306 matches
-
gândurile, care nu lipsesc deloc, faptele vorbesc. Avem de-a face cu un erou drogat cu narațiune. Monologul lui interior e foarte bogat, dar el se desfășoară din incident în incident mai mult decât din idee în idee. Prins în păienjenișul acțiunii, acest personaj unic ne apare ca o inteligență hiperbolizată. Inert și nedumerit, el este un martor liminar. Interioritatea lui și exteriorul fuzionează. În vreme ce viața i se întâmplă, el suportă, îndură mult peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul critic și talentul epic”. Ovidiu Papadima se manifestă și ca poet (Flori de mai și Luna, 4/1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
1977; Jack London, Călcâiul de fier, Chișinău, 1982 (în colaborare cu A. Rumu); A. S. Pușkin, Micile tragedii, Chișinău, 1984; A. P. Cehov, Casa cu mezanin, Chișinău, 1985; Evgheni Evtușenko, Versuri, Chișinău, 1986 (în colaborare cu Gh. Vodă); M. Ghercik, Vântul rupe păienjenișul, Chișinău, 1987; M. Tansk, Versuri, Chișinău, 1987; A. Tvardovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1990; N. V. Gogol, Opere, I, îngr. Emil Iordache, Iași, 1999 (în colaborare cu Alexandru Cosmescu și Igor Crețu). Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 32-37
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
În secolul precedent, relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil Între nevoile militare și revendicările politice: obligația străveche de a-și apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne. După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul Își servea supușii - și nu invers. Ulterior, ambițiile atotcuprinzătoare ale statului asistențial occidental aveau să-și piardă din atracție, poate și pentru că nu mai reușeau să se materializeze: șomajul, inflația, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germaniei, s-au asigurat că Republica Federală este ancorată În „Vest” prin două procedee: autoritățile de la Bonn renunțau la marca germană pentru o monedă europeană unică - euro -, iar statul german mărit opera În limitele unei Uniuni Europene legate printr-un păienjeniș tot mai Încâlcit de legi, reguli și acorduri. Bonnul, În schimb, a insistat ca noua monedă să fie o copie fidelă a vechii Deutschmark, reglementată - ca și moneda germană - de un consiliu autonom al băncilor centrale și urmând principiile fiscale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele separate din America de Nord În 1776, care apăruseră toate ca sateliți ai Marii Britanii și Îi Împărtășeau limba, cultura și sistemul legal. Nu putea fi comparată nici cu Confederația Helvetică, deși analogia este propusă din când În când: cantoanele elvețiene, cu păienjenișul lor multisecular de suveranități suprapuse, enclave administrative și privilegii și drepturi locale, seamănă mai degrabă cu Franța vechiului regim, minus regele 9. Statele membre ale Uniunii Europene, În schimb, rămân unități separate și complet independente Într-o asociație voluntară căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]