804 matches
-
pe cursul râului Crișul Alb. Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 119 km și se desfășoară în Câmpia Crișului Alb de-o parte și de alta a râului cu același nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparținător orașului Chișineu Criș. Cât privește extremitățile orașului, respectiv teritoriul administrativ al orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
Berești-Bistrița (în trecut, Berești și Berești-Ițești) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berești-Bistrița (reședința), Brad, Climești și Pădureni. Comuna este situată în partea de nord a județului, având ca vecini comunele Filipești (la nord), Itești (la sud), Săucești (la est) și Racova (la vest). Prin comună trece șoseaua națională DN2, care unește Bacăul de Roman. Lângă Berești-Bistrița, acest
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
la 1803 din județul Neamț (ocolul Siret) sub denumirea de Berești-Ițești, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea făcea parte, cu numele de "Berești" din plasa Bistrița de Sus a județului Bacău și era formată din satele Berești, Climești și Pădureni, având în total 1525 de locuitori ce trăiau în 370 de case. În comună existau o școală înființată în 1860 la care învățau 29 de elevi (dintre care 9 fete) și trei biserici, iar principalii proprietari de pământ erau urmașii
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
Catargiu, Ovanes Christea, Mihail Costea Haret, urmașii lui Gh. Răzmeriță, pr. C. Borcea și Dimitrie Giosanu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna sub numele de "Berești-Bistrița", în plasa Bistrița a aceluiași județ, având în compunere satele Berești, Bradu, Climești și Pădureni, cu 2360 de locuitori. Din 1931, satul de reședință al comunei a primit și el denumirea de "Berești-Bistrița". În 1950, comuna a fost transferată raionului Roman din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Bacău, reînființat, și i s-
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
slujit drept biserică parohială în Gostila, comuna Poiana Blenchi, județul Sălaj până în jurul anului 1810 când este înlocuită de o nouă biserică de zid. Vechea biserică de lemn, rămânând fără folos în Gostila, este vândută parohiei din satul Țop, astăzi Pădurenii de lângă Gherla. De acolo a fost adusă în anul 1935 în Năsal Fânațe. De aici a fost transferată în Mănăstirea Nicula în 1974, după distrugerea bisericii vechi de lemn, în urma unui incendiu. Constituind un bun studiu de caz în ceea ce privește fenomenul
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
1878). În 1885 s-au mutat pentru ultima oară, la Max Gate, o casă de lângă Dorchester proiectată de Hardy și construită de fratele său. Acolo a scris romanele "The Mayor of Casterbridge" (1886) (trad. "Primarul din Casterbridge"), "The Woodlanders" (1887) ("Pădurenii") și "Tess of the d'Urbervilles" (1891), din care ultimul a fost criticat pentru prezentarea prea înțelegătoare a unei "femei ușoare" și inițial i s-a refuzat publicarea. Subtitlul acestuia, " A Pure Woman / Faithfully Narrated" ("O femeie pură / povestit cu
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
Toplița este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Curpenii Silvașului, Dăbâca, Dealu Mic, Goleș, Hășdău, Mosoru, Toplița (reședința) și Vălari. Este localizată în Ținutul Pădurenilor și este strabătută de valea râului Cerna. În comuna Toplița există două văi principale formate de cele două râuri, Cerna (numită uneori și "Cerna hunedoreană") și Vălărița, Mureș. Ambele sunt pitorești. Pe valea Cernei se află satele Toplița, Dăbâca și
Comuna Toplița, Hunedoara () [Corola-website/Science/310562_a_311891]
-
de Toplița, pe cursul Cernei, a fost creat un baraj de acumulare, Barajul Cinciș. În cursul construcției acestui baraj, satul Dealu Mic a fost strămutat (alături de alte sate de pe valea Cernei pe culmile dealurilor din apropiere. Zona cunoscută ca "Ținutul pădurenilor" se depopulează constant din cauza absenței drumurilor de acces. Sate precum Curpenii Silvașului, Mosoru, Manu și Goleș sunt aproape depopulate. Oamenii coboară de pe culmile dealurilor, sau mai exact de pe platourile vaste ale culmilor vestice ale Munților Poiana Ruscă, unde pomii sunt
Comuna Toplița, Hunedoara () [Corola-website/Science/310562_a_311891]
-
(n. 20 octombrie 1971, Poiana Răchițelii, Cerbăl, Hunedoara) este un actor român de teatru și film. Puiu se trage dintr-o familie de pădureni din Ținutul Pădurenilor, Munții Poiana Ruscă județul Hunedoara. În toamna anului 1987 la vârsta de șaisprezece ani Puiu începe cursurile de actorie la Școala Populara de Artă Deva continuând în paralel studiile la Liceul din Geoagiu susținut conspirativ de bunica
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
(n. 20 octombrie 1971, Poiana Răchițelii, Cerbăl, Hunedoara) este un actor român de teatru și film. Puiu se trage dintr-o familie de pădureni din Ținutul Pădurenilor, Munții Poiana Ruscă județul Hunedoara. În toamna anului 1987 la vârsta de șaisprezece ani Puiu începe cursurile de actorie la Școala Populara de Artă Deva continuând în paralel studiile la Liceul din Geoagiu susținut conspirativ de bunica sa. În vara
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
pe baza că nu mai erau profitabile. Flora este constituită din păduri de foioase și conifere, ce predomină pe întreg culoarul, asttfel: Fauna - specifică teritoriului comunei Vețel și este reprezentată de specii importante care sunt existente pe teritoriul României. "Zona Pădurenilor" formată din Muncelu Mare, Muncelu Mic, Boia Bârzii și toate satele așezate în zonă deluroasă sau montană, au reușit să își mai păstreze unele tradiții specifice. Deșii în ziua de astăzi populația nu mai este la fel de numeroasă, acest fapt fiind
Comuna Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/310563_a_311892]
-
1918, când au fost consemnate în limba română. În lucrarea Arta populară din Valea Jiului se fac referiri la subiectul monografiei satului Livadia cuprinse în două lucrări, pe care nu le-am avut la dispoziție, care sunt: Țara Hațegului și regiunea pădurenilor, Radu Vuia, Institutul de Geologie al Universității Babeș din Cluj, 1926, lucrarea se ocupă de prerogativele regelui Vladislav II privind privilegiile nemeșilor. Rezultatele cercetărilor făcute la sfârșitul secolului XIX, efectuate de un colectiv format din antropo-geograful francez Emm de Martars
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor Mânerăului, cum vor fi fost Petru Toma, Pârcălab al Pădurenilor, și Andrei Buda, vicejudele curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, la finele deceniului al treilea din secolul al XVIII-lea, satul se desprinde din sfera marii proprietăți private feudale și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene și iosefine
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
medievală "Bisseni, Bessi, Pizenaci". Numelui pecenegilor i s-a dat semnificația etimologică de „clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul "bajanaq/bajinaq" îl are în limbile turcice. Potrivit unei alte ipoteze etnonimul ar fi însemnat „pădurean”. Istoricul ungar György Györffy a evidențiat faptul că mai mulți codri din Europa de est amintesc, prin numele lor, de acest popor: i erau descriși în De administrando imperio, lucrare a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul, ca „populație nomadă, care se
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
sunt Arpaș, Avrig, Baraolt, Bățani, Biborțeni, Bögöz (in romana: Mugeni), Borcea, Racoș. De asemenea, satul Firtuș din Harghita a fost denumit până în secolul al XV-lea "Besenyo-falva sau Bezzenijofalwa," adică “satul pecenegilor”. Un sat Beșeneu al cărui nume actual este Pădureni se află și în județul Covasna. Au rămas în centrul și sud-estul României unele denumiri geografice legate de pecenegi: satele "Beșimbac" (azi Olteț, din județul. Brașov), "Peceneaga" (jud. Tulcea), "Pecineaga" (jud. Constanța), pădurea "Peceneaga" (jud. Brăila) și muntele "Picineagul" (Jud.
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
Grajduri (în trecut, Valea Satului) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Cărbunari, Corcodel, Grajduri (reședința), Lunca, Pădureni, Poiana cu Cetate și Valea Satului. Comuna se află în marginea de sud a județului, la limita cu județul Vaslui. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248, care o leagă spre nord de Ciurea și Iași (unde se termină în DN28
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A) și din perioada Latène. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (circa secolul al XVII-lea) aflate în pădurea Borosești de lângă satul Grajduri; și aflată în satul Pădureni; și (secolul al XVII-lea) din Poiana cu Cetate.
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
Tântava, sau Tîntava, este un sat în comuna Grădinari din județul Giurgiu, Muntenia, România. Vecinii sunt: Dârvari (Est); Pădurea Mihai Vodă (Nord); Comună Grădinari (Sud); Ogrezeni (Vest). Argeș (Sud și Vest) Șabăr (Est) Mihăilești, Neajlovu, Ogrezeni, Pădureni, Palanca, Podișor, Poenari, Poștă, Săbăreni, Sterea, Teișori, Trestieni, Ulmi, Bacu, Moșteni, Joița, Buturugeni, Căscioarele Ulmi, Cosoba, Coteni. Locuitorii cultiva în special cereale, precum porumb, grâu, orz, ovăz și secara. Aici se mai cultivă și floarea soarelui, legume, si pomi fructiferi
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
dintre inițiatorii grevei foamei, ca Țara Făgărașului. În 15 nov. 1950 înainte de a fi protest împotriva condițiilor de exterminare la care eliberat, la o descindere a trupelor de Securitate, erau supuși elevii din izolarea permanentă.în satele Râușor, Părău și Pădureni, 3 partizani, g) În a 2-a detenție, 1959-1963, în lagărele de din care 2 elevi au fost uciși, iar alți 3 au fost muncă din Balta Brăilei, face parte dintre deținuții capturați, condamnați la moarte și executați, care au
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
Artex", Viața Vâlcii, Lăură Zamfiroiu, 4 noiembrie 2013 - - "George Păunescu - Expoziția: Tainicele lumini ale Italiei", Accademia di România, septembrie 2013 - - "Italia prin ochii unui pictor român: George Păunescu", emigrantul.it, 5 septembrie 2013 - - "Popas în câmpie - Tabăra de pictură la Pădureni", Pagini de cultură, 2 septembrie 2013 - - "Salonul Municipal Craiova 2013", Revista de Cultură Mozaicul, Magda Buce Răduț - - "Expoziția de pictură: Inserții cromatice", UAP Vâlcea, 29 iunie 2012 - - "Astăzi încep Zilele Orașului Albă Iulia: Expoziții de artă, parada Cetății, filme, teatru
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
Moacșa () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Covasna, Transilvania, România. Se află în Depresiunea Târgu Secuiesc. Localitatea Moacșa este situată în zona centrală a județului, pe cursul văii Pădureni, la capătul sudic al Munților Bodoc, la o altitudine de 547 m, pe DN11, Brașov - Târgu Secuiesc - Bacău. Prima atestare documentară datează din anul 1332, însă descoperirile areologice dovedesc existența omului aici mult înainte astfel, în anul 1961, cu ocazia
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
anul 1961, cu ocazia unui sondaj arheologic făcut în locul numit "Maksahát" s-a identificat o așezare de tip "Cucuteni-Ariușd" și vestigii din sec. XI - XII, iar pe "Hotarul Moacșa" s-a descoperit o cetate dacică. Pe malul drept al pârâului Pădureni, s-a descoperit o așezare cu două nivele de tip "Precucuteni, Cucuteni-Ariușd" ce conținea o locuință dreptunghiulară, fragmente de ceramică și obiecte de uz casnic. La "Drumul cerei" s-a găsit o monedă republicană romană, de argint a familiei "Rubria
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
Jariștea este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Jariștea (reședința), Pădureni, Scânteia și Vărsătura. Comuna se întinde în centrul județului, în partea de răsărit a Măgurei Odobeștilor, învecinându-se cu orașul Odobești, la sud, și cu comuna Bolotești, la nord. Este traversată de șoseaua județeană DJ205B, care o leagă spre sud
Comuna Jariștea, Vrancea () [Corola-website/Science/299234_a_300563]
-
școli una de băieți, cu 76 de elevi, și una de fete, cu 26 de eleve. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Vărsătura, în aceeași plasă. Ea era formată din satele Pădureni și Vărsătura, cu 1182 de locuitori, două biserici și o școală mixtă. Aceeași componență și apartenență este consemnată și de Anuarul Socec din 1925, comuna Jariștea având 2409 locuitori, iar comuna Vărsătura 1760. În 1931, comuna Vărsătura a devenit comună
Comuna Jariștea, Vrancea () [Corola-website/Science/299234_a_300563]
-
inclusă în comuna Jariștea. Din 1968, comuna Jariștea face parte din județul Vrancea. Două obiective din comuna Jariștea sint incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la „Pițigoi” din satul Pădureni, unde s-au descoperit urmele unei așezări din perioada Latène III, cultura geto-dacică; iar celălalt, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica de lemn „Sfânta Treime”-Schitul Buluc din zona satului Pădureni.
Comuna Jariștea, Vrancea () [Corola-website/Science/299234_a_300563]