2,791 matches
-
Dengchi. După acest moment istoric, "fosila vie", cum a numit-o el, a ajuns cunoscută în întreaga lume, ca ursul panda. Parcul Forestier Jiajin este bogat în resurse de apă, ce creează o imagine magică, precum o uriașă pânză de păianjen formată din numeroase fire argintii de apă, ce curg năvalnic de pe crestele abrupte ale munților. În iulie 2006, cea de-a 30-a Conferință ONU pentru Patrimoniul Mondial a aprobat înscrierea "Habitatului urșilor panda din Sichuan" (cunoscut ca Rezervația Naturală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
umbra lor în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori surprinzător de rezistentă, alteori risipindu-se ca fumul. Oricum, cuvintele tale nu mai au spate, rămân dematerializate, suspendate, fără alt sprijin pentru a nu pieri decât pânza de păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la oricâte delegări subacvatice au fost obligați să ia parte în capsula transparentă a vreunui submarin cu formă de pahar, ca să nu mai vorbim despre atâtea și atâtea specimene care au servit cercetărilor medicale într-un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
schimbe pulovărul, pe Matei l-a scos de acolo Filip, așa e Filip?, tu l-ai tras de mână pe Matei?, eu nu îmi amintesc atât de bine, pluteam liniștit deasupra, atingeam cu nasul petele de igrasie și pânzele de păianjen de pe tavan, se prea poate chiar să nu fi fost acolo, acolo era tata (n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va pleca), iar tata era cam supărat, toți tații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-și visase să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă dacă pilotul și copilotul au diaree. După războiul cald de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de fapt, Ramona. Dar, pentru a afla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru mine, sau pentru ea? Ziarele nu precizau. Și nici acum nu știu. Cred realmente că... Începu domnul Rennit, curmîndu-și vorba ca să respire adînc și avînd grijă să mențină Între ei un scaun despărțitor. Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o sîrmă ruginită niște clopoței destul de mari. Pe fiecare dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele erau pline de praf, iar pe cel cu eticheta „Sală de mese“ un păianjen Își Întinsese pînza subțire. Ferestrele zăbrelite pe care le zărise din grădină se aflau la etajul al doilea, așa că urcă Într-acolo. Își dădea seama că fiecare pas Îi primejduia retragerea, dar Își jurase să stea de vorbă cu Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică și în viața privată. În fine, Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și ceilalți. Vă dați seama imediat că ascultați ceva ce n-are nici un punct comun nici cu Ițindu-se de pe coasta abruptă, nici cu În afara localității Malbork, nici chiar cu Dacă într-o noapte de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
roman între cincizeci de mii și o sută de mii de cuvinte - mi-a spus - vă sugerez să observați cuvintele ce revin de vreo douăzeci de ori. Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu aveți deja o idee clară despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se macină carnea, îți cad urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am vrut ficatul, „da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite ce-ai acolo și gata, că nu mă mai uit acum și-n gura ta...”. - Ai văzut ce ciorapi are Bucuroaica? Ca pânza de păianjen și cu dantele... - I-am văzut, că-i pune totdeauna la uscat în față. Au și aparat cu plăci, când vine nea Bucur și dă tare, se-aude „De ce m-ați dat de lângă voi...”. Zicea c-o să-i cheme într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-a silit întotdeauna să-i aducă cu teleguța lăzi prăfuite, acoperite de pînze de păianjen ori de cîte ori i se părea că prințul avea chef de petrecere. Cu toate că îi convenea, aproape la orice kief era și el chemat, Radul Popianu era un devotat slujitor al adevărului, iar cele destăinuite de K.F., așa cum o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare și el n-o controla decît indirect. De cunoscut nu cunoștea decît cinci inși, care nici măcar nu se știau între ei. Era tot ce putea face pentru a-i salva și pentru a salva organizația. Fusese o muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se putea infiltra în corpul sănătos al acestora. Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]