1,224 matches
-
spre ea atât de tare, că-i simțea răsuflarea pe obraz. — Isabelle, mă Întorc la colegiu pentru șase luni nesfârșite și de ce să nu... Dac-aș putea primi ceva care să-mi amintească de tine... — Închide ușa. Vocea ei abia pâlpâia, așa că Amory nu era sigur că vorbise cu adevărat. Când a Închis, delicat ușa melodia a tremurat afară: „Lucesc razele de lună, Sărută-mă de noapte bună.“ „Ce cântec splendid!“, Își spunea ea. Totul era minunat În seara aceasta, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm o cameră cu un pat dublu după ce sunaserăm la toate hotelurile din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont și când luminile de pe Tokyo Tower abia Începeau să pâlpâie. Trăgea pe nas cam jumătate din linia de pudră albă, apoi sorbea din paharul de bere Heineken sau de șampanie Krugg și apoi făcea semn Înspre Keiko Kataoka să privească dincolo de fereastră. „Uită-te ce frumos se vede Tokio, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privind în cosmos, robotul TESA Stejeran 1 beneficia de o meritată pauză. Se scosese din priză, să nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-am programat în afara programului, singur. — Păi cine ți-a dat voie ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care nu ne programăm singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o deschizătură, țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
acum, Stejerane! zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o luminiță, tovarășe comandant! răspunse cu tristețe Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea sau, așa cum spunea comandantul Felix S 23, „pâlpâia”. Curând, își dădură seama că e o navă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea sau, așa cum spunea comandantul Felix S 23, „pâlpâia”. Curând, își dădură seama că e o navă mică, de două persoane, un satelit particular de serie, destul de cochet, dar aflat, după toate probabilitățile, în pană: era tras pe dreapta și avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub tensiune, apoi, cu un oftat, trecu el însuși pe baterii. Rămasă singură, Getta 2 așteptă până când beculețul roșu din creștetul comandantului începu să pâlpâie regulat, semn că Felix S 23 adormise buștean, apoi se apropie tiptil de Stejeran 1. Îi ridică precaută husa, îl pipăi până dădu peste un buton sub care scria APĂSAȚI-MĂ AICI! și apăsă. Degeaba. Stejeran 1 era ca mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23 tocmai voia să-i amintească Gettei 2 că, având în vedere nuanța aproape umanizată, trandafirie a culorii picioarelor ei, poate trece să se-ntindă oleacă unde-o dori, când deodată avertizorul „Popov-Mitsubishi” pentru semnale recepționate din spațiu începu să pâlpâie violent. — Ce să fie? zise robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4. N-a mai pâlpâit așa de pe vremea dării în funcțiune, când, dacă mai țineți minte, s-a și defectat. Își puse căștile adiacente la ureche și ascultă. — Ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trandafirie a culorii picioarelor ei, poate trece să se-ntindă oleacă unde-o dori, când deodată avertizorul „Popov-Mitsubishi” pentru semnale recepționate din spațiu începu să pâlpâie violent. — Ce să fie? zise robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4. N-a mai pâlpâit așa de pe vremea dării în funcțiune, când, dacă mai țineți minte, s-a și defectat. Își puse căștile adiacente la ureche și ascultă. — Ei, ce-i? făcu Felix S 23. — Aici „Bourul”, recepție! strigă Dromiket 4. Cine mă cheamă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie gălbuie Și uleioasă, dâra caicului turcesc! DOMNIȘOARA HUS Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiași zodii, Preaturburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la al treilea cer.
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
se poate face o divagație de la traseu pentru a nu pierde frumusețile și spectacolul inedit oferit de Valea Iadului până la Leșu. În special anotimpul toamna îți oferă peisaje de neuitat. Ai impresia că versanții muntelui au luat foc și flăcările pâlpâie în pâlcuri dese de jos până sus. O cromatică, uneori în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
încet cu Moș Ene, Serafimi îți cântă un ler. Bulgarele meu de iubire Ești bulgarele meu de iubire, Esti botul meu mic și isteț, Speranțe ne punem în tine, Copile cu părutul creț. Neastâmpărul e-n clocot în tine, Prostioarele pâlpâie-n tot, N-ai liniște nici o clipire, Hărnicuțul meu ghemotoc. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografica: Ești primăvară vieții mele. Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
repeta a doua zi ce-ai făcut azi. Iar eu răbdătoare îți fac jocul, pentru încă cred că undeva în acel templu de liniște profundă se mai bate tempoul unei fărâme de iubire. Acolo slab în străfundul inimii tale mai pâlpâie un felinar care să mă conducă spre tine. Spre noi... Așa , zi de zi te rog din licărirea unei scurte priviri să te deschizi că petalele unei flori și să lași acea scânteie slabă de lumină să dea foc felinarului
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
scaune pe care stau patru bărbați. Doi dintre ei mai rotofei în straie boierești, CIOCOIU și CONACU, stau la cele două capete ale mesei, iar alți doi, ARNĂUTU și SASU, în straie de căpitani, stau pe laterale. Într-un colț pâlpâie firav o torță. BOIER CIOCOIU: Actualul domnitor s-a dat cu poporul. Trebuie să înscăunăm unul de-al nostru, prost, fricos, ușor de influențat și mai ales orbit de aur! BOIER CONACU: Ce ne pasă nouă că va deveni vasalul
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]