352 matches
-
Să ți crească apetitul bahic, pofta de mâncare și de dragoste cu năbădăi! Nu de alta, dar o văd pe-a ta cam tristă, are o privire pierdută de ceva vreme! Noroc! Gore dă cupa pe gât, În vreme ce Întreaga asistență ovaționează. Unul strigă când ne-o fi mai rău ca acu’ să ne fie, iar un bețiv cu state vechi de serviciu pune capul pe masă și plânge cu suspine. Murmură aproape neauzit că ar mai bea un păhărel, fiindcă m-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rostesc vreun cuvânt. Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai mult decât tine. În timp ce Iris lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
celular. — Șaizeci de miliarde în acest an. Două sute de miliarde, la anul. Cinci sute de miliarde, în cinci ani! Acesta este viitorul industriei noastre și aceasta este perspectiva pe care o oferim întregii umanități! Mulțimea se ridică brusc în picioare, ovaționându-l pe Watson, iar pentru o clipă Vasco nu-l mai văzu deloc pe Tolman. Dar numai pentru o clipă ... acum, Tolman se îndrepta spre ieșirea centrală. Vasco se întoarse pe loc și ieși pe ușa laterală în foaier, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Horei Unirii, împletite armonios cu huiduielile curat democratice a poporului român adunat acolo, adresate onor președintelui României. Că nu s-au prea auzit nici măcar acordurile imnului național, de vină este desigur ardoarea cu care românii iubesc conducătorul țării și-l ovaționează cu „Huoo!” și „Ieși afară, javră ordinară”. Acum că tot s-a întâmplat această manifestare populară de „simpatie”, ba încă a avut parte și de bis, în aceeași zi la Focșani, este normal ca oamenii președintelui să caute motive de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș, și nici mulțimile care ovaționau nu știau că acel tablou nu era începutul unei campanii din apus, ci primul pas spre Kyoto. Cu excepția lui Mitsuhide și a unei duzini de oameni din statul lui major, nu știa nimeni. Curând avea să fie Ora Maimuței. Vuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-și mai încăpură în piele de bucurie. Umplură străzile pe unde trecea Hideyoshi, în drum spre castel. Femei, copii și bătrâni se prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și ridice fețele. Câțiva ovaționau și dădeau din mâini, în vreme ce alții, pierzându-se cu firea, dansau de fericire. Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta primire pe care i-o făcea oamenii săi. Pentru Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci și cincea a lunii, porni pe drumul Omi, înapoi spre Castelul Osaka. Osaka era acum un oraș mare, schimbat radical față de micul port Naniwa, iar când armata lui Hideyoshi sosi, oamenii începură să se îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o goană care m-ar fi purtat prin tot centrul orașului - și mai departe, spre Village, spre Martina Twain - dacă în calea mea nu ar fi fost o masă cu deserturi care să pună capăt sprintului. Tot restaurantul m-a ovaționat în timp ce mă luptam să ies în noapte. M-am sprijinit gâfâind de un felinar, în timp ce Doris îmi îndepărta cu gesturi tandre resturile de portocale în caramel și tort de ciocolată care îmi mai atârnau de costum. Fielding a mai întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o zi voi împodobi templul lui Isis asemenea celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ring coborât de pe o grindă de lângă reflectoarele din tavan. Lennon îl apucă și strigă peste vuietul mulțimii: — Doamnelor și domnilor, polițiști și suporteri ai elitei L.A.-ului, a sosit momentul tangoului cu Foc și Gheață! Mulțimea era în delir: ovaționa și tropăia. Lennon așteptă până când vuietul se transformă într-un murmur, apoi intonă: — În seara aceasta vom asista la zece runde de box de categoria grea. În colțul alb, în șort alb, avem un polițist din Los Angeles cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
achiziție a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau bătând din palme cu frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și tu cum e, Kate. Se vâră În sacou și iese pe ușă. Într-adevăr, știu cum este. Un bărbat anunță că trebuie să plece de la birou ca să fie cu copilul lui pentru un scurt moment de recreere și este ovaționat ca model de tată iubitor și plin de abnegație. O femeie anunță că trebuie să plece de la birou ca să stea cu copilul bolnav și e stigmatizată ca dezorganizată, iresponsabilă și insuficient de devotată. Când tații se expun În calitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a înființat aproape în fiecare mahala și cătun "supa populară"), sinceritatea și toleranța sa, toate acestea îi creează o aureolă de mit. Îndeosebi femeile îl adoră. Iar matematicianul erou anevoie rezistă acestor admiratoare, care-l urmăresc pretutindeni, îl înconjoară, îl ovaționează. Părăsit de prietenii "unioniști", fără sprijinul celorlalte grupări politice - Sidonio Paes se hotărăște să guverneze singur. Avea de întîmpinat, firește, enorme greutăți. Țara e slăbită și sărăcită de luptele partidelor și anarhia democratică; slăbită și sărăcită de război, de nesfârșite
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe scena Access Hollywood. Tu ești extraordinară, Nancy. Ce mai faci? —Sunt bine! Cui Îi aparține această rochie... magică, Nina? —Designerul a creat-o special pentru mine, zâmbi Nina. Ce minunat! zbieră Nancy, ca să acopere mulțimea din spatele ei, care o ovaționa pe Nina. —E o creație Versace, spuse Nina. Nimeni nu Îmi place mai mult decât Donatella. Nu-mi venea să cred. Thack avea să fie devastat. Și nici eu nu eram Într-o stare suficient de bună ca să-l Încurajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Eu aveam 34 de ani, așadar era în... 1884, toamna, țin minte și ziua, cum s-o uit, 2 octombrie, de ziua mamei voastre. Așa ceva n am mai văzut, oamenii îi cădeau pur și simplu în genunchi, sala era cutremurată, ovaționa minute în șir și-n culise erau toți în lacrimi... Teatrul de azi îmi pare palid, searbăd în comparație cu ce-am prins noi, mama și cu mine, în tinerețe - și papa s-a uitat cu zâmbet la mama. L-am întrebat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
finală, amintită. Cu cât entuziasm, cu câtă fantezie, cu ce bucurie se lăudau, ei, că vor intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot și ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
permanență asmuțit. — Nu te Înțeleg, chiar vrei să Învinuiești acum tot poporul german de complicitate conștientă la crimă? Nu poți să accepți deloc ideea că mulți au crezut sincer În această cauză, În special tineretul acela fanatic și exaltat care ovaționa și scanda pe străzi numele Fuhrerului? — Tocmai aici este cea mai abjectă perversitate, pentru că tineretului i se inoculează doctrina sub forma așa zisei culturi. Și cu cît creierul este mai receptiv, e mai vulnerabil. Toate instituțiile culturale sau de mass-media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dolan s-au așezat În spate; nu prea-mi dau seama cum de-au reușit, bancheta era tare Îngustă, probabil că tata s-o fi așezat pe genunchii părintelui Dolan. Da, sînt sigură că așa a făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are pretenții / asta aud de când sunt, fiindcă țelul celor care vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai puțin eu și mai mult ei. Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul pe îndelete. După a treia plecăciune se ridică și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din pat. Într-o noapte, Hsien Feng aruncă un teanc de documente pe pat și mă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea are să fie transformată în cenușă. Cântările au început și focul a fost aprins. Pe măsură ce flăcările se înalță, călugării, lama și preoții aruncă chifle peste capetele mulțimii ce ovaționează. Chiflele urmează să fie consumate, chipurile, de fantomele fără adăpost. E un gest al mărinimiei doamnei Jin. Împăratul Hsien Feng a lipsit de la început până la sfârșit, susținând că e bolnav. Știu că o urăște pe femeia asta și nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]