400 matches
-
tristețe mare. Și după ce Noica a plecat, ca la un semn, am început, Andrei și cu mine, să mâncăm. Am mâncat amândoi imens, mai mult tăcând. 27 septembrie - 5 octombrie 1979 Joi, 27 septembrie 1979 Sânt de două zile la Păltiniș și nu am avut încă puterea să-mi reiau jurnalul. Nu știu ce anume mă împiedică să regăsesc atmosfera magică a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e toată ironia școlii aici, a școlii în care se predau cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care în Jurnalul filozofic le visa ca făcând obiectul școlii sale de înțelepciune. De ce nu regăsesc bucuria de a povesti zilele Păltinișului, făcute totuși din altă substanță a timpului? Încep cu o umoare proastă. Vineri, 28 septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu poți să continui o idee - mi-a spus - trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forma) și limitele date sau impuse ("voința de depășire" - problema peisajului și problematica lui "dincolo"), în sfârșit, o ilustrare la voința de limitare pe mitul Genezei și pe sculptură. La ora 6, când ne-am întîlnit și am început turul Păltinișului ("durează o oră și cinci minute"), citise lucrul și mi-a propus ca a doua zi să discutăm pe text, pentru că își scosese două pagini de note. În timpul plimbării s-a limitat la un comentariu de ansamblu, pe care vreau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facsimilarea integrală a caietelor lui Eminescu. "Eminescu a devenit spirit obiectiv", îmi răspunde Noica. Vineri, 5 octombrie 1979 Plec astăzi după-amiază cu trenul, și Noica mă însoțește până la Sibiu. Așteptăm cursa. E una din diminețile acelea lipsite de echivoc ale Păltinișului, în care mersul ascendent al soarelui intră în conjuncție cu zvonul unor mari fapte. Și poate că tocmai estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea lumii acesteia, descoperă moartea ca pe o limitare a ei." 21 ianuarie - 26 ianuarie 1980 Luni, 21 ianuarie 1980 Sânt la Păltiniș de ieri-seară, împreună cu Andrei. Avem în față o săptămână, în care Andrei și-a propus 30 de pagini pentru albumul Francesco Guardi, la "Meridiane", iar eu traducerea a 15 pagini din Phaidros, pentru volumul IV al operelor lui Platon. Am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lungime. Am primit 2 kg de lapte. Deci mă întîlnesc cu Frunzetti, în tramvai, la București. Dobândise de curând o poziție bună. "Ce mai faci?", îl întreb. "Ce să fac? Efemerinde". Așa și eu. Cum am ajuns o celebritate a Păltinișului, văd că am început cu "efemerindele". V-am povestit de Câmpulung și mi-am adus iar aminte de Alecu Paleologu. Am trăit atunci, cu el și cu Mihai Rădulescu, cinci ani de delir cultural. Mă gândeam astăzi să vă spun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unilaterală. Și îți propun să te gândești dacă cu problema limitei nu intri în aceeași clătinare a statutului pe care l-a avut identitatea atâtea veacuri la rând în filozofie." Trecem la altceva: îi povestesc că înainte de a pleca spre Păltiniș, un prieten nefilozof îmi ceruse să-i spun "ce vrea Noica", în ce constă filozofia lui. Și am fost uimit să constat că nu știu să-i reproduc un gând unic, ci o suită de cinci idei, între care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am vrut să ne întoarcem în București. Mai fiecare drum către Păltiniș a fost însoțit de peripeții și de piedici, cărora Andrei se grăbește să le găsească o semnificație inițiatică: conjurația realului și a precarităților sale împotriva oricărei ascensio spiritualis. Păltinișul l-am descoperit și de astă dată ca pe un "celălalt tărîm": este o senzație unică, de intimitate în spirit, aceea pe care o am ori de câte ori la sosire apuc drumul către cămăruța mansardată a vilei 23. Pe Noica îl descopăr
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai l'espoir secret qu'on réinventera l'Europe..." De loin, cette perspective est concevable; non de près. Dans mes accès d'optimisme, je mise sur une dégringolade générale. Il faut bien s'accrocher à quelque chose. Vu d'ici, Păltinișul paraît la dernière survivance du Paradis. Je suis bien puni d'avoir voulu a tout prix m'en éloigner." "N-am nici o îndoială că omenirea va ști să se redreseze, chiar dacă nu va reuși în secolul XXI. Grav este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Heidegger, rămân astăzi anexați problemei timpului îmi apar întîrziați. Trebuie să ieșim din problema timpului și să facem din spațiu un zeu, unul bun, nu destrămător ca zeul Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ." Vineri, 23 ianuarie 1981 Turul Păltinișului, făcut după micul dejun, începe în frig și ceață deasă. Noica vorbește cu fularul la gură, către sfârșitul plimbării va gesticula inspirat, cu fularul în mână și paltonul fluturând; a fost cea mai splendidă perorație peripatetică a zilelor acestora. S-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu focul." Atât era de spus. Andrei nu a atacat viciul în substanța lui: i-a atacat doar pe "zbierători". Or, cu zbierătorii nu merită să te bați și nu e timp să te bați." Sâmbătă, 9 mai 1981 Turul Păltinișului, între 10 și 11. Ne ajung din urmă sportivi în cantonament, care își fac conștiincios încălzirea. "Este trist să vezi, comentează Noica, câtă precaritate există în toate câte nu sânt atinse de spirit. Sportivii și femeile frumoase îmi fac pur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și o vitrină cu câteva poze ale lui Blaga și ediții ale poeziilor lui. Improvizăm un mic dejun, undeva departe, în spatele casei, pe o masă lungă, peste care cad ramurile a doi brazi imenși. Noica ne povestește că a descoperit Păltinișul (în 1975?) pe când stătea, într-o vară, în vila doamnei Manta, care îl invitase de altminteri să-și stabilească reședința aici. A preferat însă Păltinișul, pentru că nu îi crea obligații; și apoi, avea acolo totul rezolvat: cantină, telefon, poștă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lungă, peste care cad ramurile a doi brazi imenși. Noica ne povestește că a descoperit Păltinișul (în 1975?) pe când stătea, într-o vară, în vila doamnei Manta, care îl invitase de altminteri să-și stabilească reședința aici. A preferat însă Păltinișul, pentru că nu îi crea obligații; și apoi, avea acolo totul rezolvat: cantină, telefon, poștă și mai ales un loc ideal de plimbare, "turul Păltinișului", care durează o oră de drum drept, asfaltat. I se retrezesc dintr-o dată instinctele de antrenor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vila doamnei Manta, care îl invitase de altminteri să-și stabilească reședința aici. A preferat însă Păltinișul, pentru că nu îi crea obligații; și apoi, avea acolo totul rezolvat: cantină, telefon, poștă și mai ales un loc ideal de plimbare, "turul Păltinișului", care durează o oră de drum drept, asfaltat. I se retrezesc dintr-o dată instinctele de antrenor; mă ceartă că nu fac "game", că nu am o oră în fiecare dimineață în care să-mi exersez, de pildă, latina. "Am să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
repetate rânduri că trebuie să fii în permanent atac, pentru a nu te lăsa cuprins de moleșeala care prevestește sfârșitul. Și într-adevăr, Dumnezeule, vorbea fără încetare, parcă temîndu-se de orice clipă de tăcere. În prima dimineață am făcut "turul Păltinișului", dar fără ritmul pe care știa să-l imprime de obicei acestei plimbări pregătitoare; a ținut să ne arate încă o dată locul de lângă Schit, unde vroia să-și aibă mormântul, și mai ales a vorbit, a vorbit nespus de mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un oftat de ușurare când lovitura care părea să întîrzie se va face în cele din urmă simțită. Ea o va transforma în ceea ce își dorise din capul locului să fie: o victimă fericită. CUPRINS ÎN LOC DE PREFAȚĂ 5 JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ 17 LĂMURIRE 19 21 martie - 24 martie 1977 21 2 octombrie - 12 octombrie 1977 33 12 noiembrie - 19 noiembrie 1978 51 11 decembrie - 28 decembrie 1978 65 17 februarie - 25 februarie 1979 81 27 septembrie - 5 octombrie 1979 105 21
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
indigestie și că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie Cărtărescu, în Jurnalul său, notează "la 3 noaptea": "Am citit deodată, într-o după-masă, Jurnalul de la Păltiniș, care mi-a apărut un fel de tragedie grotescă sau o farsă tragică. Dar orice nebunie își are, cumva, și măreția ei, și poți crede foarte bine, la urma urmei, că un om drag care-a murit e încă viu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am de spus următoarele lucruri: Noica însuși se temea că existența Jurnalului de la Păltiniș o să le dea multora senzația că "au acces la gândul lui" și că, în felul acesta, au să intre în dialog cu el crezîndu-se scutiți de obligația de a-i fi citit opera. Și avea, iată, dreptate. Pentru că este mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câțiva ani. Altminteri, vorba unui prieten fizician: dacă n-ai studiat teoria relativității, poți să crezi că Einstein e un tip care scoate limba. Or, pentru Cărtărescu, Noica nu face decât să scoată limba. Noica nu e de căutat la Păltiniș și nici în jurnale păltinișene, ci în efortul de a fi gândit "golul de ființă", "devenința", "holomerul", "arheul", "cercul metafizic" etc, etc. Despre astea Cărtărescu nu suflă un cuvânt, pentru că "din afară" accesibile nu sânt decât bascul și ghetrele lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a pleca, fii bun și fă-mi o cafea." Din păcate, aveam cursa spre Sibiu în zece minute. Îl rog să mă ierte că nu-i pot satisface rugămintea, și mă liniștește spunîndu-mi că se va descurca singur. Revin în Păltiniș spre seară și îl găsesc pe Noica în plină perplexitate. ― "Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele." Și îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fața locului niște superbe șnițele aurii din escalope de dinde cu un supreme de legumes). După masă le-am citit pagina din "jurnalul" meu despre handicapurile culinare ale Monicăi și paginile despre fiul meu, reminiscență din ritualul bacchanalelor spirituale ale Păltinișului. Apoi discuție despre proiectul publicării jurnalelor Monicăi: 13 caiete manuscrise între 1981-1994, apoi anii 1995-2000 cu notațiile culese pe ordinator. În total, câteva mii de pagini. De sub râsetele noastre și de sub bucuria revederii răzbate, ca dintr-un adânc prost îngropat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo și speriați, oarecum, că lucrurile de "acolo", situate în spațiul incert dintre istorie și mahala, se petrec fără noi. Mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrurile de "acolo", situate în spațiul incert dintre istorie și mahala, se petrec fără noi. Mi s-a făcut nespus de dor de acel Andrei cald, bun, îndrăgostit și vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vede este locuit de credință, și o plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
magnetoscoape pentru casete video etc. etc), ne așteaptă Bogdan Mincă, fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui Heidegger la Todtnauberg și Freiburg. Drumul către Todtnauberg (cam 20 km din Freiburg) este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniș; aceeași șosea urcător-serpen-tinată, aceleași deschideri vaste către văi și povârnișuri, aceleași perdele de brazi, același cer lipsit de echivoc. Todtnauberg e un sat de munte, cu stive de lemne frumos așezate în fața fiecărei case, rânduit de o parte și alta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]