409 matches
-
integrări nu este în nici un caz ceea ce se numește "ură de sine". Care este imaginea-hologramă care rămâne la capătul acestui destin remarcabil? Să-i dăm din nou cuvântul lui N. Steinhardt: "Dar la urma urmei, ce și cine este? Un ovrei bătrân din București, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câțiva prieteni, câteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu"19. Oscar Steinhardt se stinge din viață în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
nu le spune... să vedem! - Ce să vedem? Sunt mari, pot să-și facă singuri un examen al conștiinței. Uite, Cristian se pare că are un suflet curat, idealist, slab, sentimental; Erasmus e cel mai îngrijorător. Știi ce a spus Ovreiul despre tine? Că ești ambițios, ascuns, și în stare de orice ca să-ți atingi scopul: în stare să calci și peste cadavre. Iar despre Sebastian că e curajos, că are spirit aventuros, dar în ce privește restul, destul de mediocru, încheie mama cu
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
lucru, este Camil Petrescu, marele scriitor, de noi toți adorat, personajul celor mai savuroase secvențe antisemite: "Ieșind de la Capșa - sîntem abia în 1936 - mi-a explicat din nou atitudinea lui față de ultimele bătăi contra evreilor. - E regretabil, dragă, dar tot ovreii poartă răspunderea. - De ce, Camil? - Pentru că sînt prea mulți. - Dar ungurii nu sînt și mai mulți? - Poate, dar cel puțin sînt masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii provoacă, au o atitudine echivocă, se
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
evreilor. - E regretabil, dragă, dar tot ovreii poartă răspunderea. - De ce, Camil? - Pentru că sînt prea mulți. - Dar ungurii nu sînt și mai mulți? - Poate, dar cel puțin sînt masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii provoacă, au o atitudine echivocă, se amestecă în lucruri care nu-i privesc. Sînt prea naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie : când domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aruncă repezit, pe deasupra capului, ginere-său, domnu’ David. Bătrânul clătină din țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta o oglindă. - Asta ? Asta nu-i ceva pentru dumneavoastră. Pentru dumneavoastră am eu altceva. Fain. Ovreiul trase un dulap și-i arătă altă oglindă, lungă, cu rama plesnită. - Asta-i ceva lux. Cristal ! zise negustorul, cu soiul de respect pe care probabil i-l impunea obiectul. - Și cât ai să zici pe ea, domnu’ David ? Ovreiul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Ovreiul trase un dulap și-i arătă altă oglindă, lungă, cu rama plesnită. - Asta-i ceva lux. Cristal ! zise negustorul, cu soiul de respect pe care probabil i-l impunea obiectul. - Și cât ai să zici pe ea, domnu’ David ? Ovreiul păstră câtva timp tăcere rămânând pe gânduri apoi, întrebător, rosti încet : - Patru sute cincizeci de lei ? Și oftă : dac-o dau cu patru sute, eu nu câșlig nimic. Și clienta și negustorul trecură mai departe. După o cercetare generală, cocoana se întoarse
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece și de lături acide. Spoielile nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Păi, unde sunt parale multe, acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că are parale? Ferita Sfântului!” După ce a numărat banii în mâinile lui moș Dumitru, Aizic a prins a vorbi: Mie îmi pare rău că de azi înainte nu veți fi tot dumneavoastră la cârma cărăușilor, că...nu știu cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să nu zicem hop până nu sărim. Adică cum vine asta? Întâi să-i vedem pe cei doi în ce ape se scaldă și după aceea să deschidem vorba. Altfel... dacă nu sunt de soi, ne facem de rușine în fața ovreiului. Știi doar că vrea să aibă cărăuși numai unul și unul. Așa că nu merită să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și întâi îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Fugi la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a întors: Apoi s-o schimbat socoteala. Jupânul a spus ca să cântărim întâi și apoi să mergem la descărcat. Poate îmi spui și de ce o schimbat foaia ovreiul? Bănuiesc eu ceva, dar nu sunt sigur... Poate vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o schimbat părerea despre noi?!... Nu și-o schimbat-o încă, dar este bănuitor și vrea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case din marginea târgului. Au răsuflat ușurați. Să vezi ce mutră are să facă ovreiul când ne-o vedea! Și să auzi cum turuie: „Da’ ce? Aiștia-s oameni? Aiștia-s lupchi!.. Când îi prăpădul mai mare... hop și ei! Da’ nici moș Dumitru și Pâcu nu erau altfel... Nici pomeneală. N-au venit ei - nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca în zilele cele bune! Nu vă gândiți la bietele dobitoace... Da’ ce mă mir eu ca prostul? Ce? Moș Dumitru și cu Pâcu încărcau mai puțin pe vreme rea? Ferita Sfântului! Ei știau una și bună... Atâta îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să-i aduci cu chila? El pleacă și jupânul Aizic îi bun de plată pentru întârziere. Și dumneata ne iei nouă paralele, pentru că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în mână și abacul în față, a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când în când ovreiul scria pe terfeloaga din fața lui. Când a terminat treaba, i-a întins catastiful lui Hliboceanu. Uite câte parale ai de luat. Îi bună socoteala sau nu? Apoi eu încă n-am socotit, da’ știu că nu te-a lăsa inima
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plecăm - a vorbit Mitruță, cu urmă de necaz pe chip pentru că Hliboceanu nu l-a pus pe el să ia banii de la angrosist. Drum bun și diseară vă aștept, să-mi spuneți cum a fost drumul și ce a zis ovreiul pentru faptul că ați rămas singuri. Cotman și Mitruță au ieșit cu grabă. Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi primiți de obicei, am să adaug și o... premă, ca de sărbători. Așa se cuvine unor oameni de cuvânt... Socotiți că m-ați fi colindat... Hliboceanu și Mitruță se priveau cu mirare. „Măi, măi! Da’ ce i-o venit ovreiului, că de obicei îi cam strâns la pungă?” Răspunsul a venit prin gologanii numărați lui Hliboceanu în palmă. Acesta i-a luat, i-a numărat cu grijă încă o dată și i-a băgat în chimir. Apoi de-acum ne-om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mai glorioase nu văd religii în lume... Sunt o rasă superioară, sunt părinții religiei noastre. Pentru ei cultura înseamnă religie. Restul este artă și știință. Cultura înseamnă la ei spirit și numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică și civilizația e multiformă. Iudeo germanolatino-slavă. De ce au existat întotdeauna resentimente față de ovrei? — Stilul lor de viață. Când, în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceștia îi înțelegeau la nivelul sticlei. Nu știau ce sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cultura înseamnă religie. Restul este artă și știință. Cultura înseamnă la ei spirit și numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică și civilizația e multiformă. Iudeo germanolatino-slavă. De ce au existat întotdeauna resentimente față de ovrei? — Stilul lor de viață. Când, în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceștia îi înțelegeau la nivelul sticlei. Nu știau ce sunt. Nu semănau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur și simplu nu i înțelegeau. EVUL
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ale cenzurii, ca editor, Constantin Mohanu se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, să-și vadă împlinită mult așteptata ediție "integrală". Fără texte care nu au mai fost acceptate în edițiile de după 1947, ca Ovreii sau "sistematic omise"în edițiile apărute între 1950-1989, ca Bârzof, reeditat, ca o excepție, în Opere I, din 1962 sau "permanent eludate", ca Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea. Fără obsedantele "croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
monarhia adevărată nu se aruncă în apă două milioane pentru un chei ca al Brăilei; nu are nimenea curajul de-a propune răscumpărarea liniei Cernavoda - Chiustenge; nu se fac biurouri de împămîntenire în Adunare, unde tuns, ras [î]l trece pe ovrei între cetățenii statului român pentru parale; nu se jefoaie visteria și publicul cu lefuri ad-hoc de câte 40 000 fr. create pentru patrioți improvizați din advocați fără pricini și sabiuțe ignorante în directori de bancă și drum de fier; nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
î]i pasă de ce vrea țara, de ce sufere țara, de ce zice țara; destul să menajeze interesele străine și să împlinească dorințele străinilor. Numai astfel se poate explica purtarea d-lui Brătianu în cestiunea Stroussberg și în cestiunea răscumpărării, în cestiunea ovreilor și în a Basarabiei, în cestiunea Cernavoda - constanța și Arab Tabia! Preste tot aceeași idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puțin [î]mi pasă! Partidul liberal reprezintă dar în această țară, de-o parte, ura a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
schimbare de formă, singura ce dă valoare adevărată muncii omenești. Advocați, negustori, amploiați etc. nu mjilocesc decât schimbul de posesiune a lucrurilor, fără a spori masa lor, fără a le da o valoare superioară prin schimbarea formei. Mulțimea nenumărată de ovrei nu are altă ocupație decât aceea ce face toată clasa imediat superpusă țăranului, a transmite de la o mână la alta posesiunea lucrurilor, dar a opri pe această cale cea mai mare parte drept recompensă a acestui serviciu de mijlocitor. Deci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]