695 matches
-
a găsit treaz sau aproape treaz, căci noaptea trecută nu fusese una tocmai ușoară. Chiar dacă adormise foarte devreme ( nici nu mai știa când), oricum nu apucase să și mai pună pijamaua, se simțea obosit și cu mintea prinsă într-o pâclă de ceață care nu voia nicicum să se ridice. Trebuie să facă ceva, altfel n-o să se poată concentra. Da! Trebuie să l caute pe băiatul cu mostrele, trebuie să mai facă rost de una și totul va fi bine
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O pâclă nevăzută se râdică încet-încet; dinspre fântâni, dela călăreți, pe când intrăm în cort, vin cântări de jale. Facem un drum la Iași în cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă. Urcăm la 2120 m. altitudine; spre Kiev. Atmosferă și cer de primăvară. Nouri subt noi. Îmbulzeli de cețuri. Trecem prin pâcle. Ușoare goluri de aer. 16 Mai. La Moscova, ploaie. Vom sta aici câteva zile. 17. Am văzut un spectacol de Ostrovschi, pus din nou în scenă de un regisor îndrăzneț. Piesă realistă întrețăsută de agrementări romantice și simboliste; lung și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
vârsta Irinei - optzeci de ani etc). Se întrerupeau spunând când au jucat și cu cine, făcând aprecieri despre partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mi-a dat o bucățică de mămăligă și cârnaț-chișcă. La masă erau: bunicu, bunica și 3 ficiori: Toadere, Vasile și T-tru și s-au luat la sfadă bunica cu bunicu zicându-i: "Ho, bursucule, mezu nopții, ursule, otravă, veninule, dihurule, pâclă". Și bunicu a zis: "hai, hai, babă hăi, hai hai". Și pe atunci femeile înainte de a se îmbrobodi purtau un feli de ciucitor pe cap cum poartă azi ungurancele din satele din jurul orașului Roman și apoi se îmbrobodeau cu tulpanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și peregrinări, școală a spiritelor la marile universități și cetăți ale Vestului, cele care au avut norocul istoric de a trăi o feudalitate structurată și de a crea acel uriaș val al omenirii care s-a numit Renaștere, ieșirea din pâclele medievalității, dar și descoperirea miraculoasă a antichității; În fapt, o reîntregire, o unificare a efortului creator și spiritual al continentului pe Întinderea a două milenii. O unificare a Europei, mai ales cea vestică, chiar și sub elanul „nou, revoluționar” al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
bine-zis extrema și brutala „noutate” a vremurilor politice și sociale a unei bune jumătăți a secolului trecut face ca încă azi, deasupra României - și nu numai! - să mai plutească norii unor vechi entuziasme, ai unor noi „dezamăgiri” și, mai ales, pâcla deasă a unor reziduuri ideologice care, în revolta față de „precaritatea prezentului”, invocă nu rareori „puritatea unor mari și vechi idei”! (Nu numai în România! La ultimele alegeri prezidențiale ale marii noastre surori și „protectoare”, Franța, Lionel Jospin, eficace premier al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire înțeleaptă. Și s-a stins ființa bună și dreaptă. CAPITOLUL V De la ocoșii satului, adunate Motto : Să râdem pentru că râsul ne face frumoși ! (Eminescu) Operativitate De trei ceasuri bune șede Ion în drum. Carul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prețuire a tinerilor scriitori, subtitlul „Revistă de afirmare a tinerei poezii românești” fiind astfel grăitor. Sunt prezenți cu versuri Geo Dumitrescu, Ștefan Baciu, Virgil Carianopol, Alexandru Lungu, Nicolae Tăutu, Victor Săhleanu, Alexandru Călinescu, Pavel Nedelcu, Dan Mureș, Ion Negescu, Constantin Pâcle, C. Aldea, Pavel Butan, Petre A. Butucea, Marin Sârbulescu, Zaharia G. Buruiană, Petre Paulescu, Ilariu Spulber, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, V. Spiridonică, Coca Farago, Virgil Treboniu, Grigore Ancu, Vladimir Cavarnali, Ion Horia Munteanu, Mircea Papadopol, Alex. Tair, Petre Frânculescu, Mihu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289011_a_290340]
-
sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin grădini, fiindcă au gustul prea amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gravă rezonanță, care potențează valențele expresive ale textului: „Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbârlit. S-a răsucit vântul și a prins abate de cătră miezul nopții. Dezghețurile au stat, lumina a slăbit în dosul pâclelor. Cu această suflare rece în spate și pe sub fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere ca printr-o țară nouă”. Dramatismul este susținut în film de elemente originale (deși în roman este mult mai bine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări și țipete de maimuțe. Nu după multă vreme peisajul devine obosit și copacii par acoperiți cu o pâclă de praf iar aerul, în ciuda dimineții și a pădurii tropicale, îmi pare destul de greu de respirat. Apare și explicația la următoarea cotitură a drumului: o masă de turle și furnale, cu unul ceva mai înalt în depărtare, din care iese
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și este considerat orașul cel mai mare din lume unde nu se poate ajunge pe drum (nu există șosea directă între Lima și Iquitos, mare parte din cale trebuie străbătută cu barca). Rămân un timp privind cerul obosit, ascuns sub pâcla fumului care plutește ca un acoperiș deasupra orașului. Dau să intru când apare o tipă dintr-o cameră învecinată cu o cană în mână. Intrăm în vorbă, ea este Leslie, americancă din California, terapeută naturistă specializată în terapia Quantum, este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm casa scriitorului în grupuri de 15 persoane, la intervale de aproximativ 20 de minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în general, o stilistică previzibilă, clasicistă: Le Palais de Chaillot, școala militară și uriașul Câmp al lui Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a urbei artistice. VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe lângă coloana lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totul ochii. — Cred c-am e-xa-ge-rat, scandează el într-un târziu, cu glas incolor, atent doar să nu se bâlbâie. însă ochii lui, atât cât văd eu din ei, îmi spun cu totul altceva. Ceva care mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai mult pentru mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acesta... — Așa este, îi dădu dreptate tânărul, cu un surâs profe sional. Domnul Robert Scarlat este recunoscut în lumea artei pentru stilul său incomod, incitant și totuși aparent familiar. Clara Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își continua expunerea, impasibil: Prin acest stil și-a clădit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute care o ținuseră atât de mult într-o pâclă deasă. Vie ții ei de până atunci îi lipsiseră exact cele zece minute în care domnul Martin îi vorbise. Viața ei durase cu zece minute mai puțin până la tirada domnului Martin. Zece minute cât zece ani. Cât douăzeci de ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că ne apucă noaptea aici în pădure...” Bătrânul S i câmpul acela era gol și pustiu, dealurile cocârjate undeva departe la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un galben murdar, a moarte, foșneau sec și uscat, cântec știut și mereu reluat de la facerea lumii. Prin vântul subțire și înalt se auzea arar șuierul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curte ne așteptau mereu familiile noastre. Ne-au urmărit până ce ne-au văzut trecuți pe celălalt mal. N-aș fi crezut niciodată, dar inima mi s-a înduioșat, și ochii mi s-au umezit văzând cu disperare în spatele meu, în pâclă, malul drept al râului. Plecasem din Cividale ca un om de nimic, alungat și umilit. Iată-mă întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]