400 matches
-
a lichelismului, lașității, bizantiniei și semidocției noastre thraco-getice. El, nimic: «să facem o școală ca o echipă de fotbal: doar 12 genii, plus rezerve; și să îi creștem ca pe niște genii de viitor, gata să îi ia locul la Păltiniș». Arde țara, arde Europa, Noica se desparte de Goethe“. Mircea Eliade a avut, în ultima parte a regimului Ceaușescu, o serie de contacte cu zonele protocroniste. Savantul nota încă din 1972 că „îmi propun să redactez, de îndată ce mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
contur acel om total sau deplin de care au vorbit Iorga și, apoi, Noica, acesta este unghiul sub care se lasă stră-văzute, în profunzimea lor, relațiile de comuniune (adică: și de cuminecare, cu sensul pe care-l recuperează filosoful de la Păltiniș în rostirea românească) dintre Eminescu și ceea ce numim gîndirea fondatoare. Egipetul: un holomer Acest din urmă raport dintre Eminescu și placenta fondatoare a spiritului european nu a stat niciodată și niciunde sub zodia unui anume hazard al nenumăratelor influențelor pasagere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nivel de exegeză, cu filosofii de aiurea? Însă dincolo de neliniștea privitoare la posteritatea lui Noica, nu atît de rodnică precum am fi vrut, nu încetează să ne stîrnească interes biografia celui și-a trăit anii din urmă ai vieții la Păltiniș, un loc foarte asemănător cu cel în care s-a retras, tot în amurgul existenței sale, Heidegger. Omul și opera constituie, și în cazul lui Noica, un binom organic, unul în care, nu de puține ori, biografia autorului se furișează
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Poate la aceeași ipostază de personaj a lui Noica s-a gîndit și mitropolitul Antonie Plămădeală atunci cînd, pe la începutul anilor '90, nu mi-a mai povestit, ca altădată, despre întîlnirile sale admirabile cu amfitrionul mansardei din vila 12 a Păltinișului, ci mi-a spus cu blînda-i ironie, dar și cu atîtea presupuse înțelesuri că Noica a murit la timp. Recunoșteam trist, în cuvintele și necuvintele cărturarului Antonie, nu o concluzie care ar fi venit dinspre sfera medicinii, atît de exactă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cătunelor și bordeielor ca fiind falia fondatoare a spiritului rostirii noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul inșilor și a persoanelor umane, în jurul femeii, a satelor și cătunelor, "cuminecarea era legea", concluziona filosoful de la Păltiniș. Dar tot comunicarea era adulmecată de Noica, îndeosebi dinspre dîra lăsată de conjuncția dintre funcția ei tot mai importantă în viață și în organismul social, pe de o parte, și invazia tehnicului în sfera sa, pe de alta. De-ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Balcani, că pe aici au trecut hunii și tătarii, că am fost sub talpa cu ținte a fanarioților. Ce altceva puteam de altminteri crede despre cei care, suferind de gazetărită, îl numeau pe Noica, în anii imediat postdecembriști, moșulică de la Păltiniș, sau pe fostul ministru al culturii (e vorba de Andrei Pleșu) "cea mai teribilă calamitate" a României postbelice. Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai puțin decît
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de închisoare. Capacitatea lui de polarizare era pe deplin verificată. Putea fi deci folosit, eventual, potențial, ca un centru de raliere și recuperare. Iar acesta era ușor de controlat și supervizat (să ne amintim doar de... microfoanele din vilele de la Păltiniș și de mutarea intempestivă a filozofului într-una mai... adecvată). Două au fost, după noi, punctele esențiale imediate de contact, de convergență și colaborare dintre Constantin Noica și regimul ceaușist. Cel dintâi probabil determinant, fundamental privește orientarea naționalistă a studiilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin fisurile și complicitățile care au existat, cu variații inevitabile, pe întreaga durată a regimului. Plasa avea uneori ochiuri mai strâmte, alteori mai largi. Despre unele demersuri și convorbiri oficiale receptive se fac unele referințe fugare și în Jurnalul de la Păltiniș. Constantin Noica era primit adesea, în diferite birouri culturale, cu bunăvoință, înțelegere, uneori și cu un fel de condescendență compătimitoare, alteori cu simpatie amuzată. Omul avea o anume forță carismatică, polarizantă și de persuasiune, ce l-a servit adesea. Discipolii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
centru de raliere culturală anticeaușistă, posibilă, nu exista, de unde și interesul și solidarizarea reală și deschisă. Cu câteva luni înainte de moarte, prin octombrie 1987, Noica mi-a propus chiar să țin cursuri de teoria literaturii la Școala de înțelepciune de la Păltiniș, pe care o plănuia (după modelul probabil al Școlii de înțelepciune de la Darmstadt, a lui Keyserling, de după primul război mondial). Am acceptat, firește, aflând însă foarte repede că totul urma să fie pus sub patronajul lui... Nicu Ceaușescu. Am mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este adevărat nevoia de absolut și de mare cultură a unui grup de tineri de valoare. A reprezentat pentru ei o stea polară, un model, un reper, o referință. Mulți s-au regăsit, moral și spiritual, în comportamentul înțeleptului de la Păltiniș. Figura sa exotică, de guru, atrăgea și intriga în același timp. Mesajul său presupunea afinități spiritualiste, mai mult sau mai puțin inițiatice. Dar influența sa a fost, după noi, mai mult extensivă și superficială, decât adâncă. Preocupările etico-estetice și spiritul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultură apar numai atunci când unele dintre domniile lor se iau drept altceva. Oricât de multă prețuire am pentru unii din membrii Școlii de la Păltiniș, insistența cu care unul ori altul din acești intelectuali străluciți încearcă să acrediteze azi ideea că Păltinișul a fost centrul ori unul dintre centrele rezistenței la dictatura comunistă mi se pare cam mult. Altfel spus, haida-de! Voi povesti cândva istoria ultimului text pe care am reușit să-l public în România înainte de a fi aruncat în afara ei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Filozoful îi va influența profund opera. Preocupări de folclor, cu un interes aparte către fenomenul "Miorița" balada care a stârnit și încă stârnește un interes deosebit. Contribuie la realizarea unor filme documentare: "Vin caii și ne mângâie" (1973), "Cărările din Păltiniș". În 1981 publică lucrarea "Viitorul cineaștilor amatori", realizată cu G. Tonin. În 1991 a întemeiat, cu un grup de profesori, Societatea "Miorița", revista și editura cu același nume. În 1993 organizează simpozionul "Miorița" și primul Colocviu "Al. Bogza"; în 1996
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aminte de Constantin Noica și Al. Paleologu, care de la înălțimea prestigiului lor m-au onorat cu o caldă, cumva părintească prietenie? Îmi aduc aminte de sosirea lui Noica la Iași, cu trenul, venind dinspre Ipotești, pentru a se reîntoarce la Păltiniș. Venise să ne cunoască pe Valeriu Gherghel și pe mine, pe care ne trecuse pe lista sa de promisiuni ale tinerei generații. A apărut de la tren cu un trenci de fîș, ostenit, ghetre la pantofi și o geantă de umăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numit "casă deschisă", nu e nici mai mult, nici mai puțin decît "operă socială". Și încă una remarcabilă. Nu că ar fi Stănescu singurul. Oare Socrate ce făcea altceva decît "operă socială"? Sau Noica, da, cu a sa "școală de la Păltiniș"? Păcat, doar, că discipolii săi nu i-au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
altceva decît "operă socială"? Sau Noica, da, cu a sa "școală de la Păltiniș"? Păcat, doar, că discipolii săi nu i-au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei școli, cel de comuniune absolută, remarcabilă, cu seamănul tău. Acel lucru, din păcate, nu a mai fost reprodus. Theodor Codreanu Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse celebră cartea lui Liiceanu Jurnalul de la Păltiniș - atacată, e drept, de unele oficine culturale, dar apărută În „absența autorului” din țară, fapt ce nu prea se „obișnuia” cu autorii cunoscuți ca „având probleme” sau cu cărți care „le” puteau crea - cei doi sufereau intens prin faptul că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bine, și lui Alex. Ștefănescu. E ca și cum ai insista ca un jucător de șah să practice și săritura la înălțime! Clădit pe idee, propunându-și "să apropiu viața de idee, s-o modific pe ea în sensul ideii", magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu Vintilă Horia, în 1960, când înșfăca acesta un Goncourt... de neatins (Oare nu s-ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându-le și pofta de mâncare). Brucan a dat nației noastre un termen de grație, de douăzeci de ani, pentru a se dezmetici din buimăceala cu care a ieșit din atelierele comuniste de făcut "oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum nu mai înțeleg de ce au făcut furori. Așa mi s-a întâmplat cu Pas în doi : cu ochii (poate și cu mintea) de azi mi s-a părut o făcătură sinistră, cu toți muncitorii aceia care păreau școliți la Păltiniș în ciuda atâtor minunați și, vai !, ce tineri actori. Alex. Leo Șerban : N-o să te întreb doar dacă îți plac și de ce ; aș vrea să știu și cum ți se par în comparație cu spectacolele de teatru la care știu că te duci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din Dorohoi. Aceștia au fost găsiți în Rădăuți în timp ce făceau activitate de propagandă în favoarea Gărzii de Fier”. În nota informativă se explica: Studenții au împărțit manifeste în Dorohoi, Darabani, fără să fie împiedicați de poliție, apoi au fost în Teioasa, păltiniș, Horodiștea, Rediu și Rădăuți unde au fost găsiți. Intenția lor era de a atrage aderenți pentru Gardă, dar au declarat că încă nu au format cuiburi. Au fost găzduiți în Horodiștea, la preotul Aristotel Popescu, care era rudă cu Nicolae
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Poliție Cernăuți se comunica faptul că, în 9 iulie 1933 a sosit în Dorohoi avocatul Ilie Gârneață, șeful Gărzii de Fier din județul Dorohoi. A fost așteptat în gară de profesorul Al.Isăceanu, învățătorul Petre Isăceanu, avocatul Gh.T.Tomaziu din păltiniș și de studentul Octav Guțic din Dorohoi. În seara venirii sale Ilie Gârneață a participat la nunta fiicei d-nei Brânzei, care-i era rudă. În ziua următoare, sub influența lui Ilie Gârneață au desfășurat activitate legionară un număr de 62
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
diferit față de cele văzute prin ochii prejudecății populare care ne liniștește prin sintagma comodă: era o facultate marxist-leninistă care îndoctrina studenții cu documente de partid. Sau a celei potrivit căreia filosofie s-a făcut pe vremea lui Ceaușescu doar la Păltiniș. Deși unele cursuri se numeau „cum trebuia”: materialism dialectic, materialism istoric, socialism științific, profesorii ne învățau filosofia științei, metafizică, sociologia istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
viață creștină mai intensă și, după moartea tatălui, începe să caute o mănăstire pentru a se retrage. Este ajutat de prietenul său Noica, filosoful care căuta și el un loc de refugiu și de meditație, pe care îl află la Păltiniș. S. alege mănăstirea Rohia din Maramureș și, la 16 august 1980, este tuns în monahism de episcopul Justinian Chira și de arhiepiscopul Teofil Herineanu, iar starețul, arhimandritul Serafim Man, îl rânduiește în obștea mănăstirii. Devine bibliotecar, cu obligația de a
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
restul creației sale, același mit care, cu excepția eroului, exprimă totuși ceva hotărîtor din lumea noastră, cel puțin din cea occidentală”. Nu sînt un noicist, delimitare necesară acum cînd atîția, închipuindu-și că aparțin unei elite, afectează noicismul. Pe „filosoful de la Păltiniș” l-am citit de fiecare dată cu delectare (are mînă de mare prozator și e captivant ca hermeneut), dar fără atașament, căci n-am simțit în el un contemporan. Altă fibră! Cu totul diferit mă branșez la Cioran, și chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
publică O respirare. Se publică proză de D. R. Popescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Schwartz, Eugen Barbu (Epilog la „Incognito”). Compartimentul publicisticii este mai bogat: Mircea Micu, Dan Smântânescu, Ion Rotaru, Stancu Ilin. În 1984, Ion Coja schițează portretul „Mitropolitului de la Păltiniș”, Constantin Noica, la aniversarea a 75 de ani de viață. Variată și incitantă este și secțiunea rezervată istoriei literare. Se pot afla câteva păreri ale lui V. Voiculescu despre poezie, dintr-o scrisoare a acestuia către Ion Pillat. Inedite: Ștefan
ALMANAH „LUCEAFARUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285266_a_286595]