114,442 matches
-
spini și atît de des de mai nici vîntul nu putea răzbate". Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă dă boii pe car, cel blagoslovit prin schimbul de tot bizar "pleacă într-o parte, spre pădure, și se cam mai duce". Departe de a fi o construcție superfluă, "mai" sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă în faza lui de prostie desăvîrșită și prin urmare, sublimă. Ca și Budai-Deleanu, de
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
anulează, în bună măsură, preocupările pentru meșteșugul componistic propriu-zis, pentru polisarea tehnologiei de creație. Așa se face că există muzici a căror analiză îți procură satisfacții enorme, dar care îți lasă un gust sălciu la audiție (am numit aici acele păduri de plastic de care vorbea Celibidache ori acei mutanți genetici de care tentația teoreticului, în sine, nu se face totuși răspunzătoare). Alături de sămînța îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
provincia Vladimir, a închiriat o căruță și a pornit într-o călătorie nesfîrșită și plină de pericole pentru a încerca să găsească mormîntul bărbatului ei. Evgheniei îi plăcea să-i povestească lui Anton despre drumul acesta peste cîmpuri și prin păduri, despre splendoarea pustietății peisajelor străbătute, despre întîlnirile cu tot felul de vagabonzi vizionari, despre popasurile pe la hanuri înspăimîntătoare, unde peste noapte trebuiau baricadate porțile, de teama tîlharilor de drumul mare. Pe măsură ce călătorii coborau spre sud, oboseala și teama căpătau o
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
puternică decât hrana. Scena, care putea să cadă în patetic, inspiră, din toți porii, oboseală. Memorabilă este șederea la Starîe Doroghi, locul în care traiul nomad e întrerupt pentru o vară întreagă. Casa roșie din sătucul minuscul, aflat în mijlocul unei păduri, le rezervă două luni de liniște și bunăstare. Dar le trezește un ghimpe dureros, diferit de toate chinurile ce le înduraseră până atunci: dorul de casă. E viermele care te împinge la evaziune. Și asta n-ar fi fost o
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
și neconștientizat, avuseseră de altfel tot timpul, inclusiv în momentele lor de glorie. Dar acum părea că venise scadența. Unii dintre ei au și fugit din orașele mari, ascunzându-se în casele părintești de la țară, la mânăstiri sau chiar în păduri. Ei nu-și puteau reprezenta actul justițiar decât prin similitudine cu tratamentul pe care îl aplicaseră - ei înșiși sau predecesorii lor - adversarilor politici în primii ani de după război. Cu mare teamă era privit Partidul Național Țărănesc, recent relansat în viața
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și finalul cărții sunt fără doar și poate spații rezervate aspectelor sumbre, contemplării tragicului destin al oamenilor, tristeții
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
culme aici: Vezi drumurile deși nu sînt descrise. Dar să mă întorc din nou la Julien Gracq: el dezvoltă o temă pe care, fără s-o cunosc, eu am reluat-o în "Regele arinilor". În romanul său "Un balcon în pădure", Gracq se ocupă de războiul din 1939. Francezii se instalează în Ardeni, pe frontieră, creîndu-și în pădure un mic paradis, cu cabane de lemn, cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
el dezvoltă o temă pe care, fără s-o cunosc, eu am reluat-o în "Regele arinilor". În romanul său "Un balcon în pădure", Gracq se ocupă de războiul din 1939. Francezii se instalează în Ardeni, pe frontieră, creîndu-și în pădure un mic paradis, cu cabane de lemn, cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană e la doi km, iar în luna mai �40
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
otravă/ mi-a cotropit aleile de scrum"), Blaga ("Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile./ Nicăieri joc. Nimeni în noapte./ Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de trifoi" sau "Cînd voi pleca, - povestea-i la ultimele file, -/ voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
cel mare (noiembrie: PSD și PNL-PD); Zi de instrucție (1 iulie, Delegația permanentă PSD); Îngerul căzut (Mona Nicolici); Adio, domnule Steadman (Gheorghe Funar); Secretele unei case (rulează și la: Snagov, Străulești, Cornu, pe unele văi, dealuri și pe sub poale de păduri...); Misterisoul John Doe (T. Meleșcanu); Tânăr și neliniștit, Copilul problemă, Aventurile tânărului Indiana Jones și Băiețelul (Victor Ponta); Păcate și Pe cont propriu (M.Vanghelie); Misterele părintelui Douwling (PF Teoctist); Culoarea justiției (Valeriu Stoica, Rodica Stănoiu, Cristian Diaconescu); Jocul puterii
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele. Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a se entuziasma de trecerea acelorași regimente, de data asta în "retragerea cu torțe". Ei, și apoi artificiile! Nu erau ele ca ale francezului, dar orșicâtuși, mă-nțelegi
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
și-n gînd / ca niște nevăzute ploi." (Cînd îngerii plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
al libertății interioare. Păltiniș, "halta de ajustare", cum spune Pleșu într-o scrisoare către Noica, trimisă de la Heidelberg. Undeva, pașii ni s-au amestecat pe potecă. Poate și amintirile. Am privit plină de uimire și de admirație, a cîta oară, pădurea de brazi de peste drum. Nu cred să fi văzut vreodată atîta fălnicie în verticalitate! Sute de brazi neverosimil de drepți... Urmărindu-i, privirea ajunge la cer. Inevitabil. Un exercițiu purificator, în fața ferestrelor lui Noica. Pornind de la ceea ce a însemnat el
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
decodezi; sau poate că nu e decît o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată, pentru că te ustură ochii, și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure în noapte, deși nu reușești să deslușești altceva decît reflecția în geam a chipului tău familiar, care arată palid și obosit, ba chiar tîmp. Așadar, mai bine închide ochii și trage un pui de somn: ce va fi va fi
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Îți mulțumesc !” Pe la cinci apăru un preot din Râmnicul Vâlcea. Preotul Marină, porecla primită după ce lucrase pe un vapor, În tinerețe. Eni Îl cunoscuse când avea 11 ani. Fusese găzduit la el Întro vară, pe timpul vacanței, cănd culegea ciuperci prin pădurile Învecinate. Acum era sprijinit de omul lui Stalin, Bodnaras, pe carel adăpostise sub Antonescu. Marină era șeful organizației P.N.T. din județul sau. I se propusese scaunul de Patriarh ! Dar,pentru asta, trebuia să fie mitropolit al Moldovei. Soția Îi murise
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
Satul (încă fără nume) a fost conceput de cineast ca să se simtă mai puțin exilat, respins de foștii prieteni, care "nu mi-au iertat că le-am spus ceea ce nu voiau să audă". Satul fără nume se află lîngă o pădure, în care (nu e literatură, e botanică) cresc trei specii de plante incompatibile între ele ("și de ce n-ar putea conviețui trei etnii?"). Filmările - din Serbia și Muntenegru - au durat 13 luni, ceea ce e enorm pentru viteza curentă a mașinăriei cinematografice; un
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
tip special, provenit dintr-o familie de mari bogătași ruși, crescut în lux, ajuns emigrant, în conflict cu toată lumea. Mai puțin cu cuvîntul. Din acest dosar am aflat că Nabokov era literalmente fascinat de fluturi. Că hoinărise peste tot, în pădurile de lîngă }arskoe Selo, dar și în Pirinei, în Alpii Maritimi, în Alaska, în Brazilia, cu plasa în mînă, gata de vînătoare. A ajuns un reputat specialist în lepidocterologie. Numeroase specii descoperite de el îi poartă numele. Priviți-l în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
m-au călcat în picioare și mi-au înăbușit glasul. Ce mai putea rămâne din visurile de odinioară?" (Opere 3, p. 12-13). Atmosfera devastatoare a războiului și drama civică a unui ardelean apropie, mai clar, Calvarul de Catastrofa și de Pădurea spânzuraților. Dacă acestea din urmă, prezintă drama ardeleanului angajat pe front împotriva confraților, Calvarul se referă la o situație de neangajare, de marginalizare vinovată. La București, unde se afla cu mult dinainte de declanșarea războiului, Remus Lunceanu se oferă ca luptător
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
aceleiași tematici a dramei războiului, care-i ocupa, în mod firesc și explicabil, în acești ani, atât conștiința, adică viața, cât și literatura, adică proiecțiile compensatorii. Calvarul face parte din aceeași sferă de preocupări cu Catastrofa, Ițic Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
ediție bilingvă, versiunea românească de Dinu Flămând, care scria, cînd ajunsese cu viața cam în același punct ca mine: "Cu scurtul număr de douăsprezece luni / Trece anul, iar anii sînt scurți, / Viața durează puțin. / Ce înseamnă doisprezece sau șaizeci în pădurea / Numerelor, și cît de puțin lipsește / Pînă la capătul viitorului !..." Așa a mai trecut un Tîrg...
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
reveni pentru că i s-a hărăzit în carte cel mai important rol. Vom vedea. Mai fusese un băiat în familie, Victor, liceean. împins mai mult de setea copilărească de aventură, decât de convingerile politice, hotărăște să fugă la partizani, în pădurile din lunca Dunării, face chiar rost de o armă, dar e interceptat de securiști și împușcat, împreună cu un coleg. Mai este un fiu, Vlad, fratele mai mare al celor doi, student în Capitală la Litere și poet, venit la înmormântarea
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
caricatură în portretele ticălosului și ale prostului, dar nu într-atât încât să le anuleze funcționalitatea. În piesă, un curtean exilat pe nedrept îi răpise pe cei doi fii ai regelui, ei trăiesc asemeni grupului din Cum vă place în pădurea din Ardeni, pentru a reveni în cele din urmă - iertat, datorită unor mărețe fapte de arme - la curte. În spectacol, curteanul e o dregătoare, fii sunt fiice și, datorită ambiguității introduse de interprete în jocul lor, întâmplarea se înscrie în
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
și româna. Tragedia lor a început în 1940, cînd mama a fost ucisă de naziști, iar tatăl și fiul deportați. Micul Aharon, în vîrstă de 8 ani, a reușit să fugă din lagăr și a supraviețuit patru ani, ascuns în pădurile ucrainiene. După război, la 14 ani, orfanul a ajuns în Palestina, iar după înființarea statului Israel și-a făcut studiile rămînînd în mediul academic să predea literatura ebraică. La 30 de ani debutează ca scriitor în ivrit - "limba maternă adoptivă
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
artificiale roșii și galbene care decorează în buchete enorme larga scară în colimason ce ocupă partea stângă a încăperii. Personajele nu părăsesc niciodată acest interior somptuos. Chiar scenele care, corespunzător libretului, ar trebui să fie jucate lîngă o fîntînă, în pădure, într-o grotă, se desfășoară în același interior, cu o luminație mai intensă, care lasă să se vadă, sub podeaua semitransparentă, ca sub un strat de gheață, nenumărate crizanteme. Aceasta este poate și motivul tragediei: Pelléas și Mélisande, căutând singurătatea
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]