505 matches
-
în serviciul regimului totalitar, chipurile pentru a-și salva opera, și nu pentru câștigarea / păstrarea unui statut social privilegiat. În marele spațiu al culturii rusești, un caz de acest tip a fost cel al scriitorului A.N. Tolstoi, nu degeaba pălmuit în public de Osip Mandelștam. La polul opus - nefericitul destin al poetului acmeist Gumiliov (acmeismul a fost una dintre manifestările avangardei literare ruse, de notorietate la începutul secolului XX, înainte de Revoluție și câțiva ani după aceea), în mod brutal asasinat
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
buni și blînzi, ci și celor greu de mulțumit. 19. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept. 20. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți cînd ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, cînd ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 21. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude de la mine. 7. Și, ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngîmf. 8. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9. Și El mi-a zis: "Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită." Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
se holbă prostește. Și, totuși, chipul familiar al celuilalt nu străbătea prin șuvoiul vorbelor pe care le rostise. - Uită-te bine, îl îndemnă, imaginea de pe teleecran. Clark începu: - Nu cred că... Deodată înțelese. Se trase înapoi ca și cum ar fi fost pălmuit. Întinse mina să-și apere ochii de o imagine prea strălucitoare. Simțea cum i se golesc obrajii de sânge și se clătină pe picioare ca de o slăbiciune. Vocea, devenită între timp familiară, îl readuse la normal: - Revino-ți, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i răspunse Petrache. Poate nici nu-l auzi. Tăcea tâmp, uitându-se ca hipnotizat la frate său. Îl atinse timid pe umăr, parcă pentru a se convinge că nu visează, că stă la aceeași masă cu un om care a pălmuit un procuror-șef, care a ucis doi oameni și Partidul l-a scos nevinovat. Lucica, deloc proastă femeia, cum o alinta uneori barbatul, părea că înțelege ce gândea Petrache al ei; în vară, de Sf.Petru, făceau 15 ani de la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
August, anul trecut. Știi ce a făcut, Petrache? Ce? se interesă, parcă indiferent sau din politețe, celălalt. Nu privi tâmp în pământ, că n-ai de unde să știi! Nu am spus la nimeni, că mi-a fost rușine... L-a pălmuit pe tovarășul prim-secretar, nu de la municipiu, de la județ, mă! Participam la o întâlnire tovărășească, primisem indicații să luăm și femeile... Am petrecut toată noaptea. Ne-a cântat o artistă. Frumoasă a dracului, o dă și la televizor... am uitat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu mai știau nimic de ea. Bătrâna se îndreptă brusc. Broboada îi căzuse pe spate; părul i se rărise, dar de albit, nu albise complet. Îl apucă pe Gheorghe de umăr, cu o forță de nebănuit, vrând parcă să-l pălmuiască. Cel puțin, așa crezu Lucica, băgându se între ei. -Tu nu te amesteca! Du-te în casă, am lăsat ceva pe foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era o femeie cu frică de Dumnezeu. Nu pierdea o slujbă la biserică. Atunci când a aflat că Lucica așteaptă un copil, deoarece biata fată cui era să-i spună, maică-sii? a certat-o crunt, pe Petrache l-a și pălmuit, dar de iertat și-a iertat greu nora. A adus preotul acasă să-i cunune, nu i-a considerat demni pe tineri să stea în fața altarului. Cel puțin, aceasta era versiunea bătrânei Tălparu, deoarece Gheorghe spunea altfel. El a insistat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tine, cu necazurile tale, parcă a fost un făcut, să vină unul după altul... Mai dă-le dracului de necazuri, dar să știi, numai unul am avut și, curios, mi-a fost frică de al doilea, când nevastămea l-a pălmuit pe prim... am înlemnit, Victore. A rămas cu gura căscată bietul om, mai ales când l-a făcut nesimțit. Știi că un lingău de la mine a venit a doua zi și mi-a spus că bine i-a făcut Elena
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
zece golani, cu banderole la mână, unii beți. Când i-am întrebat cine sunt, de ce nu sunt la muncă dacă vor salarii mai mari, unul, ce fusese dat afară din combinat pentru furturi, multe absențe nemotivate și beții, m-a pălmuit. „Noi suntem puterea! Dumnezeii mă-tii de comunist! Ți-am scos și firma de la ușă. De azi înainte, nu se va mai scrie, după director, și inginer doctor! Auziți, domnilor, să ne conducă doctorii?! Dacă ți-a plăcut și medicina
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
stradă, gând ce trezea în mine o bucurie surdă și neașteptată, arătându-mi cât de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; plănuiam să înțep pneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu: "Nespălaților", sub schelele pe care lucrau muncitori, să pălmuiesc copiii de țâță în metrou. Visam la toate acestea, dar n-am făcut nimic sau, dacă am făcut ceva asemănător, nu-mi mai aduc aminte. Turbam de mânie numai la auzul cuvântului "adevăr". Eram totuși silit să-l rostesc mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era un bărbat onest, că văzuseră cu ochii lor cum acela stătuse liniștit. Astfel, un fapt veritabil devenise o problemă și nevinovatul păgubaș se transformase într-un delicvent care insultase. "Țipă în stradă, zicea Ioanide, că un necunoscut te-a pălmuit și îndată, printre cetățenii strânși din curiozitate, unii îți vor lua apărarea și vor afirma că au văzut cum ai fost atacat." Prin urmare, de unde până atunci Ioanide fusese arhitectul care G. Călinescu construise o biserică extravagantă, acum devenea eroul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interesului școalei. O admonițiune verbală din partea autorității școlare ar fi fost, după a noastră părere, îndeajuns. Din aceste considerații ale noastre " Romînul" deduce că cerem ca bătaia să se reguleze în școale în mod oficial, că cerem ca învățătorii să pălmuiască, dar să-și spele mâna pentru c-a atins pe copilul mojicului. 78 {EminescuOpXIII 79} "Romînul" își permite, cu acea rară doză de aroganță care-i e proprie, să ne atribuie idei pe cari nu le-am emis niciodată, ba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lumânări aprinse, de sufletul morților. Asistase la biciuirea și apoi spargerea cu toporul a troițelor și icoanelor pe timp de secetă, răzbunare a satului împotriva unui Dumnezeu care îi persecuta, văzuse pe Maica Domnului cu pruncul în brațe scuipată și pălmuită de cei ce i se-nchinaseră de când se știau, și care acum răcneau la ea ca bezmeticii: "Dă-ne ploaie! Dă-ne ploaie!" Văzuse și țigăncușele paparude, scoase la marginea satului și stropite cu apă din ulcioare și străchini, dansând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spate și stivă. Tot locul puțea a urină. Herman mergea după femeie ținîndu-și respirația cât putea de mult, dar drumul se lungea. Cotiră de mai multe ori, fiarele aveau colțuri care-i agățau costumul, bălăriile crescute direct din zid îi pălmuiau fața, dar voința femeii care-nainta nepăsător era mai puternică decât dorința lui de a se-ntoarce la Soile. Soile, fata pufoasă și bună pe care-o găsise când credea că nu va fi nimeni, niciodată, în viața lui. Ajunseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apere, reuși să strecoare: — Probabil că au luat-o pe un drum lăturalnic; sunt o mulțime pe aici. Noi eram doar patru, iar... Departe de a se potoli, furia lui Gualfard atinse culmea. — Sunteți niște idioți! tăbărî el asupra soldatului, pălmuindu-l. Nu se poate să dispară așa doi copilandri și un cal. Știți foarte bine că nu putem rămâne prea mult aici. Balamber se apropie cu pas hotărât. Cu o smucitură, îi opri brațul ce se ridicase gata să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de încheietura mâinii, strângând-o până o făcu să lase pumnalul. Căzură încleștați în iarbă, unde lupta continuă. Tânăra se zbătea, strigând, sub trupul războinicului și strângea genunchii, rezistând încercărilor lui de a-i desface picioarele. în sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș, cu o expresie întunecată și incertă, meditând la răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde! Prefectul te-a întrebat ceva. Audbert se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, răspunse, arătând înspre trupul lui Bassianus. De îndată ce a aflat că sosiți, s-a gândit să... în sfârșit... voia să vă împiedice să sosiți la adunare. — Ordinele lui Eudoxiu? Omul tresări, fixându-l pe Sebastianus și mai alarmat. Metronius îl pălmui puternic. — Ai auzit? strigă. Răspunde, catâr încăpățânat! Dând din cap, bagaudul consimți: — Da. Ordinele lui Eudoxiu. — Așadar, Eudoxiu știe că suntem aici cu Divicone? Fixându-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scuipă: unde e asasinul? Eucherius îl apucă de încheieturi, căutând să se elibereze, și atunci Maliban, care între timp adusese caii împreună cu Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă zdravăn de brațe și i le imobiliză la spate. Metronius îl pălmui iarăși, poruncindu-i cu putere, printre înjurături, să spună adevărul, că era mai bine pentru el. Cu toate acestea, bagaudul, care sângera pe nas și avea o buză crăpată, continuă să strige, cu suflul ce-i mai rămăsese: — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască precum o cască de duș goală. L-am pălmuit din nou: — Trebuie să-i oprim, reacționă el. — Unde-i ține, deci? l-am Întrebat și i-am dat drumul, Împingându-l de lângă mine. — Pe râu, răspunse el. La Grosse Zug, lângă Schmöckwitz. Am ridicat receptorul telefonului: — Care e numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
blackjack-ului, în urmă cu o treime de secol. Mai încărcat de istorie. — Legătura de cuplu, decretă Sylvie. Își îngropă nasul în sternul lui. Numește o invenție mai ingenioasă. — Radioul cu ceas? sugeră Weber. Ea îi dădu un brânci și-l pălmui peste piept. —Soț rău. Cum merge cu noul sediu? întrebă el. — E încă un vis. Trebuia să ne mutăm birourile acum mulți ani. Își comparară zilele. Ea nu scăpase încă de agitația zilei ei. Wayfinders înflorea, găsind căi pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aer angelic ca la autorul acestor trei cărți. Și totuși, frenezia aceea intimă, chiar sub aparența reprezentației ei fără cusur. — Da. Se pare că sunt legat de ea. Îmi aduce aminte de mine. Ar fi fost totuna dacă ar fi pălmuit-o. — Nu înțeleg. Noi doi. Își apăsă orbitele cu palma până când pleoapele împroșcară cu roșu și verde. Are ea ceva care se leagă. Asta trebuie să înțeleg. — Vrei să spui că nu-i ceva fizic? Că e mai... Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în camera de zi. El alergă în urma ei, o prinse de braț și o lovi cu pumnul în burtă. Ea se prăbuși pe pat. Noi amuțiserăm. Nu prea știam ce să spun. Câștigase Dorin pariul? Într-adevăr, locotenentul nu-și pălmuise nevasta. „O porcărie”, am spus eu. „Ai dreptate”, a spus și Dorin. „Până la urmă, e mai bine să fie muți, ca soții Grigorescu. Privește-i numai, totdeauna când suntem noi aici sus, ei stau în fotolii și se uită fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]