. M-au trimis după bujii la bază, s-au stricat șase tractoare, răspunse K.M. 273. — Astea-s cioace, măi, zise responsabilul. Pe mine nu mă duci. De la o vreme, de când se dau libere, toți umblați după extramediocri. Acum ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fie clar, zise responsabilul. S-a schimbat cumva, între timp? întrebă K.M. 273. — Încă nu, spuse cu oarecare regret responsabilul. Hai, du-te, ai prima duminică liberă. Și să nu te mai prind în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută și plecă. Responsabilul atârnă linguroiul alături pe un suport, își scoase ochelarii aburiți de ciorbă, și-i șterse, îi puse înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în surdină, plin de sine, clipind des și puțin a fală de om greu. Omul cu pieptul de taur, rasa Ziemental, scoase pe nările ca două hăuri fără fund, un scurt și cutremurător fornăit de cal - ca mare consummator de ovăz - și răspunse tot în surdină, aplecat la cincisprezece grade peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am scris, omule... - ridică Solomon tonul holbându-se la matahală, cu o nemaipomenită poftă de-
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
așezate la piept, la încheietura mâinii, la glezne, la lobii străvezii deveniți rozalii, în soarele dimineții. Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe apă. Pe Marea Tiberiadei, vecină cu Dunărea noastră. Altădată, Melania Cuc afirmă: „Sunt proprietarul unui lan de ovăz înflorit”. Cu Melania Cuc aluneci direct în poveste când nu te aștepți, când despre un mânz cu corn în frunte, când despre „un câine bătrân în lanțul ruginii”. Într-o sumedenie de ipostaze se prezintă poeta sub ochii noștri: când
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă zăpadă și așa
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
s-a hotărât iapa să-l viziteze. Măcar că nu fusese invitată. Dar ce, surprizele nu fac parte din viața vertebratelor? Așa că a strâns iapa în doi desagi câte și mai câte bunătăți, din cele care știa că-i plac feciorului, ovăzul cu bobul cel mai plin și paiul cel mai proaspăt, cu miros de rouă și culoarea lunii, colaci cu stafide și fructe uscate, fistic rumenit în sare micro-granulată, frunze de mestecat și dulceață de citrice... Și s-a urcat în
SCHIŢE UMORISTICE (15) – FĂT FRUMOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362403_a_363732]
-
prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
greu îl apucă bietul cal cu dinții ... Vara, ei, e altceva ... Îl las liber, să pască pe unde îi place lui. Cînd îl ia căldura, se bagă la umbră și doarme de-a-n picioarele ... Cînd îi dau seara găleata cu ovăz, mă împinge cu botul în burtă și sforăie de plăcere. Uneori rîde, cînd e fericit. E ca un copil, cîteodată ... Calul este zeul pe care i l-a dat Dumnezeu omului, ca să-l ajute la muncă ... Cînd îi văd pe
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
fost destinația de început, nu mai uruie în măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat” așteaptă pe nepoții stră-strănepoților stăpânilor de odinioară să dea uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o echipau cândva și care stau acum leneșe și impasibile sub ochii noștri. Ustensilele care
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
una din mesele cu picior, a fost asigurat, după jumătatea anilor ’70, de lipsa din rețeaua comercială oficială a cafelei. Cafeaua naturală a dispărut din magazine fiind înlocuită cu un surogat care a ajuns să conțină până la 80% năut sau ovăz, numită ironic (de la ovăzul, nutreț pentru cai) „nechezol”. Cum făceau cei care deserveau locanta, numai ei știau, dar reușeau să ofere consumatorilor o băutură care mai aducea cât de cât a cafea. „La Varicea” a rezistat ca local public până în
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]