1,267 matches
-
-și pe meleagurile mele partea de zestre românească pierdută. Și au găsit ei de cuviință că în sat nu poți sta de vorbă despre asta decât cu preotul sau învățătorul - învățătorul, numai dacă e unul dintre acei în care mai pâlpâie lumina aprinsă cândva de Spiru Haret. Și de-aici a început totul, adică imprudența mea de a citi în sufletele românești ale basarabenilor, în esență nealterate de suferința desțărării. Frumusețea lor identitară era ca floarea de câmp, neatinsă de pipeta
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1441990260.html [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
în timpul trecător ... Sunt ca un fir de iarbă Ce onduleaza-n adieri , Si-ntre privirile ce tremura Poveste vieții mele ... Aduna-ma la pieptul tău Și acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viața Ce pâlpâie pentru o clipă ... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Aduna-ma la pieptul tauAduna-ma la pieptul tăuȘi tine-ma strâns în palmele tale , Să nu mă deșir în timpul trecător ...Sunt ca un fir de iarbaCe onduleaza-n adieri ,Si-ntre privirile
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gabriela_rusu/canal [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Să nu mă deșir în timpul trecător ...Sunt ca un fir de iarbaCe onduleaza-n adieri ,Si-ntre privirile ce tremuraPoveste vieții mele ...Aduna-ma la pieptul tăuȘi acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viataCe pâlpâie pentru o clipă ...gabrielaenerusu... X. VIS EMINESCIAN, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. VIS EMINESCIAN M-aș fi dus să-l caut pe Eminescu și poate că l-aș fi găsit.... Mi-ar fi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gabriela_rusu/canal [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Comentarii > SENSUL VIEȚII ȘI VIAȚA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREȘTI 2016) DANIEL MARIAN Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O lume grea, o lume incertă, dar care pâlpâie în ciuda tuturor piedicilor care vin din planul fizic, extrafizic, ori cel mai adesea metafizic. O lume care se încăpățânează să existe într-o oglindă / lentilă, nu de reflexie, ci de refracție, acolo unde poezia reprezintă mixul unor alte legi universale
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1452790287.html [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
mama, îi sărută mâna, mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții-mi zâmbesc: „Hai, du-te copile, cărarea ți-e lungă, noi suntem bine, din nou împreună...” Tăcerile plâng pe aleea dintre morminte... Referință Bibliografică: Tăcerile plâng... / Elena Păduraru : Confluențe Literare
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Tacerile_plang_elena_paduraru_1338683677.html [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
-Nu vreau, să fiu nepoliticos. Nu-mi amintesc nimic. - Îți vei aminti! îi întinse cheile. Poți să alegi doar două. Prima, când vei deschide una din ușile aflate pe culoar. Cealaltă, pentru drumul pe care vei dori, să mergi. Lumina pâlpâi puternic. Dezvăluise prea mult. Bărbatul își roti ochii mari, căprui, trecând în revistă interiorul circular. I se propunea un joc. Ok, îi plăceau enigmele și situațiile pline de neprevăzut. Luă, fără să comenteze cheile din mâna bătrânei. -Nu te-ai
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Magazinul_de_antichitati_camelia_constantin_1331059436.html [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
rece, la talpă. I-a luat blestemăția asta de volbură neagră! ... Își ținea strâns lipite la piept împletiturile, și cu obida lacrimilor pe obraji, se întoarse, umil, apăsător, spre... ....Draga lui, odihnea liniștită între scândurile umflate de ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mereu se scurge clipa precum viața toată. Bîjbâim prin ceață căutând Lumina. Ascunsă în speranță, pașii, ea, ne poartă Spre Sfârșitul Sorții ce trage... Cortina. Tristețea mă cuprinde pierzându-se-n Eter. Aprind o lumânare ce pâlpâie-n tăcere Umbre pe perete mă privesc sever Rece este clipa stelei în cădere... Nopțile-mi sunt lungi, reci și înălbite Sufletul mi-e greu la ceas adormit... Amintiri muiate-n clipe rătăcite Le ascund, tăcută, în gându-mi obosit
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/doina_theiss_1476369238.html [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]
-
plece. Urma să revină a doua zi la slujba de înmormântare. * * * Când a intrat în biserică, întâi a simțit mirosul plăcut de tămâie. Nu erau prea mulți oameni, dar buchetul de flori de la căpătâiul celui mort se mărise și lumânările pâlpâiau aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante atinse de aripa brumei timpurii, sprijinindu-se una pe alta, mama și fiica, amândouă răvășite de o durere
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473573565.html [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
de bucurie pe obrazu-mi ars de soarele infernal un poem alb atât de alb ca o rochie de nuntă NOI SUNTEM O GALAXIE noi nu ne adunăm in cerc noi suntem o galaxie punctele noastre luminează virâtual, uneori nu mai pâlpâie. negăsindu-ne, cineva recaută semnalmentele noastre le repune în circuit, le redă cerului. uneori vine câte o tornadă și cade o stea... se înalță, mai tulburatoare mai proaspată în cuvinte, mai apropiată. uneori soarele apare odată cu toată constelația de cuvinte
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1458204644.html [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
opresc / Să-mi stâmpăr dorul de necunoscut.”..., livada, tradițiile și obiceiurile, părinții, cimitirul, ulița prăfuită. Obosit de drumurile vieții poetul revine mereu acasă, acest loc sfânt, încărcat de liniște și mister. ” Miroase-a cald și voie bună,/ În sobă focul pâlpâie necontenit; / Pe la ferești colindători se-adună / Ca să vestească pruncul nou venit.( Acasă). Versurile se modelează după susurul izvoarelor singuratice, după mângâierea caldă a vântului, mai ales atunci când, în suflet - , renaște dorința ”de a te reîntoarce acasă, de a reînnoi cântecele
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1477222699.html [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1480687831.html [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
își trag seva din plămada teologică a Creației dumnezeiești, care în comuniune cu Ziditorul, dă valoare, sens și veșnicie vieții Omului, vieții Familiei, vieții Națiunii și desigur bucurie și admirație Creatorului. Lumina neînserată din sufletele credincioșilor de azi abia mai pâlpâie într-o sclipire lină duhovnicească, fiindcă tăvălugul lumesc cu neîncetatele lui patimi-rostogoliri tasează omenirea într-o neîncetată tulburare și o cârmuire de sine prin: jigniri, trufii, sminteli, vrajbe, răzmerițe, tăgăduiri ale conștinței, ale rânduielilor creștine, atentate la credință, la libertate
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_succesul_gheorghe_constantin_nistoroiu_1354533236.html [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
că a murit și a intrat în Paradis, după ce trecuse printr-un tunel care se învârtea și piuia și zdroncănea; după acest tunel s-a trezit pe un câmp alb-alb, numai cu flori albe și cu niște lumânări care ardeau, pâlpâiau cu luminițele lor mici ca-ntr-un enorm cimitir, parcă ar fi fost la Bellu, dar cimirul era fără cruci...O aștepta pe Andra și Andra nu mai venea; târziu de tot a apărut îmbrăcată într-o rochie de mireasă
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ingerii_si_demonii_revolutiei_ion_ionescu_bucovu_1355767235.html [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
ca un fum. Din cauza sărăciei și a câștigurilor mici, puțini erau aceia care se aventurau în orele după amiezii la cumpărături, familiiile fiecăruia fiind înhămate la un mare car de griji și datorii. Dormitoarele erau destul de mari, becurile de-abia pâlpâiau agățate de tavan și pe măsură ce oboseala și grijile zilei de mâine îi copleșeau, unul câte unul clipeau și ele obosite și se stingeau. Treceau atunci la atac ploșnițele de care nu putuseră să scape cu nici un chip și împotriva cărora
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_ii.html [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
fruntea ei senina Invaluite-n șoapte, durerile se-alina... Purtând pe bratele-i întinse, parfum suav de flori Ea reclădește vise, împrumutând din curcubeu, culori... Femeia e dorința...Pe buza ei arzanda De-o să așezi sărutul, din flacăra plăpânda Ce pâlpâie sub genele-i umbrițe de-o dulce încântare Vor apărea scântei, si darul ei v-a fi o stea din Carul mare. Referință Bibliografica: Femeia e... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1468433758.html [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
ceață/ Își poartă mătăniile/ În toamna mea.” (Și scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-o lumină abia pâlpâind./ Tu erai curgere de albastru/ Într-un verde din mine, murind”. (Rânduri) Când vorbește despre poezie, Florina Sanda Cojocaru îi dă o însemnătate covârșitoare: “ Poezia este parte din viața mea, ceva ce îmi aparține un timp, pentru ca apoi să vreau
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1444645733.html [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
uita nimic din această feerie trăită frumos și demn, dar mai ales, creștinește. Mai ales când iubirea încolțește, devine tulpină, dă muguri, înflorește și dă rod bogat, neasemuit: „Dar știu că iubirea rămasă-n tulpini/ Va ține viu focul ce pâlpâie lin/ În frunzele stoarse de verde-pelin/ Și muguri născând primăveri din lumini.// Nici gerul, nici neaua căzând pe pământ/ Nu pot să ucidă, nici flori, nici iubirea/ Ce vine de Sus primenind omenirea/ Cu pace și liniști în Sfânt legământ
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
rămân aici cu rana sângerând // nesfârșitele ploi îți vor aminti // strigătul meu // tu mă vei privi dintr-un fir de iarbă // legănat de zbaterea vântului // ca o mângăiere”... ( azi, aici...) Anotimpurile se contopesc cu trăirile poetului sub pleoapele căruia mai pâlpâie amintirile și “nopți cu vise alungate”. Iarna accentuiază starea de angoasă și singurătate. Cele mai multe dintre poezii sunt înveșmântate în voalul alb al iernilor fără sfârșit... “ninge iară-și primăvara-n pomi // în ziua asta când mă doare sufletul de tine
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
norocoase - chiar în inima lor // celelalte vor ajunge într-o groapă comună // consemnându-se doar atât // pe aici a mai trecut o vară” ( exodul frunzelor). Săpând la temelia gândului... izvoare de simboluri sunt descătușate din adâncurile trăirilor. Lumina fragilă care pâlpâie deasupra foii albe ... așteaptă smerită... semnul poetului. Ispitele se încolăcesc, se zvârcolesc în această pânză delicată de speranță. Chinurile imaginare demonstrează că trupul este încă viu, că sufletul nu și-a consumat încă... arderea! „noapte albă // vis destrămat în străluciri
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
se poate face o divagație de la traseu pentru a nu pierde frumusețile și spectacolul inedit oferit de Valea Iadului până la Leșu. În special anotimpul toamna îți oferă peisaje de neuitat. Ai impresia că versanții muntelui au luat foc și flăcările pâlpâie în pâlcuri dese de jos până sus. O cromatică, uneori în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Tara_motilor_tinutul_in_ion_nalbitoru_1372073092.html [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard în părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat în drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie în lumânări stelare. ... Deschide, ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră în care luminile lumii s-au
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1416781384.html [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai groși! ...va fi o noapte preatainică - și-o stea sub care crunți dușmani - frați s-or îmbrățișa! LA OSPĂȚUL MÂNTUIRII îngeri și-a trezit pe ramuri cerești lamuri Sfântul Zarzăr! pâlpâie lumini de raiuri zeiești graiuri în Grădină! păsări mii se așezară se-nchinară pe-al Lui Umăr! din toți porii-asudă Lumea Vin de Floare Sărbătoare! vin serafii toți în iureș vestesc gureș Mântuire! El zâmbește peste creste și din rane
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Pastele_orbilor_si_al_partasirii.html [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
aprinse. Cu pași desculți calc pe drumuri Prin nisipurile vieții scăldate în val, Cu anii mei rătăcesc prin anotimpuri Sărut de mare pe un picior de mal. Gânduri ingenucheate în geană Îmi amintesc de noi în fiecare seară, Cuvinte nerostite pâlpâie sub sprânceană În sufletul meu cu zâmbet de primăvară. Vă recomand această carte, este o poezie pe care o veți simți și o veți înțelege cu ochii sufletului. Poeta are versuri frumoase în zestrea sa, are imagini vii, aprinse, văpăi
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1442986090.html [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
online a vechilor reviste din jurul anilor 1900. Bietul Artur, alături de care lucram ca redactor al revistei „Sămănătorul” și webmaister al „Editurii online Semănătorul”, s-a stins de vreo 8 ani, o parte din revistele lui online, rămase arhivă, încă mai pâlpâie iar eu duc în spate supliciul „Sămănătorului” prin munca de editor și publicist. Mă gândesc că s-o ivi și cineva care va duce mai departe conceptul Oprea de promovare a jurnalelor precum și promovarea „jurnaliștilor încă necunoscuți” ce colaborează la
SCRIITORUL ION N. OPREA ŞI PROIECTUL SĂU SISIFIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1442590671.html [Corola-blog/BlogPost/343940_a_345269]