518 matches
-
pot să-mi aduc aminte ultima oară când am văzut oameni plimbându-se pe străzile marilor orașe americane. și chiar dacă există locuințe dărâpănate și cartiere foarte sărace peste tot În Europa, ele nu se compară, În majoritatea lor, cu cartierele pârjolite din South Side În Chicago unde am crescut sau cu cartierul Bushwick/Brownsville din Brooklyn unde am locuit și lucrat ca un voluntar VISTA după terminarea studiilor postuniversitare. Dacă desenele graffiti pe clădiri au devenit o adevărată epidemie În unele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Cărbunelui și Oțelului (CECO) În 19519. Mulți intelectuali și lideri politici europeni au argumentat că vechile rivalități economice dintre Germania și Franța erau În inima conflictului de durată În Europa și o cauză majoră a războaielor care periodic au pârjolit continentul. Jean Monnet a propus unirea producției de cărbune și oțel a Germaniei și Franței, În special În lungul mult contestatului coridor industrial mărginit de râurile Ruhr și Saar. Tratatul CECO de la Paris, semnat de Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-n lume-i... sfânt! LANȚUL E lung și strălucitor Fiecare verigă e o comoară Este lanțul care ne ține împreună Să nu ne pierdem în univers Are mii de ani Și a trecut prin furtuni și glorii A fost terfelit, pârjolit Blestemat Dar el a rezistat De fiecare verigă atârnă un suflet și de fiecare suflet un sentiment un avertisment pagini de storie a unui popor urgisit, alungat din patria sa, Ars pe rug, gazat, exterminat Dar lanțul niciodată n-a
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
mai vechii cronicari munteni, resentimente puternice, violent exprimate. Țara se află sub permanenta amenințare a atacurilor și jafurilor turcilor lui Osman Pazvantoglu, pașa din Vidin, un rebel față de puterea, în declin, a Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Alexandru Moruzi pazvangiii pârjolesc Oltenia, boierii înfricoșați pribegesc la Sibiu, cei lacomi rămânând să își păzească averile, iar cronicarul observă, cu simț analitic, cum frica le paralizează mințile și faptele. El consemnează detaliat mișcările pazvangiilor și ale cârjaliilor, cunoscute și din relatările unor martori
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 449-455; Barbu, O ist., 400-404; Iorgulescu, Scriitori, 119-129; Mircea Constantinescu, „Voi de colo, de la Biarritz”, RL, 1979, 30; Alex.
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte. Bine-ar fi ca aceste clipe binecuvîntate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la Ceșme, la sud-vest de oraș, așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă, de la satele pe care le pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
importantă și anume că n-ai ce să faci cu oamenii ăștia. Absolut nimic! Turcii sunt cei mai răsăriți. Pe armeni Îi asemăn cu evreii. Caracter cu deficiențe morale și intelectuale. Cât despre greci... păi, uită-te la ei. Au pârjolit toată țara și acum roiesc pe-aici și strigă după ajutor. Bun trabucul ăsta, aș spune. ― Minunat, sir. ― Tutun de Smirna. Cel mai bun din lume. Îmi dau lacrimile, Phillips, când mă gândesc la tot tutunul ăla care stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să le dăm solilor gărzi care să-i însoțească. Era prima oară când auzeam de așa ceva. Pentru a traversa Oceanul Atlantic până în Spania, trebuia mai întâi să ajungem în portul Veracruz. Aflam pentru prima dată că în împrejurimile Veracruzului triburile indiene pârjoleau satele, nimiceau conacele seniorilor și vărsau până și sângele fețelor bisericești. Fără să înțeleagă o boabă, Tanaka zise: — Noi nu putem să rămânem aici un an de zile. Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne întoarcem până la iarnă. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însemna, de asemenea, și renunțarea la negoțul cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și de apă și a recomandat mai multe măsuri pentru cultivarea plantelor în condițiile actuale de secetă și de criză economică. În faza actuală de derularea apocalipsei, viața pe pământ nu mai poate decurge de la sine. Atunci când energia solară ne pârjolește și ne arde de vii, nu este suficient să ne dăm cu alifie și să ne ascundem sub umbrelă. Dacă vrem să continue viața pe pământ, trebuie să acționăm conștient. Excesul de energie solară, emis de soare, este permanent. În
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
contact prelungit cu orice poezie care depășește ceea ce se numește „de prima mână“ sunt formidabile. În orice caz, m-aș simți ușurat să văd poemele fratelui meu îndepărtate din perimetrul meu îngust, măcar pentru un timp. Mă simt vag ars, pârjolit de ele, pe o suprafață mare. Și pe baza unor argumente care mi se par foarte solide: în cea mai mare parte a adolescenței sale și apoi ca adult, Seymour a fost atras întâi de poezia chineză și apoi, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am răspuns, nu...!” „Deci nu vrei să ne ajuți să aflăm adevărul, se stropși la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un horcăit de muribund, făcând semn să Înceteze...!” Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comercializa pe străzile din centrul orașului. Un rahitic știulete de porumb se vindea ca la licitație și costa peste trei miloane lei, la această teribilă inflație și foamete a contribuit dezastruos și seceta mai ales În Moldova unde soarele a pârjolit toată recolta cereală și vegetală. Șunca mea de praga și orezul cu lapte garnisit cu dulceață de vișine și mai ales franzela dospită În lapte de bovine dispăruse, trăind În amintirea mea “Odată a fost”, iar o simplă bucată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase În Polonia, În război, În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu după aceste gânduri că se pregătea să-l Întâlnească pe Govinda Lal. Era posibil să discute asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai, Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
asemeni unor nori pictați în toate culorile curcubeului." Așa spune un celebru citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei, iar eu am aflat cum se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]