335 matches
-
că este el, "bețivul". Iubirea dintre cei doi tineri a mai durat ceva timp. Fata însă, în cele mai intime momente, vedea un om, în semiîntuneric, cu o mînă ținîndu-se de o bară metalică și din care dispărea încet, încet, pîlpîirea vieții. Dacă era ceva mai devreme...", reveneau cuvintele neutre ale surorii, blocîndu-i bucuria de a iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi tineri s-a stins în tăcere și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
preambul la purgatoriu. Un preambul care să te facă a socoti moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bec, o casetă video și două caiete. E important să deschizi pachetul înăuntrul unei bucle de dictafoane, pentru că citirea informațiilor pe care le conține va crea o miros puternic în adâncul apelor. Becul a fost atent modificat să transmită prin pâlpâiri un text Morse/QWERTY dublu-codificat (revin la asta mai târziu) cu prinzând un fragment din trecutul tău. După cum vei vedea, unul dintre caiete conține încercarea mea de a identifica tipul de codificare, celălalt - textul curat pe care am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre caiete conține încercarea mea de a identifica tipul de codificare, celălalt - textul curat pe care am reușit să-l extrag până acum. Mai e încă mult de tradus și sarcina asta îți revine ție. Videocaseta conține ciclul complet de pâlpâiri ale becului în scopul decodării și în cazul unui accident. Ai mare grijă la text. Trebuie considerat întotdeauna „viu“. La fel ca și-n privința tuturor celorlalte documente vii, asigură-te că e depozitat într-o cutie plină cu corespondență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subiect sensibil pentru mine și nu vrei să-mi rănești sentimentele. Am căutat vreo capcană în vorbele astea, dar n-am găsit nimic. — Mersi, am spus precaut. Scout zâmbi. Dacă exista și ceva poznaș în zâmbetul acela, era ascuns de pâlpâirile focului. — Pentru puțin. Nu, întrebarea pe care vrei de fapt să mi-o pui este... — Cine a spus că poți să-mi porți boxerii? — Și e posibil să-i primești înapoi nespălați? — Ești cam scârboasă, știi asta? — Mda, cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Abia prin anii ’80 băncile comerciale au început să-și piardă din imaginea de cluburi de amuzament pentru gentlemani și să capete o un fel de aură care amenința să încurajeze o minusculă (deși, după părerea lui Thomas, profund nesănătoasă) pâlpâire de interes public. Într-o anumită măsură, a profitat de asta. Recunoscând că urmau să se scoată profituri uriașe de pe urma sfaturilor date guvernului pentru programul de privatizare, a luat măsuri agresive ca să se asigure că Stewards și-a luat partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nesimțite, zgomotul coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care dormi cu mătușa timp de două săptămîni, pînă cînd aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel Începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu sunt om de știință, dar văd, cu ochii minții, imaginea acestui univers alcătuit din materie mișcându-se prin timp, după legile stricte dictate de energie. În comparație cu o asemenea forță, bomba atomică nu e nimic mai mult decât o biată pâlpâire de lumină străpungând un întuneric fără început și fără sfârșit. Acum, închipuiți-vă că, într-un anumit moment al acestui proces progresiv spațiu-timp, un anumit copil care ar fi trebuit să apară, într-un anumit loc și la un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
materiale și mai ales spirituale - este însoțit, îmboldit, stimulat de dragostea față de tot ce e frumos în cei din jurul nostru pornind de la cei apropiați de familie, cu transfer spre societatea înconjurătoare. Iubim - ca oameni încă din pruncie și până la ultima pâlpâire de viață, fiindcă acest sentiment pornește chiar de la Creatorul Universului. în unele poezii dezvoltați anumite idei filozofice uneori cu deosebită grijă exprimate - semn al unui exercițiu mental pe care îl faceți cu modestie și stăruință. V am citit - puțin spus
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat din nou pâlpâirea. Emily forma În continuare numere, În aceeași viteză nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe salvare care execută o manevră urgentă de resuscitare unui pacient. — E rândul tău să vorbești cu ea! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii cu lăcomie spre ceruri Când le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire de gând le duhnește ca o bubă plină cu viermi Cum să rezist eu singur și pur În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se plimbă prin aerul putred fără să știe că este bolnav Am Încercat să mă scutur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oprească puțin și se apropie singur. ― Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arendașul prietenos ca totdeauna. Țăranul trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun rege-al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. eu/ stau la marginea speței mele/ și cu durere-mi privesc// părțile rușinoase-ale trupului/ și ca un lumânărar/ implorația mi-o îndrept/ spre pâlpâirile capului meu galben:/ o, amintește-ți, cât de puțin,/ cum arăta tiparul/ acelui vas ușor/ în care rodul ni-l purtam surâzâtori!" (Rod, III). Cu frecvență și finalitate similare apare și viermele, care în mitologiile consacrate este un chiar un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de departe. Aplecat pe fereastra vagonului, cu ochii lacomi, scrutez mereu zarea. Întunerecul, punctat de sclipirea stelelor, nu scoate în relief decât vacarmul metalic al trenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga, apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată. Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem un răstimp printre schele și mormane de fier și de piatră [...] Cobor uluit, uitându-mă în toate părțile. Mă țin aproape de hamalul care mi-a luat bagajul. Un
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
câteodată obscur-vindicative), plăcerea contemplației, uneori înfiorări convenționale pe teme istorice, considerații pe teme etice - totul schițat indecis și plat. Câteva caligrafieri intimiste nu sunt lipsite de oarece grație. Dar P. pare dispus să prelucreze liric, fără discernământ sau reticențe, orice pâlpâire mai energică a sensibilității sale meditative. Preponderente ar fi regretul, neliniștea, tristețea, despărțirea, injustițiile și noncomunicarea, dar apar și izbucniri, poate autoironice, agresiv-narcisiste. Metafore, mici alegorii ori parabole punctează discursul, însă majoritatea poemelor rămân declarative ori, dimpotrivă, impenetrabil obscure. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
Râmniceanu, lansată în 1802, de recreare a vechii Dacii într-un stat unitar. Aceste propuneri incipiente de unire politică a etnicilor români într-o singură formațiune statală (i.e., împlinirea principiului naționalismului enunțat de Gellner) trebuie luate ca reprezentând mai degrabă pâlpâiri ideatice, licăriri intelectuale, decât expresia unui program politic bine articulat. Programul unirii politice avea să se configureze progresiv, precizându-se gradual, în decursul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, urmând ca ulterior mișcărilor revoluționare de la 1848, tema unirii să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
antrepenor interpretativ" a fost Nicolae Bălcescu. În Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul [1847-1852] domnitorul muntean capătă certe valențe naționale, fiind, prin aceasta, catapultat în straturile superioare ale panteonului național românesc, acolo unde va rămâne ferm instalat de acum încolo. Pâlpâiri ale ideii de unire a Moldovei și Țării Românești apar mai devreme decât apariția programului de unire care să cuprindă și Transilvania. Istoricul V. Georgescu (1991, pp. 116-117) a putut fixa temporal prima propunere de unificare a celor două principate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prezinte un factor de putere ridicat, să introducă un procentaj redus de armonici, s�� fie echipat cu sisteme de atenuare a paraziților radio sau TV, să prezinte o funcționare silențioasa o perioadă cât mai lungă de timp, atenuarea fenomenului de pâlpâire. Din punct de vedere funcțional, aceste echipamente electrice trebuie să prezinte compatibilitate electrică, astfel încât funcționarea surselor de lumină să se facă la parametrii nominali. În general, corpurile de iluminat sunt distribuite de către furnizorii de echipamente, complet echipate. ÎI.4.5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
alexandrini, sunt abandonate în avantajul octosilabului, caracteristic „eroicului romancero spaniol”, zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
acestor două sentimente este o cantitate suficientă de energie psihică, pentru ca să nu trăim doar în prezentul sensibil, ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
originar și rămâne așa. Înălțimile pe care le urci, adâncurile în care te prăbușești, distanța pe care ai apucat să o străbați - nu sunt, toate, nimic altceva decât reflexe ale neclintitului centru. În timp cade doar clipa descoperirii lui, o pâlpâire abia perceptibilă care face vizibilă promisiunea certitudinii luminii - altceva nimic. Însoțirea mâinilor reprezintă punctul ferm ce duce spre centru, spre ceea ce a existat necontenit, există și va exista necontenit, o adiere a inaccesibilului, o atingere a de neatinsului, o previziune
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]