2,887 matches
-
fi stins un televizor. Întâi, a perceput doar un fel de trepidație ușoară. Aha, de fapt, ea era trepidația. A încercat să schițeze o mișcare. Efortul părea inutil. Îi părea că se dezlipește cu mare greutate dintr-o pânză de păianjen, în timp ce încerca să își deschidă ochii. Ceva, ca un fel de alarmă, ca un strigăt neauzit de primejdie, o făcu să simtă nevoia imperioasă de a se desprinde din această stare. Când în sfârșit a reușit - știa cumva asta -la
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
interzise înainte de `89 iar al doilea consemnând aventura diverselor ,,traversări” ( prin dictatură, prin tranziție, trecerea de la o vârstă la alta) Traversarea fatală, în lumea de dincolo, survine în decembrie 1996, fiind dictată de pe patul de suferință, imaginând un fir de păianjen ce se ipostaziază în scara care-i va duce sufletul ... în cer . Volumul postum “ Puntea” Referință Bibliografică: Comemorare-Marin Sorescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al
COMEMORARE-MARIN SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Comemorare_marin_sorescu.html [Corola-blog/BlogPost/359533_a_360862]
-
a fi o creștină condamnată la rug fără vină, o ființă care supraviețuise ghilotinei izolânduse-n turn, nu țipând, rugându-se-ndelung... Nu știu, nici nu spun că Sfânta Evanghelie mă așteptase tocmai pe mine ca s-o șterg de pânza păianjenilor, s-o întregesc în file și s-o așez din nou sub icoană cum se cuvine. Nu știam atunci, nu știu nici acum dacă era de bine sau era de rău ceea ce făceam eu, acolo, singură în toată biserica, cotrobăind
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
vechi, spre cer, spre clopotniță... Am văzut sicriul întreg. Nu. Am văzut de-a dreptul chipul Lui, mai întâi. Iisus mi se arătase mie, uneia nu prea credincioase din fire! Îmi cerea fără gesturi sau glas să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas . Este chipul rămas din copilărie al Mântuitorului, turnat în ipsos și vopsit în culori - acum șterse - dar e atât de real încât îi redeșteaptă credința. Un lucru era clar : Iisus
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
a doua a cărții este plasat direct unul dintre motivele cu forță obsedant simbolică - SCRISUL, Actul de a Scrie, Scrierea însăși a romanului, în care cititorul plonjează cu ingenuitate aproape sinucigașă, aidoma unei gâze naive, prinsă în pânza hulpavă de păianjen, de două ori mai elastică decât nailon-ul și de șase ori mai rezistentă decât oțelul. Operațiunea amintită este limpede ca apa de izvor (cu atât mai periculoasă, cu cât limpiditatea o face să pară lipsită de adâncime): ,,Când scriam
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
expresivă a întregului. Cu toate acestea, ne încumetăm a selecta alte câteva frânturele: ,,Căutam disperată o cale de ieșire, o evadare, o cale să mă eliberez, să-mi eliberez și inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț molozul și să ies la
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț molozul și să ies la lumină mai curată. Să-mi pun ordine în sentimente, în gânduri și să mă eliberez de el, de năluca aceasta ce-mi bântuia zilele și nopțile, să mă ajute să
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin repetarea sacadată a icnetului existențial ,,Mi-e frică...” - de la: ,, Mi-e frică de întuneric..., de păianjeni..., de moarte...”, până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
crucile și mormintele mute. Mai vin, oameni veseli, mai apoi triști, Când se-apucă de facut curat, Înarmați cu maturi, perii, diverse ustensile de curățat, Aprind o lumânare, apoi, unii grăbiți, Își fac câte o cruce, două și pleacă, Lăsând păianjenilor ce i-ai adus cu tine Să-și facă din nou de cap, nepasandu-le de noi Și de cei care-au făcut curat, care demult au plecat. De ce sunt confuz, sunt numai vorbe, eu nu simt nimic. Gândesc eu
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1397256254.html [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se vedea și 51, 56, 65 etc.) De aici, din reveria acestei nesfârșiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil: 44 am un păianjen în casă, tata i-a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479156845.html [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Sursa foto: By Francesco Botticini - http://www.nationalgallery.org.uk, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index
REÎNTOARCERE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1496530186.html [Corola-blog/BlogPost/350233_a_351562]
-
veți dormi cu noi în cameră, spuse tatăl lui Naranbaatar, Batzorig. Nu știam că veniți. Mâine vă vom pregăti camera din pod. Acolo stătea Naranbaatar înainte de a pleca la facultate, în România. Acum este plină de praf și pânze de păianjeni. Dar mâine o curățăm și va fi locuința voastră. Ema se gândi că nu a mai dormit niciodată cu atât de multe persoane, într-o singură cameră. Pe lângă părinții soțului său, erau și surorile lui Naranbaatar - Altantsetseg, Bayarmaa, Bolormaa, Khongordzol
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1456858971.html [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
prânz. Nu au fost atât de norocoși ca ceilalți colegi, care au rămas la servit și preparat mâncarea. Era o cameră întunecoasă și umedă, stranie... razele soarelui pătrundeau cu greu printre ferestrele minuscule, garnisite în colțuri cu mici pânze de păianjen răzlețe. Peste tot, în jur, saci cu cartofi, morcovi, ceapă, câteva ligheane și cuțite pentru curățit legume. Vechimea clădirii, creea o atmosferă stranie. Misterele ascunse între zidurile sale, sensibilizau persoanele ce pătrundeau în interiorul lor, de parcă ar fi dorit să fie
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1463837374.html [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
normalitate și psihoză ori patologie, dintre realism și suprarealism. Un veritabil teatru de idei, straniu, încărcat de simboluri abstracte, devenite personaje: umbra supremă, Cel care trăiește în umbră, prizonierul umbrei, durerea paradisului pierdut, umbra dulapului, umbra sicriului de lemn, merele, păianjenul, musca-victimă, râmele, șerpii, ploile, florile care se ofilesc imediat la atingere, ș.a. Personajele, cu nume - și ele nedefinite, nu poți ști după nume dacă sunt bărbați sau femei, - Malu, Sera, Soare, Cărare - intră în conversație cu umbrele, cu merele, cu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
musca-victimă, râmele, șerpii, ploile, florile care se ofilesc imediat la atingere, ș.a. Personajele, cu nume - și ele nedefinite, nu poți ști după nume dacă sunt bărbați sau femei, - Malu, Sera, Soare, Cărare - intră în conversație cu umbrele, cu merele, cu păianjenul casei care pândește din umbră. Totul încărcat de sensuri adânci, care se cer descifrate. Jumătățile de măr își caută jumătățile pe potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate evada din propriul destin. Nici musca, nici merele, nici măcar cei doi care vor să trăiască în lumină. Adevărul îl rostește Malu dezolat: “Ce s-a risipit nu mai poate să fie adunat”. Păianjenul e precum Sisif. Îi distrugi casa, el se apucă și o urzește din nou, neobosit, de fiecare dată mai puternic. “El este vânătorul, nu poate să fie niciodată prada”. Și până la urmă, fiecare îi este păianjen celuilalt. În Actul II
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
poate să fie adunat”. Păianjenul e precum Sisif. Îi distrugi casa, el se apucă și o urzește din nou, neobosit, de fiecare dată mai puternic. “El este vânătorul, nu poate să fie niciodată prada”. Și până la urmă, fiecare îi este păianjen celuilalt. În Actul II, autoarea ne plasează în plin concret, avem de-a face cu personaje reale, cu o aparență de dragoste și cu rodul ei. De fapt, o mare înșelătorie, o minciună sfruntată. Sera, Soare, Cărare sunt oameni obișnuiți
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
puțin femeia. Aspirații domestice. Visează la o familie, la un trai decent, o locuință, un servici în Austria. Traiul actual, alături de Malu, nu o mai satisface. Evadarea din minciună, din falsitate, într-o minciună și mai mare. Ieșirea din colivie. Păianjenul din colț și-a scăpat prada. Între elucubrațiile existențialiste ale lui Manu și complotul pus la cale de Soare, Sera visează. Manu prinde muște să hrănească păianjenul. De fapt, este vorba de o trădare ordinară. O spune Cărare, omul care
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
din minciună, din falsitate, într-o minciună și mai mare. Ieșirea din colivie. Păianjenul din colț și-a scăpat prada. Între elucubrațiile existențialiste ale lui Manu și complotul pus la cale de Soare, Sera visează. Manu prinde muște să hrănească păianjenul. De fapt, este vorba de o trădare ordinară. O spune Cărare, omul care-l slujește pe Soare: “Cărare: Cine-i mai înțelege pe cei bogați? Își complică singuri viața. Niciodată nu sunt mulțumiți cu ce au. Dacă ar putea și-
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ei. Simt pământul țării sub picioare. Eu nu părăsesc locul din care îmi adăp rădăcina. Fără rădăcină sunt un nimeni, sunt o frunză desprinsă de pe ram care nu-și mai găsește copacul”. De fapt, Sera, abia acum cade în plasa păianjenului, țesută cu sârg. Acesta o va devora, fără milă. Însuși Malu, conștient de trădarea prietenului și a soției, constată acest lucru, după plecarea celor doi: “A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
sau a spectatorului. Cea de a doua piesă din volum, “De ce se ofilesc florile când le ating?” ne introduce în atmosfera unui salon de spital, de fapt, tot o închisoare din care nu toți pacienții scapă. De data aceasta, nu păianjenul periclitează viața omului, ci un câine uriaș care se repede la cel numit Bujor Florian, om cu nume și prenume de floare, care, culmea! culegea trandafiri într-un parc, curmându-le viața “cu o plăcere sălbatică”. Rănitul acesta prezintă o
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
protejate de un spine. Cum să înțeleagă florile spinii? Nici spinii nu-și înțeleg ascuțimea făpturii. Sau poate sunt o plantă carnivoră? Atrag florile, pe urmă le devorez”. Și aici e vorba de un soi de devorare, ca și a păianjenului din piesa precedentă, de data aceasta, între regnuri. Scena se mută în Actul II, în livada cu pruni a Bolnavului X, unde Bujor Florian este chemat la muncă. Aparent aerian, preocupat numai de legătura lui cu florile (care în viziunea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
acestea, e vorba de o biruință asupra sinelui și asupra slăbiciunilor omenești care ne apasă. La spital, descoperim fobia Doctorului X față de viermi. Și, în genere, fiecare om se teme de ceva, indiferent că e târâtoare, că sunt flori sau păianjeni. Obsesia Doctorului față de viermi merge până acolo încât îi consideră până și pe oameni, niște viermi care se mănâncă unii pe alții. Totul culminează cu apariția Vecinului X care are fobie față de șerpi. Piesa “Punctul” are personaje ce poartă fiecare
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
nu fusese curățată sau spălată niciodată. Pe alocuri se vedea mult scrum și chiștoace de țigară. Undeva se puteau observa și vreo două trabuce stinse și strivite de o talpă de încălțăminte bărbătească. Pe pereții murdari și zgâriați se vedeau păianjeni, care leneveau împărătește pe pânzele lor. Unul dintre ei era la câțiva centimetri distanță de ea și un șobolan, ce era la un pas de ea se mișca pe loc. Puțin mai în colo era o măsuță și trei scaune
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1444571947.html [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
de bandă adezivă o împiedica. Privi nodurile marinărești ale sforii, se gândea cum să le desfacă, dar vedea bine că pentru ea părea imposibil, deoarece nu ar fi avut habar, nici dacă ar fi avut mâinile libere. Observând din nou păianjenul care era aproape de ea și șobolanul care se mișca întruna, sentimentul de silă îi cuprindea sufletul. Începu să scoată din gât niște sunete ascuțite, mișcându-și capul de la stânga la dreapta, ca și cum ar fi vrut să spună nu. Tot mișcându
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1444571947.html [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]