344 matches
-
i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place pălinca noastră! Ba da, dar eu nu sunt un băutor! îl liniști Cristi. Este foarte bună, numai că nu merge acum. No, ascultă la mine ficior, un păhărel de pălincă merge oricând! Așa e, dar numai unul! se arătă de acord și Cristi. Simion Pop se lăsă pe spătarul scaunului, cu mâinile rezemate de tăblia mesei. Privea mulțumit la familia sa și la musafirul de lângă el. De fapt, ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primăria, într-o clădire impozantă din perioada interbelică, era restaurantul. Cina fusese plăcută, deși cu totul diferită de cea pe care ar fi servit-o coana Maria acasă. O masă mai ușoară cu mâncăruri foarte bune, dar mai ales fără pălinca lui Pop. Șeful de sală se ocupase exclusiv de ei, stătea la zece pași de masa lor și dirija cu gesturi scurte pe cei doi picolo care aduceau farfuriile și umpleau paharele. Cristi avea o bănuială că individul o recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună de băut ori o otravă care îți lua lumina ochilor. Alcool metilic, spuse Cristi. Poftim? tresări Ileana. Spuneam că s-au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la pândă aproape de muntele de aur al lui Negru, așteptând ca planul lor să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pățească ceva. E un om bun dar se consumă foarte mult. Ține în el atunci când are necazuri și mă tem să nu facă un infarct. Are proble me cu inima. Atunci mai bine i-ai spune să stea departe de pălinca aceea. Crezi că nu i-am spus? Nu-i un băutor, din punctul acesta de vedere poți fi liniștit, nu se îmbată niciodată. N-ar trebui nici să se atingă de ea. Lasă asta, spune-mi despre ce este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu o băga în seamă. La fel cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de privirea ei, situația era cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plimbați ori să stați de vorbă cât vă poftește inima. Mie personal, îmi placi și după cum văd eu că stau lucrurile nici ea nu te-ar trimite la plimbare. Dacă ai fi ceva mai puțin încăpățânat și ți-ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis discuția asta, redeveni Pop serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică în șezut. Se întoarse cu fața la Cristian și îl prinse strâns de braț. Trase adânc aer în piept după care rosti foarte serios: Nu știu ce părere ai tu, dar eu simt că mor dacă nu dau peste cap un ciocănel de pălincă. Poftim? nu-i veni să-și creadă urechilor inspectorul. No, ce te miri așa? întrebă candid Calistrat. Hai să mergem acasă! Am un butoiaș de dud cu o licoare care poate să învie și morții din cimitir. Prefăcutule! 22 Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din încăpere. Se întorsese repede, purtând la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de lemn înfiptă în partea jos, umpluse generos toate paharele. Lichidul galben și uleios, răspândea un miros tare de pălincă bună. Întinse pe masă un ștergar gros de in, după care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din când în când, ca și cum Ileana nu se afla acolo. No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap pălinca. Oftă de plăcere și își umplu din nou paharul. Înșfăcă o felie de slană pe care și-o aruncă în gură, după care mușcă cu poftă din pâine. Doamne, că bună mai e! exclamă el cu gura plină. No, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te roadă la stomac. Cristian, cu gura arsă de tăria alcoolului se năpusti spre mâncarea de pe masă. Ar fi preferat o gură mare de apă dar bătrânului nici prin cap nu-i trecuse să aducă așa ceva. Era păcat să spurce pălinca cu apă. Dar tu ce faci, domniță dragă? se întoarse Calistrat spre Ileana care rămăsese cu paharul în mână așteptând răspuns la întrebarea pe care o pusese mai devreme. No, bea și tu, că astăzi e zi mare, bucură-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână. Pe deasupra, e și modest, interveni bătrânul, începe să-mi placă tot mai mult. No, mă uit la el și parcă îmi vine să spun că e feciorul meu, ăla pe care nu l-am avut. Dădu dușcă paharul de pălincă și plescăi din buze, după care se grăbi să-l umple încă o dată. Se apropie de Cristian și îl cuprinse pe după umeri. Mai știi? Poate chiar o fi! Dar, nu cred. Oi fi avut eu o viață lungă dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o mestece cu poftă. Dădu să plece, dar se opri ca și cum uitase ceva. Se întoarse la butoiaș, de unde se mai servi cu o porție de pălincă: No, dacă tot am venit până aici, era păcat să plec fără să-l umplu, se justifică el. Tu, se îndreptă Ileana spre Cristian, de ce nu ai mai trecut pe acasă? Mă așteptam să-mi povestești și mie cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lup. Te aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că nu avea nici o șansă să scape de insistențele lui. Mai devreme ori mai târziu, tot urma să se afle față în față cu acesta în jurul mesei. Deocamdată însă voia să fie câteva clipe singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străduia să o pună la curent cu ce se întâmplase în acest răstimp. Ileana asculta răbdătoare, zâmbind și aprobând tăcută din cap. Odată ce Cristian Toma se așezase pe scaun, atenția comandantului se concentră asupra lui. Imediat îi umplu paharul cu pălincă și începu să-i spună și lui aceleași lucruri. Din privirile Ilenei, inspectorul înțelesese că acesta relua din nou aceleași întâmplări pe care le mai povestise cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cârciumă! Asta nu era o băutură pentru bărbații adevărați. La el acasă, nici femeile nu beau așa ceva. Fiindcă tăria de la terasă nu era pe placul său, negociase cu Maricel și, contra unui bacșiș gras, cumpăra de la local numai apa minerală, pălinca și-o aducea el. Singura condiție era să nu țină sticla pe masă, dar Vlad nu prea se omora să se conformeze, considera că plătea destul ca să o poată ignora. Constatase că nici Maricel, de fiecare dată când își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici Maricel, de fiecare dată când își amintea numele șefului de sală nu-și putea ascunde un zâmbet, nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea vârtos, își omora timpul numai gustând pălinca. Se gândea la ale lui și trăgea cu urechea la discuțiile celor de la mesele învecinate. Îl amuza graiul ardelenesc în care minerii se plângeau de greutățile lor. Așa aflase că exploatarea lemnului era o îndeletnicire apărută abia de curând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Chiar ni s-a atras atenția: Dacă nu-l serviți bine pe dom' profesor Panciu, e vai de mama voastră!" Târboacă s-a înclinat foarte tare spre profesorul de matematică și a simțit venindu-i pe la nas un iz de pălincă. Niciodată, la ore, n-a stat atât de aproape la el. Spune, batjocoritor: Chiar dacă ați luat ceva înainte, știți, tot prinde bine o gustare. Chițu se preface indignat: Cum adică a luat ceva înainte? Vrei să spui că domnu' profesor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în piața mare, în fața statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că atunci au băut și Jancsi și Csabi, apoi sticla a ajuns la mine, am luat și eu o înghițitură, era o pălincă iute de prune, atât de tare, că m-a apucat tusea, iar când am lăsat sticla jos, am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa că nu cumva să ne treacă prin cap să fugim, să ne mișcăm încet și să nu-i privim în ochi și atunci n-o să pățim nimic, apoi mi-a luat sticla din mână, a băut din ea restul de pălincă, i-a făcut vânt în lac, a scos un oftat și a spus că de un singur lucru îi e rușine, că a sosit prea târziu și n-a ajuns la înmormântarea lui taică-su, deși a pornit-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de benzină, am văzut atunci că ținea în mână o altă sticlă de pălincă, abia începută, iar când i-am pus canistra în față, el a strâns sticla de pălincă între coapse, apoi a desfăcut capacul canistrei, i-a mirosit conținutul, apoi a apucat-o cu o mână, și gemând din greu, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de benzină, am văzut atunci că ținea în mână o altă sticlă de pălincă, abia începută, iar când i-am pus canistra în față, el a strâns sticla de pălincă între coapse, apoi a desfăcut capacul canistrei, i-a mirosit conținutul, apoi a apucat-o cu o mână, și gemând din greu, a ridicat-o deasupra capului, lăsând să-i curgă în gură nu prea mult, dar a scuipat numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]